Cât de mult întreţine gelozia o relaţie şi cât o erodează?
0
„Cine nu iubeşte nu e gelos“, spune o vorbă veche din popor. Însă, cât de mult întreţine gelozia o relaţie şi cât o erodează? „Unde umblă la ora asta şi cu cine?“ „De ce i-a zâmbit tipei care tocmai a trecut?“ „Nu mi se pare: o fixează deja de zece minute“. Asemenea frământări ţes o pânză de păianjen în mintea celor care iubesc.
Măriuca şi Tudor s-au luat acum un an, la numai o lună după ce s-au văzut prima oară. Ea avea 24, iar el, 28. La numai trei luni de la cununie, s-au decis să meargă cu prietenii la mare. „Toate bune şi frumoase până într-o seară când am ieşit la terasă. Stăteam amândoi, împreună cu alţi doi prieteni, la o masă", povesteşte Măriuca.
Citiţi şi:
Ce-au ajuns cei 7 ani de acasă
Cătălin Crişan, doctorul de inimi
În faţa lor, la o altă masă, trei fete beau bere. „La un moment dat, după ce băieţii «au recitat» toate bancurile din repertoriu, au decis să se mute la masa vecină. Nu am băgat de seamă decât după câteva minute, iar când m-am întors înspre ei l-am văzut pe Tudor aplecat către una dintre fete, la o distanţă de numai câţiva centimetri de ea. În mintea mea uşor «aburită» de alcool, am văzut deja ce urma să se întâmple, adică să se sărute. Aşa că, în secunda următoare, m-am trezit că-i lipesc tipei o palmă zdravănă pe obraz. Ruşinată, dar şi enervată de scenă în sine, am fugit pe faleză să mă calmez", îşi aminteşte Măriuca, vizibil iritată.
„Nu pot să mă stăpânesc"
Nu-i face nicio plăcere să povestească întâmplarea pentru că, spune ea, „nu-i niciun motiv de mândrie în asta". „Sunt geloasă foc şi nu pot să mă stăpânesc atunci când îl văd pe Tudor flirtând cu cineva", recunoaşte tânăra. Nu-şi aminteşte ca înainte de a-l cunoaşte pe soţul ei să fi avut asemenea „apucături": le-a acordat întotdeauna libertate totală iubiţilor ei.
Cu fiecare mărturisire realizează că toată această furie pe care o simte atunci când o fată îi acordă atenţie soţului ei sau când, invers, lui Tudor îi face plăcere să flirteze cu vreo tânără, vine din nesiguranţa dată de faptul că „s-au luat" repede, fără a avea destul timp să se cunoască îndeajuns de mult.
„Dacă ar veni cineva la mine mâine şi mi-ar spune că l-a văzut pe Tudor cu altcineva, aş începe să fierb. În secunda doi aş pune mâna pe telefon şi l-aş suna să-l întreb «de ce», nu dacă e adevărat. Recunosc că sunt o fire impulsivă şi că poate greşesc reacţionând prea violent, însă şi el se manifestă la fel când e cu mine. Suntem extrem de geloşi, dar încercăm să ne «tratăm» discutând despre orice, oricând", spune Măriuca.
„Nu porni cu stângul!"
Spre deosebire de Măriuca, Ionela M. (29 de ani) nu a putut înţelege şi nici suporta gelozia iubitului ei. „Îmi punea zilnic întrebări: «cu cine ai fost», «unde ai fost», «cât ai stat», «cine te sună», «ce vrea ăsta de la tine»? Aşa au trecut patru ani. Timp în care ştiam un singur lucru: îl iubeam, nu era omul care să mă înşele, făcea totul pentru mine, dar mă înnebunea cu gelozia lui", povesteşte Ionela.
Se întreba dacă-şi doreşte cu adevărat să-şi petreacă restul zilelor lângă un om care, deşi o iubea, nu putea înţelege că are nevoie de spaţiul ei, de prietenele ei, de o anumită libertate.
După trei ani şi jumătate de relaţie, Ionela şi prietenul ei s-au mutat împreună. La numai câteva luni, tânăra şi-a căutat un apartament cu chirie, şi-a luat bagajele şi a plecat.
„N-am vrut să risc să-mi fie frică toată viaţa de omul care susţinea că mă iubeşte. Ar fi însemnat să nu pot vorbi sau dansa cu cineva la o petrecere pentru că ar fi urmat noi şi noi scene de gelozie. Acum, am un prieten care nu mă întreabă niciodată cine mă sună sau de ce ies cu o prietenă şi nu cu alta. Cred că am făcut alegerea potrivită. Dacă porneşti cu stângul, îţi va părea rău la scurt timp după", consideră Ionela.
Căsătoria nu vindecă gelozia
Posesivitatea masculină este cultivată şi încurajată în cultura noastră, observă Jeni Chiriac, psihoterapeut în probleme de cuplu. Totuşi, există multe femei care manifestă simptomele geloziei. „Credinţa conform căreia «căsătoria vindecă gelozia» este un mit. Adesea, ce era iniţial un coşmar se poate transforma în teroare. Cei care abia se cunosc nu sunt cuprinşi de gelozie de la bun început.
