Feriţi-vă de glaucom!

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Specialiştii atenţionează că boala care provoacă pierderea vederii se instaurează treptat, iar în cazul în care afecţiunea e neglijată, orbirea este ireversibilă Conform

Specialiştii atenţionează că boala care provoacă pierderea vederii se instaurează treptat, iar în cazul în care afecţiunea e neglijată, orbirea este ireversibilă

Conform statisticilor, glaucomul reprezintă una dintre principalele cauze de orbire la nivel mondial şi a doua în România.

În lume, boala afectează între 65 şi 105 milioane de oameni, dintre care aproximativ 10 la sută sunt în stadiul de orbire bilaterală.

Deşi în România nu există statistici oficiale privind glaucomul, specialiştii estimează că la nivel naţional sunt aproximativ 150.000 de bolnavi. Dintre aceştia, numai 55.000 de pacienţi sunt trataţi.

Glaucomul descrie de fapt un grup de boli caracterizate prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv responsabil de transmiterea informaţiilor de la ochi la creier, explică dr. Iulian Burcin, medic oftalmolog. Se caracterizează prin creşterea tensiunii intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale.

Afecţiunea reuneşte trei elemente: presiune intraoculară crescută, afectare a nervului optic şi deficit al câmpului vizual. Cuvântul "glaucom" provine din grecescul "glaukos" ("gri-albăstrui"). Se produce în timp restrângerea treptată a câmpului vizual şi, în final, se poate ajunge la orbire.

Această situaţie apare în special din cauza evoluţiei asimptomatice a bolii până în momentul în care vederea este foarte mult deteriorată. Chiar dacă are o vedere centrală perfectă la distanţă, pacientul poate avea o pierdere severă de câmp vizual.

De aceea, diagnosticul precoce al glaucomului este extrem de important, afectarea vizuală putând fi încetinită, oprită sau chiar prevenită printr-un tratament corect administrat la timp.

Controlul oftalmologic anual este obligatoriu

De multe ori, bolnavii sunt diagnosticaţi în stadiile tardive ale bolii când, în ciuda tratamentului corect efectuat, evoluţia către orbire este foarte greu de oprit. Lipsa simptomelor, combinată cu înţelegerea insuficientă a riscurilor bolii, îi determină pe mulţi dintre bolnavii depistaţi şi aflaţi sub tratament să nu respecte terapia prescrisă. Riscul orbirii creşte astfel foarte mult. Boala poate fi diagnosticată în faze incipiente, de aceea un control oftalmologic anual, după 40 de ani, este obligatoriu.

Un pericol real pentru sănătate îl constituie faptul că glaucomul, cunoscut ca boală a vârstei adulte, apare tot mai frecvent la tineri şi chiar la copii. În aceste condiţii, prezenţa la medic este obligatorie, mai ales în familiile unde au existat sau există persoane cu această afecţiune.

Glaucomul este deseori asociat cu o creştere a presiunii intraoculare, dar poate exista şi atunci când presiunea este normală. Şi invers, putem avea o presiune intraoculară mare fără însă a avea glaucom. Creşterea riscului de glaucom poate fi crescută şi de istoricul familiei (cazuri de glaucom în familie), vârsta, diabetul şi bolile vasculare, miopie severă.

Principalii vinovaţi în declanşarea glaucomului sunt presiunea intraoculară (PIO) şi scăderea irigării cu sânge oxigenat a ochiului. PIO crescută, prin compresie, scade circulaţia sanguină la nivelul retinei şi a nervului optic care astfel este afectat.

Şi hipotensiunea arterială sau variaţiile acesteia pot afecta ochiul şi declanşa glaucomul. Oftalmologii sunt de părere că fluctuaţiile tensionale şi presionale sunt mult mai dăunătoare decât un nivel crescut, dar constant.

Cum se face examenul oftalmologic

Examenul medicului oftalmolog constă în determinarea acuităţii vizuale, în măsurarea presiunii intraoculare, în determinarea câmpului vizual şi în examinarea papilei nervului optic. Valorile medii ale PIO - măsurate cu ajutorul unor aparate numite tonometru sau aplanometru - sunt cuprinse între 10-21 mmHg, dar cercetările moderne au introdus noţiunea de PIO individual tolerată, ceea ce înseamnă că există indivizi cu valori mai mari ale PIO şi care nu au o afectare glaucomatoasă, dar şi indivizi cu valori normale ale PIO ce prezintă totuşi modificări specifice glaucomului.

Trebuie reţinut că PIO variază aproape permanent, de la un moment al zilei la altul, de la individ la individ. Câmpul vizual al unui ochi este reprezentat de totalitatea imaginilor periferice ce pot fi percepute la un moment dat în timp ce persoana priveşte într‑un punct fix.

Determinarea modernă a câmpului vizual se face cu ajutorul unui aparat numit perimetru computerizat. Perimetria reprezintă o metodă de diagnostic, dar şi una de urmărire a evoluţiei bolii. De asemenea, un alt examen este cel al fundului de ochi (FO).

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite