Fructele de porumbar tratează dischinezia biliară

Porumbarul, acest arbust spinos, poate fi întâlnit de la câmpie până-n zona montană. Este foarte rezistent la temperaturi scăzute şi fructele lui se păstrează pe ramuri şi în timpul

Porumbarul, acest arbust spinos, poate fi întâlnit de la câmpie până-n zona montană. Este foarte rezistent la temperaturi scăzute şi fructele lui se păstrează pe ramuri şi în timpul iernii. Specialiştii spun că fructele sale, denumite popular "porumbe", sunt bogate în săruri de calciu, magneziu, taninuri, zaharuri, acizi organici şi în vitamina C.

Lor le sunt atribuite proprietăţi astringente (contractează ţesuturile organismului), antidiareice, antihemoragice, diuretice, antiseptice renale, dar şi sedative. De aceea, fructele porumbarului sunt recomandate în diverse afecţiuni: colite de fermentaţie, dischinezii biliare, uremie, gută şi în artritism. În plus, florile arbustului sunt uşor laxative, diuretice şi sedative. Fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă infuzia în afecţiuni ale aparatului respirator, dar şi drept calmant pentru copiii nervoşi şi cu probleme digestive.

Mod de întrebuinţare
Se foloseşte ca decoct, preparat dintr-o lingură de fructe la o cană de 200 ml apă; sub formă de infuzie cu 2 linguriţe de frunze la o cană de apă - zilnic se folosesc 2-3 căni. Din porumbe se mai pregătesc siropuri, gem, compot şi marmeladă. (Liliana Ivan).