În funcţie de particularităţile lor de personalitate şi de experienţa proprie de până atunci, ei devin suspicioşi şi cad ceva mai târziu în braţele geloziei. În cazul celor care au trăit experienţa infidelităţii sau a trădării, travaliul interior începe cu orice ezitare a partenerului, cu orice secundă de întârziere a propriilor aşteptări", explică Chiriac.
Lobul frontal al creierului se activează când devenim geloşi
Furia geloziei: moştenire sau mecanism natural?
Specialiştii în probleme de cuplu consideră că rădăcinile geloziei se împletesc în noi într-un mod diferit, în funcţie de cum suntem construiţi psihologic. Astfel, neîncrederea în propria persoană, stima scăzută de sine, orgoliul, experienţele de viaţă traumatizante, frica de singurătate, sentimentele de culpabilizare, moştenirea familială, dar şi propriile convingeri sau prejudecăţile ridicate la rang de adevăruri supreme îngustează câmpul conştiinţei şi stau la baza naşterii unei gelozii feroce, arată psiho-sexologului Jeni Chiriac.
Potrivit psihoterapeutului Ramona Covrig, „gelozia nu are sex. Ea apare din scopul neconştientizat care se rezumă la: ce obţin prin intermediul manifestărilor tipice geloziei". Mai mult, o posibilă cauză a înrădăcinării acestui sentiment în conştiinţa individului poate fi şi lecţia de iubire pe care unii dintre părinţii noştri alegeau să ne-o predea. Aceasta începea cu „te iubesc dacă..."
În timp ce unii oameni se ascund în spatele scuzei „a fi gelos înseamnă să iubeşti", alţii se întreabă dacă gelozia este direct proporţională cu intensitatea iubirii.
„Uităm însă că iubirea în esenţă este un sentiment necondiţionat", spune Jeni Chiriac. Specialistul în comportament uman afirmă că, deşi fiecare dintre noi ajunge să cunoască măcar o singură dată ce înseamnă gelozia, maniera în care alegem să reacţionăm diferă extraordinar de mult.
Cu toate că numeroase studii susţineau până nu demult că bărbaţii şi femeile simt gelozia în mod diferit, o cercetare recentă arată că, în creierul nostru, gelozia activează o anumită zonă.
Aproape o durere fizică
Potrivit unui experiment realizat de profesorii de psihologie de la Universitatea din Kentucky, gelozia activează în creier aceeaşi zonă ce devine activă şi atunci când resimţim durerea fizică, informează „The Daily Mail".
Concluzia vine după ce oamenii de ştiinţă au analizat rezultatele imagisticii prin rezonanţă magnetică la care au fost supuşi 19 studenţi voluntari. Astfel, cercetătorii au descoperit că, atunci când subiecţii devin geloşi, o parte a lobului frontal al creierului devine mult mai activă decât celelalte regiuni. Această zonă mai coincide şi cu punctul numit „schadenfreude", care se activează când creierul percepe mulţumire faţă de necazul altei persoane, atunci când „moare capra vecinului".
Coordonatorul acestui studiu, doctorul Hidehiko Takahashi crede că rezultatele demonstrează care este mecanismul de funcţionare a creierului nostru în momentele de furie extremă pe care le provoacă în noi gelozia. Matthew Lieberman, un alt profesor participant la studiu, susţine că gelozia declanşează în creierul nostru un proces asemănător celui stârnit de sentimentul de foame sau de sete. „Cu cât ţi-e mai foame sau mai sete, cu atât mai bine te simţi atunci când te saturi într-un final", explică Lieberman.
Nu poţi stăpâni o fiinţă ca pe un obiect
„Gelozia denotă ignoranţă faţă de ceilalţi şi faţă de relaţii", spune Jeni Chiriac. Oamenii cred, în mod fals, că ştiu ce este dragostea. „Prin dragoste înţeleg de fapt un fel de monopol, fără a pricepe un lucru simplu: în momentul în care posezi o fiinţă vie ca pe un obiect, ai ucis persoana respectivă", observă Chiriac.
Un cerc vicios
Psihoterapeutul expune o situaţie întâlnită adesea în rândul cuplurilor care i-au trecut pragul cabinetului: „Iubiţi o femeie ori un bărbat şi vreţi să posedaţi acea persoana numai de teamă că poate mâine se va duce cu altcineva. Teama pentru ziua de mâine distruge de fapt ziua de azi şi se creează astfel un cerc vicios. Dacă fiecare zi este astfel distrusă, mai devreme sau mai târziu persoana respectivă îşi va căuta un alt partener pentru că nu sunteţi decât o pacoste.
Şi, atunci când bărbatul începe să caute altă femeie, ori femeia începe să meargă cu un alt bărbat, credeţi că gelozia voastră a fost justificată. În realitatea, gelozia e cea care a generat întreaga problemă", explică psiho-sexologul.
Pentru ca o relaţie să poată dura, partenerii sunt nevoiţi să înţeleagă că nu trebuie să-l pună stăpânire unii pe alţii ca pe nişte simple obiecte.
Se încarcă comentariile...
