Fericirea este contagioasă, dar nu la serviciu

Buna-dispoziţie se transmite în cercurile de prieteni sau printre membrii unei familii, însă nu şi printre colegii de muncă, arată un studiu din British Medical Journal. Oamenii de

Buna-dispoziţie se transmite în cercurile de prieteni sau printre membrii unei familii, însă nu şi printre colegii de muncă, arată un studiu din British Medical Journal.

Oamenii de ştiinţă susţin că gradul de fericire al indivizilor se stabileşte în funcţie de proximitatea socială şi geografică dintre persoanele apropiate sufleteşte. Probabilitatea ca un om să fie fericit creşte cu 42% dacă un prieten care locuieşte la mai puţin de 800 de metri este şi el fericit şi scade până la 25% dacă amicul locuieşte la o distanţă de până 1,5 kilometri.

De altfel, probabilitatea ca o persoană sa fie fericită continuă să scadă pe măsură ce distanţa dintre aceasta şi prietenii sau rudele sale este mai mare.

Şansele de a fi fericit cresc cu 8% în cazul celor care locuiesc cu un partener de viaţă mulţumit, cu 14% - dacă un părinte care locuieşte în apropiere este fericit şi cu 34% dacă vecinii sunt şi ei bucuroşi.

„Variaţiile nivelului de fericire ale unui individ se pot propaga în rândul grupurilor sociale pe care le frecventează şi pot genera o adevărată reţea de fericire sau nefericire”, estimează autorii studiului Nicholas Christakis, profesor la Harvard Medical School şi James Fowler de la Universitatea California din San Diego.

Regula nu se aplică, însă, şi în cazul colegilor de birou. Aici, contextul social devine limitat în ceea ce priveşte propagarea emoţiilor. Aceste concluzii se bazează pe un studiu realizat pe un eşantion de 5.124 de adulţi, cu vârste cuprinse între 21 şi 70 de ani.