Impresia contează, snobismul acţionează!

Banii mulţi obţinuţi peste noapte se “asortează” doar cu produse de lux cumpărate fără discernământ şi afişate ostentativ. Obiceiurile de consum prost înţelese şi aspiraţia la un statut social superior îi transformă pe mulţi români în snobi.

Snobism (s.n.) - atitudine, conduită de snob; admiraţie nefirească şi fără discernământ pentru tot ceea ce este la modă. (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române).

Vă vin în minte personaje care se comportă astfel? Sunt peste tot. Vedem zilnic oameni care încearcă să epateze. În malluri e plin de domnişoare care îşi etalează câteva hăinuţe pe care sunt inscripţionate cu litere cât casa numele unor firme celebre.

Cunoscătorii văd de la o poştă că sunt doar nişte kitschuri turceşti sau chinezeşti. Băieţii nu fac nici ei excepţie. Cu cât numele firmei e scris cu litere mai mari, cu atât domnişoarele sunt mai atrase de ei.

Cei îmbogăţiţi peste noapte epatează sârguincios. Au fondurile necesare pentru a-şi cumpăra produse originale. Nu falsuri. Telefoane scumpe pe care le aşază pe masă, uneori şi câte două – trei, la care vorbesc tare, să se facă remarcaţi. Ceasuri de firmă. Maşini de lux.

 Nu de alta, dar dacă se întâmplă ca telefoanele sau ceasul să treacă neobservate, cu maşina lucrurile stau altfel. E destul de greu să nu o remarci. Mai ales dacă are o culoare mai stridentă sau dacă este de teren. Dimensiunea contează.

Goana după admiraţie

De asemenea, unii vor cu tot dinadinsul să se vadă care este marca hainelor pe care le poartă, astfel că dacă eticheta nu este la vedere, o scot ei la înaintare. Din greşeală, desigur, spun aceştia.

Şi mai trist este că unii îşi cheltuiesc şi ultimul bănuţ, preferând să nu mai aibă cu ce să-şi cumpere de mâncare până la salariu, doar de dragul de a-şi cumpăra produse de marcă sau accesorii la modă. Nu pentru că ar fi de calitate.

Ci pentru că sunt “de firmă”. Încearcă să-şi creeze imaginea unor oameni dintr-o clasă socială superioară. Snobismul se manifestă şi atunci când vine vorba de maniere şi de evenimente culturale. Funcţionează ca la carte.  

În foarte multe cazuri, susţin specialiştii, cheltuielile românilor pentru a demonstra un statut social mai înalt sunt mult mai mari în comparaţie cu veniturile.

Săraci, dar dornici de imagine

Deşi există destul de mulţi români snobi, ar fi incorect ca toţi să fie etichetaţi astfel.

„Există o polarizare marcantă a societăţii, produsă în ultimii ani. Această polarizare a creat premisele pentru anumiţi oameni de a avea suficiente resurse pentru a acumula multe produse de lux.

Însă atunci când nu există criterii valorice foarte importante, sigur că apare un consum ostentativ de produse de lux care uneori nu sunt utile, alteori nu au legătură cu statutul sau poziţia respectivelor persoane în societate. Această situaţie poate fi descrisă ca snobism”, a precizat pentru „Adevărul” profesorul de sociologie Alfred Bulai. 

Acesta a adăugat că este vorba, mai degrabă, despre un efect al inabilităţilor de consum legate de o creştere importantă a veniturilor fără achiziţii culturale corespunzătoare.

Nu ştim să consumăm

„Sigur că apare un consum aberant de produse scumpe doar pentru că oamenii îşi permit. Capitalismul, în esenţă, înseamnă economie. Marii capitalişti sunt chiar limitaţi în consum în raport cu veniturile pe care le au. La noi, unii au tendinţa de a consuma la nivelul banilor pe care îi au. Sau chiar peste”, a continuat Bulai.

Pentru cei snobi, există însă un real pericol, atrage atenţia psihologul Elisabeta Ilie. “Este uşor de înţeles faptul că în momentul în care au cheltuieli exagerate pentru a arăta celorlalţi un statut social mai înalt decât cel real, aceştia fac sacrificii pe alte planuri şi neglijează anumite nevoi sau chiar persoane”, a evidenţiat Ilie.

Origine: frustrările şi lipsa unui sistem de valori

Psihologul Elisabeta Ilie susţine că snobismul este generat de lipsa unui sistem de valori sau de impunerea unui sistem de valori şubred. “Cu toţii ne dorim să fim importanţi, să fim văzuţi de ceilalţi, să fim remarcaţi. Modalităţile în care alegem să facem aceste lucruri sunt diferite.

