Funcţionăm la matineu sau la seral?

Ceasul biologic bate diferit pentru fiecare dintre noi şi se modifică pe parcursul vieţii, arată specialiştii. Nu toţi oamenii funcţionează după acelaşi orar: unii se simt în formă dimineaţa, în timp ce randamentul altora e maxim pe înserat.

„Ţi s-a întâmplat vreodată să te trezeşti dimineaţa devreme pentru a rezolva treburi importante, dar să nu reuşeşti să ieşi pe uşă decât după 3-4 ore de când te-ai dat jos din pat? Ei bine, prin asta trec eu ori de câte ori sunt nevoit să ajung undeva, la prima oră. Pur şi simplu, nu funcţionez", spune Alexandru (24 de ani).

Citeşte şi:
Descoperire: Genele care îţi permit să trăieşti 100 de ani

„Hrana noastră cea de toate zilele" ne fură ani din viaţă

Pentru el, un program de lucru de la 7 sau de la 8 dimineaţa pare un motiv suficient pentru a renunţa la o slujbă, indiferent cât de bănoasă este. „Mi-este foarte greu să mă concentrez la ora aia. Merg teleghidat, răspund automat la întrebări, fără să le aud", povesteşte Alexandru.

Funcţional, după ora 10

Tânărul îşi aminteşte că, încă din timpul liceului şi chiar pe vremea facultăţii, i s-a întâmplat de nenumărate ori să poarte pulovere şi cămăşi pe dos tocmai pentru că obişnuieşte să facă lucruri mecanice dimineaţa. „Dacă mă trezeşti la 6 sau 7 şi mă pui să plec imediat de acasă, mi se poate întâmpla să mă dezmeticesc şi să înţeleg ce mi se întâmplă abia după ora 10, oră la care, de regulă‚ mă trezesc. Ai mei mă tachinează adesea spunându-mi că există cu siguranţă un Dumnezeu al somnoroşilor pentru că nu-şi pot închipui cum de nu am păţit nimic până acum deşi merg pe stradă ca prin somn", mai povesteşte Alexandru.

Spune-mi cum dormi, ca să-ţi spun cum e relaţia ta!

Nu ştie de unde i se trage, mai ales că acasă la părinţii lui deşteptarea se dă zilnic la ora 5 dimineaţa, pentru că doar aşa pot ajunge la timp la serviciu. „Îmi amintesc că, până prin clasa a VI-a, ai mei îmi impuneau să merg la culcare înainte de miezul nopţii. Apoi am primit primul meu calculator şi am fost fascinat de toate jocurile pe care le aveam pe el. Ajungeam să stau în faţa monitorului până la cel puţin 2 noaptea. În liceu, eram pasionat de Photoshop (un program de editare a fotografiilor, n.r.), dar şi de alte programe cu care îmi pierdeam nopţile. De ce nopţile? Pentru că atunci era linişte, nu mă întrerupea nimeni din ceea ce făceam şi aveam alt spor decât în cursul zilei, chiar şi la învăţat", susţine Alexandru.

Primul ajuns, primul plecat

Spre deosebire de Alexandru, Simona Drăgan (36 de ani) şi-a făcut un crez din proverbul „Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge". „Mă trezesc în fiecare zi la ora 6 dimineaţa. Îmi beau cafeaua, mai butonez televizorul sau laptopul, mă îmbrac şi plec spre serviciu. Din departamentul în care lucrez sunt prima care ajunge la birou, pe la 7. Până ce ajung ceilalţi colegi, pe la 9-10, eu deja termin o bună parte din treburi. Scopul meu este să plec mai devreme de acolo pentru a mă bucura de restul zilei alături de căţeluşa mea de numai câteva luni, care plânge încontinuu când e singură, să mai reuşesc să fac şi câte ceva prin casă pentru ca atunci când ajunge soţul meu, pe la un 7 sau 8 seara, să ne mai rămână şi noua ceva timp de petrecut împreună", mărturiseşte Simona.

La un asemenea program, rareori, în cursul săptămânii, o apucă ora 23.00 fără să fie deja în pat. Astfel, apucă, în medie, 7 ore de somn pe noapte şi reuşeşte să împace şi serviciul, şi treburile casei, alocându-şi în fiecare zi câteva ore pentru relaxare. Şi asta pentru că dimineaţa, spune ea, zbârnâie, până la prânz rămâne cu „bateriile" pe jumătate descărcate, iar seara e ca un telefon mobil care dă semnale dese că trebuie reîncărcat.

„Din obişnuinţă, până şi în concediu mă trezesc la 6 dimineaţa. Soţul meu mai doarme încă vreo 2-3 ore, timp în care mă bucur de o carte în linişte sau de lucruri pentru care nu-mi găsesc timp în general", explică Simona avantajele unor momente de linişte de care au parte cei mai matinali dintre noi.

„Deşteptarea“ la ora 7 şi ceva este o corvoadă pentru tineri

Orare diferite

Ioana şi David (ambii de 25 de ani) s-au mutat împreună de aproape un an. „La început a fost un calvar. Dimineaţa mă trezeam în «încurajările» Ioanei, care nu contenea cu «aprecierile»: că şi-a luat un iubit leneş, că or să mă dea afară de la serviciu, că trebuie să mă spăl etc. Avea şi ea dreptate, dar nici eu nu aveam vreo vină că mă lua somnul abia pe la 3 noaptea, în timp ce ea adormea de pe la 10", povesteşte David. Ioana are şi ea versiunea ei.

