Fermele urbane: cum se face grădinăritul printre blocuri

Sute de familii cu venituri mici de la oraşe, care trăiesc în apartamente, cultivă legume şi fructe pe spaţiile dintre blocuri. Cei mai mulţi agricultori de oraş sunt deja pensionari şi fac parte din acea categorie de persoane care, după ce au venit de la ţară la oraş, au continuat obiceiul grădinăritului.

Pe străzile celor mai sărace cartiere din municipiul Hunedoara, laolaltă cu haitele de maidanezi şi cu mulţimea de pisici aciuată în apropierea beciurilor înfundate, zeci de găini se plimbă nestingherite printre oameni şi maşini parcate. Păsările domestice sunt eliberate în fiecare dimineaţă din coteţele înfiinţate la câţiva metri de blocurile de beton.

Citiţi şi:

FOTOREPORTAJ: Agricultură după blocurile gri, în "Micul Texas" din Hunedoara

Sute de familii care locuiesc în cartierele Micro 6 şi Micro 7 din Hunedoara, zonă supranumită „Micul Texas" din cauza faimei rele câştigate în ultimii ani, supravieţuiesc de pe urma terenurilor pe care le muncesc în spatele blocurilor. În „fermele" de subzistenţă, îngrădite cu nuiele, oamenii cultivă legume şi cresc păsări. Loturile cultivate se întind pe mai bine de 30 de hectare, pornind din imediata apropiere a clădirilor.

Ferma de lângă bloc

Soţii Ecaterina şi Nicolae Şerban ies dimineaţa devreme ca să-şi lucreze bucata de pământ de aproximativ 100 de metri pătraţi din spatele blocului. Din apartamentul unde locuiesc şi până la grădină - după cum îi spun cei doi terenului îngrădit, situat chiar lângă containerele de gunoi din cartier -, hunedorenii fac mai puţin de un minut. „Ne uităm pe fereastră şi vedem grădina. Avem aici un câine, o pisică şi câteva găini. Am pus ceapă, cartofi şi o să mai cultivăm pătrunjel şi alte verdeţuri, însă terenul nu este aşa bun, din cauza bolovănişului", spune Ecaterina, mulţumită totuşi că reuşeşte să mai reducă din cheltuielile cu piaţa. Cei doi soţi plătesc o chirie de doar 10-20 de lei pe an unui preot hunedorean care este proprietar peste terenurile din zonă. Sunt nemulţumiţi însă că scurgerile provenite de la canalizările defecte ale blocurilor şi-au croit drum în apropierea grădinii şi răspândesc mirosuri insuportabile.

Mândri de culturi

Vasile Nechita (69 de ani) şi soţia sa, Maria (65 de ani), întâmpină aceleaşi probleme în grădina înfiinţată chiar sub fereastra blocului unde locuiesc. Pâraiele de dejecţii provenite din beciurile înfundate se scurg pe lângă coteţele şi pe lângă parcelele de teren cultivate cu legume şi rădăcini. Bărbatul este mândru de mica sa fermă. A ieşit deja la însămânţat cartofi şi estimează că va recolta în acest an cel puţin 150 de kilograme.

„Şi asta nu e tot. Vom pune ceapă şi roşii în solar şi mai ţinem şi vreo 20 de de găini şi o cloşcă. Suntem toată ziua în grădină, iar când nu muncim aici o supraveghem de la fereastră, de la etajul al patrulea", povesteşte Vasile Nechita. Cei doi pensionari se tem de hoţii care fac prăpăd în zonă. „Nu de mult, au intrat în baracă şi au furat fiarele pe care le depozitasem acolo. Altor vecini le-au furat borcanele de dulceaţă, găinile, curcile şi murăturile", spune Maria.

Caută liniştea în spatele blocului

Gheorghe Stan (67 de ani), fost angajat în combinatul de la Hunedoara, se mândreşte, la rândul lui, cu roadele muncii sale. Dacă ar putea, spune el, s-ar muta de la bloc în baraca ridicată la mică distanţă, lângă care a plantat un cais şi mai mulţi piersici. „Mulţi dintre vecinii mei şi-au făcut aici grădini pentru a putea supravieţui. Eu vin pentru linişte. Prefer să sap pământul din spatele blocului, decât să stau toată ziua să joc cărţi în faţa scării", spune hunedoreanul, nemulţumit de lipsa de interes arătată de vecinii săi mai tineri pentru muncă. Sâmbătă, la orele dimineţii, cârciumile „Micului Texas" sunt pline de petrecăreţi. Privind peste umăr la vecinii agricultori, unii dintre tinerii aflaţi pe terasele birturilor de cartier au găsit imediat motive de a face glume pe seama lor. „Ăştia muncesc pământul ca să aibă ce să li se fure", se amuză unul dintre ei.    

Nostalgia tradiţiei

La fel ca în Hunedoara, şi în Reşiţa sunt zeci de grădini din care locuitorii obţin legume şi verdeţuri. Locul hârtiilor aruncate la întâmplare a fost luat de mici zone atent împrejmuite, cu gard verde. După aceste garduri se ascunde munca serioasă pe care o depun oamenii ca să-şi îngrijească mica producţie. Este şi cazul Tiţei Popa, 70 de ani. Femeia, care a crescut în Moldova, s-a mutat în urmă cu ani buni în Reşiţa şi a dus dorul culturilor moldoveneşti.

Aşa că, atunci când a simţit nevoia să facă ceva şi să-şi ajute comunitatea din bloc, a împrejumit vechiul spaţiu verde din spatele blocului, l-a curăţat şi l-a transformat alături de vecinii ei în grădina pe care a avut-o în copilărie.