O persoană care se îmbogăţeşte peste noapte, care nu a reuşit să demonstreze ceva până la acel moment, va face apel la metoda cea mai uşoară din punct de vedere social pentru a ieşi în evidenţă – banii”, a spus aceasta. Studiile de piaţă arată că mărcile de lux şi-au găsit un vad bun în România.

 “Cred că este o chestiune genetică, psihologică, legată de regiune. Cercetările arată că România, Bulgaria, Ucraina, Rusia se încadrează într-un pol unde nevoia de a ieşi în evidenţă este mult mai mare decât în cealaltă parte a Europei”, a afirmat Oliver Petcu de la firma de consultanţă Management Consultants Ltd.

Epatează fără măsură

Antropologul Şerban Anghelescu consideră că un om care s-a îmbogăţit foarte rapid pur şi simplu nu are limite. Vrea să arate că are un cont bancar generos pentru că banii îi oferă importanţă, putere. În acest fel, se poate afirma. Şi, de cele mai multe ori, o face într-un mod strident. Ar fi frustrat dacă ceilalţi nu ar vedea cât de bogat este.

„Numai cei obişnuiţi cu bogăţia de generaţii devin rafinaţi în timp şi nu mai simt nevoia să fie stridenţi. Bogăţiile nenaturale ale unor oameni care efectiv nu ştiu ce să facă cu posesiunile lor duc la astfel de atitudini”, a precizat Anghelescu.

Pe de altă parte, psihologul Elisabeta Ilie a atras atenţia că oamenii snobi dau dovadă de o autocunoaştere scăzută, de o stimă de sine minimă. Nu îşi valorifică potenţialul personal şi acumulează frustrări. Se ghidează în viaţă după o singură valoare – banul. Este normal ca fiecare persoană să aspire la un nivel superior.

Fie că este vorba despre avere, despre statut social sau despre putere. Dar mulţi  încep să o mimeze şi adoptă comportamente dintr-o sferă mai înaltă decât cea în care trăiesc. În felul acesta, încearcă, iar unii chiar încep să se integreze în ea.

Snobismul îşi cere drepturile

Specialiştii sunt de părere că snobismul îşi face simţită prezenţa în special în perioadele de după unele rupturi de anvergură din punct de vedere social şi politic. În aceste timpuri, snobismul se poate observa cu uşurinţă. Cu toate acestea, tendinţe similare se remarcă şi într-o societate relativ echilibrată. Doar că nu sunt la fel de frapante.

Este nevoie de stabilitate şi educaţie

În România, consideră sociologii, chiar dacă nu se poate vorbi despre o tendinţă de răspândire a snobismului, cu siguranţă nu se poate vorbi despre o tendinţă de scădere. Mai ales pe termen scurt.

„De obicei, mutaţiile valorice nu au loc peste noapte. Ca dovadă că în plină criză, în cazul unei anumite categorii de persoane cu venituri obţinute rapid, consumul ostentativ nu a scăzut.

Snobismul este legat de educaţie”, a declarat Bulai.  Potrivit lui, pentru ca acest comportament să fie mai puţin întâlnit „trebuie să existe o anumită stabilitate în societate, trebuie promovate o serie de modele. Pe termen scurt, nu se produc aceste schimbări”.

Totodată, oamenii trebuie să aibă un nivel de educaţie mai ridicat. Iar acest lucru, spun psihologii, ar trebui să fie direcţionat de la individ şi familie spre societate, şi nu invers. În acest ultim caz, perioada de aşteptare ca snobismul să intre pe o pantă descendentă ar fi prea mare.

Un obicei care nu iartă nicio epocă

Antropologul Şerban Anghelescu a explicat pentru „Adevărul” că snobismul nu este o noutate pentru România. „Noi sunt doar anumite forme de manifestare. O sinteză sumară a întâmplărilor petrecute după Primul Război Mondial seamănă perfect cu ceea ce se petrece astăzi. Erau bogăţii de război despre care se ştia prea bine de unde provin.

Mai ales presa ştia despre originea noilor îmbogăţiţi. Aceştia afişau, evident, un lux ostentativ. Bineînţeles că populaţia ştia că sunt bogăţii obţinute prin fraudă. Şi cu toate astea, oamenii aceştia se impuneau”, a afirmat Anghelescu.