„Făceam lucrurile astea din dragoste. Mereu mi-a fost teamă să nu i se întâmple ceva la serviciu, de-aia eram aşa de pornită. Apoi am aflat că şefii lui îl cunoşteau chiar mai bine decât mine şi-i lăsau sarcinile care trebuiau finalizate după-amiaza sau seara târziu."

Cum ticăie „deşteptătorul" intern

Ne este somn pe înserate şi ne trezim dimineaţa pentru că organismul nostru are un ceas biologic care ne reglează ritmul vieţii. Denumit ştiinţific ritm circadian, acest ciclu de aproximativ 24 de ore poate fi foarte uşor dereglat de factori externi. Aşa se explică de ce oamenii care lucrează în ture de noapte sau cei care zboară cu avionul pe rute lungi, au probleme cu somnul.

Acest ceas biologic bate diferit pentru fiecare şi se modifică pe parcusul vieţii. Bebeluşii au nevoie de până la 16 ore de somn pe zi, în mai multe reprize, dar durata scade la 10-11 ore atunci când copiii ajung la 5-6 ani. Altfel stau lucrurile la vârsta adolescenţei, între 12 şi 13 ani şi între 18 şi 20 de ani. Ceasul biologic al adolescenţilor este „uşor dereglat", ei simt nevoia să se culce mai târziu, între 12.00 şi 1.00 noaptea, şi să se trezească mai târziu a doua zi, între 9.00 şi 10.00 dimineaţa, explică psihologul clinician Mugur Daniel Ciumăgeanu, de la Asociaţia Română de Terapie Comportamentală şi Cognitivă.

Programul şcolar nu ţine însă cont de aceste caracteristici ale adolescenţilor, ceea ce explică de ce tinerii „dorm pe ei" şi au o performanţă scăzută la primele ore de la şcoală. O dovedesc şi rezultatele unui experiment realizat în SUA, care a întârziat cu o jumătate de oră programul unei şcoli din Rhode Island, ceea ce le-a dat elevilor 45 de minute de somn în plus. Adolescenţii incluşi în experimentul coordonat de Judith Owens, directorul Centrului pediatric pentru tulburarea somnului din Spitalul de copii Hasbro, au declarat că se simt mai odihniţi şi mai binedispuşi decât înainte, iar numărul de absenţe şi de vizite la cabinetul medical a scăzut.

Pe măsură ce înaintăm în viaţă, nevoia de somn scade, mai spune Mugur Ciumăgeanu. Dacă adolescentul are nevoie de 9 ore de somn pe zi, adultul se poate rezuma la 7-8, iar cei trecuţi de 60 de ani ajung la 5-6 ore de somn pe noapte.

Ciocârlie sau bufniţă?

Însă aceste ore de somn nu sunt repartizate la fel pentru toată lumea. Dimpotrivă, unii preferă să se trezească devreme, alţii, să se culce mai târziu, iar specialiştii i-au împărţit pe cronotipuri: „ciocârliile" funcţionează mai bine dimineaţa, „bufniţele" preferă a doua parte a zilei.

Oamenii de ştiinţă susţin că putem fi uşor împărţiţi în două categorii - cei care se scoală de dimineaţă, şi cei care sunt mai activi noaptea. Aceste două categorii sau cronotipuri sunt definite prin acţiunea unor gene care determină preferinţa individuală pentru anumite părţi ale zilei.

Matinalii au şanse mai mari să reuşească în carieră

Studiile mai arată că matinalii sunt avantajaţi din punct de vedere social. Dar asta ne spuneau şi bunicii noştri care ne ameninţau, când eram mici, că doar „cine se trezeşte dimineaţă departe ajunge"!

O cercetare coordonată de Christoph Randler, profesor de biologie la Heidelberg, în Germania, scoate în evidenţă faptul că matinalii au şanse mai mari să reuşească în carieră decât „bufniţele". „Dacă vorbim despre succesul în carieră, persoanele matinale au tras cărţile câştigătoare", spune profesorul Randler, citat de „London Evening Standard".

Matinalii - proactivi, „bufniţele" - creative

„Cercetările mele anterioare arătau că aceştia au tendinţa să ia note mai bune la şcoală, ceea ce le asigură accesul în licee mai bune şi către locuri de muncă mai bune. De asemenea, matinalii tind să anticipeze problemele şi să încerce să le diminueze. Sunt proactivi." Pe de altă parte, cercetătorii spun că „bufniţele" ar putea fi folosite de companii în care majoritatea angajaţilor sunt tineri, pentru că au calităţi care nu se regăsesc la „ciocârlii" - aceşti oameni sunt mai creativi, mai inteligenţi, mai extrovertiţi şi amuzanţi.

Concluziile studiului pun în directă legătură cele două categorii comportamentale cu cele două emisfere cerebrale, stânga şi dreapta, respectiv cea analitică şi cea creativă, ambele în mod egal necesare pentru a duce o viaţă de succes.

Cronotipul se schimbă cu vârsta

Ritmul se schimbă însă pe parcursul vieţii. Dacă adolescenţii preferă după-amiezile, cei cu vârste între 30 şi 50 de ani tind să fie împărţiţi egal între cele două cronotipuri, iar cei trecuţi de 50 de ani, să prefere dimineţile.