„Prin anii '80, împreună cu un vecin de la etajul trei, am luat decizia să împrejmuim aici, pentru că erau gunoaie, iar spaţiul verde aproape că nu se mai vedea. Ca să facem ceva plăcut pentru locatarii din blocul nostru, am înfiinţat o mică grădină. Pe lângă flori, am cultivat pătrunjel şi chiar fasole. În spatele blocului, am plantat şi viţă-de-vie la un moment dat, dar cred că terenul nu a fost destul de bun, pentru că acum nu mai creşte", povesteşte femeia. Aceasta spune că vecinii de la etajele superioare sunt cei mai bucuroşi, pentru că au o privelişte ca la carte. „Dacă oamenii se uită pe geam văd şi ei un pământ lucrat şi îngrijit, în locul gunoaielor de odinioară, chiar dacă grădina nu este foarte mare", afirmă Tiţa Popa, care îngrijeşte anual circa 20 de metri pătraţi de teren.

Fasole şi în faţa blocului

Şi dacă vecinii cu vederea în spatele blocului gri au făcut ceva cu terenul lor, nici cei cu vederea la strada principală nu s-au lăsat mai prejos. „Aici avem ceapă şi fasole, dar nu le merge prea bine din cauza copacilor, care le ţin umbră. Cei de la Primărie au tăiat crengile aproape de tot şi soarele cade mai bine pe ceea ce cultivăm. Anul acesta încercăm să plantăm şi alte legume, să vedem ce iese", spune şi Viorica Şandor, 70 de ani, care regretă că, de multe ori, copiii intră prin grădina ei ca să scurteze drumul la scara de alături şi-i mai strică micuţa cultură. Însă acesta este unul dintre riscurile agriculturii de bloc. „Mie îmi place când văd că cineva are grijă de grădinile acestea. Numai bine, în partea dreaptă, unde are sediul farmacia sunt flori şi arată frumos, iar aici, când se fac legumele este foarte frumos, că e totul înverzit", spune Tereza Marinică, o vecină de bloc.

Avantaje pentru locatari

Radu Opaina, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România, spune că grădinile din faţa blocului sau dintre imobile sunt un lucru comun în multe oraşe, inclusiv în Capitală. „Locatarii cultivă flori şi legume şi nu am auzit să fie probleme, să-i nemulţumească acest lucru pe vecini", spune Opaina. Mai mult, acesta afirmă că grădina din faţa blocului aduce avantaje pentru toată lumea, datorită faptului că spaţiul arată îngrijit. „Pământul din faţa blocului este al Primăriei, însă dacă locatarii nu îl folosesc în scopuri comerciale, pot planta câte ceva pe el", explică Opaina. În privinţa ideii creării unor grădini pe blocuri, acesta afirmă că nu este recomandat pentru că astfel se deteriorează terasa.

Model cultural mutat la oraş

Activitatea agricolă dintre blocuri a făcut chiar şi obiectul unui studiu al profesorului Alin Gavriliuc, sociolog la Universitatea de Vest din Timişoara. Potrivit lui, o explicaţie pentru acest obicei al locuitorilor, în special din oraşele în care s-au dezvoltat industrii în perioada comunistă, ar fi faptul că ţăranii mutaţi la oraşe pentru a deveni muncitori în fabrici şi uzine au adus cu ei şi tradiţia rurală. Obişnuiţi cu activităţile agricole moştenite din strămoşi, „orăşenii forţaţi" au ocupat terenurile de pe lângă blocuri şi au început să cultive aceleaşi plante şi legume ca la ţară.

Şi sociologul Alfred Bulai consideră că este vorba de un model cultural, care a fost transmis de la sat la oraş, odată cu mutarea locuitorilor. „Majoritatea celor de la oraşe sunt, de fapt, ţărani aflaţi la a doua sau la a treia generaţie. Modelele culturale, cum este cel al grădinăritului, se păstrează foarte mult timp", explică Bulai. Acesta dă şi alte exemple de obiceiuri cu origine rurală ale locuitorilor de la bloc.

„Închiderea balconului, care are acum rol de beci sau de prispă, este tot o formă de adaptare la oraş a oamenilor de la ţară. Aceştia îşi ţin aici butoiul cu varză, ghivecele cu flori sau cu alte culturi, sacii cu legume şi alte lucruri. Fenomenul, apărut în anii '70, este real şi are aspecte funcţionale", explică sociologul. Acesta dă şi exemplul locuitorilor de la bloc, din oraşele mici, care îşi lasă pantofii la intrare în casă, pe scara imobilului. În privinţa grădinăritului la bloc, Alfred Bulai spune că obiceiul are şi o latură utilă, pentru că unii  locuitori folosesc produsele obţinute astfel.

"Închiderea balconului, care are acum rol de beci sau de prispă, este tot o formă de adaptare la oraş a oamenilor de la ţară."
Alfred Bulai
sociolog

Grădinărit pentru relaxare

Dacă în cazul familiilor sărace agricultura de oraş este aproape o necesitate, pentru orăşenii bogaţi psihologii recomandă o astfel de activitate, benefică pentru relaxare. Una dintre tehnicile care dau rezultate în lupta împotriva stresului este „terapia eco" - bazată pe beneficiile naturii şi ale soarelui, spun specialiştii.

Aceştia explică şi de ce:

- Soarele ne schimbă starea de spirit şi ne îmbogăţeşte organismul cu vitamina D.
- Aerul curat oxigenează creierul.
- Natura şi petrecerea timpului în mijlocul ei ne dau un sentiment de apartenenţă la o lume din care provenim şi ne dau senzaţia de linişte.
- Amenajarea grădinii este o activitate relaxantă, bazată pe crearea elementului de frumos.