Femeile-s cicălitoare, iar bărbaţii, egoişti

Bărbaţii şi femeile îşi găsesc diferit liniştea: ei se retrag „în peşteră“, ele vorbesc, vorbesc şi iar vorbesc. Aşa ajunge el să pară preocupat doar de sine, în timp ce ea devine o imagine a reproşului. Ei sunt motivaţi de succes. Pentru ele relaţiile sunt de bază. Ele folosesc 6.000 de cuvinte pe zi, ei doar 2.500. E clar că sunt diferiţi: în timp ce ei vin de pe Marte, ele au apărut pe Venus.

„Unul dintre lucrurile care mă intrigau la Lavinia erau fluctuaţiile ei de dispoziţie. Spre deosebire de femei, şi noi, bărbaţii, putem trece prin aşa ceva, dar numai motivat de ceva foarte concret, cum ar fi o supărare la job, în viaţa personală", povesteşte Radu Zernoveanu, specialist în relaţii de cuplu. „Ei bine, nu puteam să înţeleg de ce ea era supărată, tristă, de vreme ce noi, ca familie, aveam tot ce ne trebuia, material şi spiritual. Fără niciun motiv, în viziunea mea. Şi aveam o reacţie tipic masculină: «De ce eşti supărată? Avem de toate»", adaugă acesta.

„Într-un moment ca ăsta, cel mai tare mă enerva că Radu îmi spunea că nu trebuie să mă simt aşa, că ar trebui să fiu fericită! Iar eu mă simţeam pur şi simplu mizerabil", îşi aminteşte soţia şi partenera lui de coaching, Lavinia. Radu ştie acum când Lavinia „cade în puţ" - cum spune doctorul american John Gray, autor al bestsellerului „Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" („Men Are from Mars, Women Are from Venus", în original). Radu cunoaşte teoria lui John, o predă, îi învaţă pe alţii cum să facă faţă situaţiei, dar asta nu-l împiedică să-i spună adesea Laviniei: „Bine că ţi-ai găsit tocmai acum să cazi în puţ".

Suntem alcătuiţi diferit

„Când femeia e supărată, bărbatul are tendinţa de a lua totul asupra lui: «Am făcut eu ceva de e atât de nefericită!» Şi atunci încearcă să afle motivul. De multe ori şi el e de vină. Ei, interesant e că poate fi de vină pentru ceva ce a făcut acum trei ani, dar asta e o altă poveste", explică zâmbind Radu. El este alături de soţia lui de peste 22 de ani, dar a învăţat să o accepte aşa cum e cu adevărat - adică femeie - abia în urmă cu trei-patru ani, când a citit pentru prima dată cartea lui John Gray. „Ne-am înţeles întotdeauna foarte bine, dar, la un moment dat, s-a întâmplat să descoperim cartea lui John. Mai mult: s-a întâmplat să o cumpere ea şi să o citesc eu primul - ceea ce e oarecum neobişnuit."

Pe Radu cartea l-a lămurit că fluctuaţiile de dispoziţie sunt normale pentru toate femeile şi că nu e neapărat nevoie ca bărbaţii de lângă ele să fie de vină. „Face parte din felul în care femeile sunt alcătuite emoţional şi din amprenta lor hormonală", explică şi Lavinia.„Dintr-odată am înţeles că în acele momente empatia mea era de ajuns. Apoi, am realizat că uneori sprijinul meu necondiţionat, faptul că-mi pasă şi că eram alături de ea accentuau profunzimea căderii. Asta mă irita din nou, pentru că logica noastră, a bărbaţilor, este «te-am ascultat, te-am încurajat - ar trebui să te simţi mai bine, nu?» Atunci am mai învăţat că, în cazul femeilor, lucrurile nu funcţionează ca la bărbaţi, pe relaţia cauză-efect", arată Zernoveanu.

O particularitate a bărbaţilor este modalitatea lor de a se linişti: intrarea în aşa-zisa „peşteră" - o stare în care doresc să fie singuri. Vor să stea la calculator, să citească un ziar, să plece la o bere cu băieţii. Momente în care, în general, vor să fie lăsaţi în pace. Tocmai atunci ele se găsesc să-i sune şi să-i întrebe: „Ce faci? Eşti bine? Dar de ce nu m-ai sunat? De ce nu vorbeşti cu mine, eşti supărat pe mine?"

De ce nu mă sună?

„Dacă bărbaţii ar înţelege nevoia femeii de a primi asigurări în legătură cu sentimentele lor, ar suna. Dar din cauză că nu înţeleg, nu o fac. «Ştie unde sunt, sunt cuminte, nu văd de ce să o sun»", spune Radu. Când se retrag cu ei înşişi, bărbaţii încearcă să-şi rezolve problemele sau să le uite, orientându-şi atenţia spre ceva anume. „Ei bine, în ochii femeilor asta e o dovadă de egoism. De ce gândesc aşa? Pentru că, la rândul lor, ele nu mai vorbesc cu cineva decât atunci când sunt supărate pe acea persoană", mai explică Radu.

Marţieni şi venusiene

După Radu, şi Lavinia a citit cartea lui Gray. Apoi au dezbătut-o aprins, cu exemple din viaţa lor, o vacanţă întreagă la mare. Abia după aceea s-au apucat să înveţe cum îi pot educa şi pe alţii, bărbaţi şi femei, să se accepte.„Şcoala durează şi acum. A început cu discuţii la telefon şi pe Skype. Apoi au urmat două săptămâni de training intensiv în America, câte 16 ore pe zi. Eram vreo 12 aspiranţi din toată lumea, cu care lucrau John şi oamenii lui. De atunci avem coach-ul nostru personal, avem şi întâlniri lunare cu traineri din toată lumea, într-un sistem de teleconferinţă. Vorbim pe anumite teme, avem şi forumuri de discuţii", spune Radu.

Filosofii diferite

Pentru Radu şi Lavinia lucrurile sunt cât se poate de clare: el e marţian, ea venusiană, aşa că e normal să se conducă în viaţă după filosofii diferite. Şi cantităţile de cuvinte pe care le folosesc sunt diferite. „Bărbaţii utilizează, în medie, 2.500 de cuvinte zilnic, iar femeile cam 6.000. E clar că în această situaţie bărbaţii consideră că ele vorbesc prea mult. Ei vin acasă, după ce şi-au «vorbit» mai bine de 2.000 de cuvinte, la nişte femei care nu au epuizat nici măcar jumătate din numărul de cuvinte al zilei. De aici rezultă că bărbaţii sunt muţi şi insensibili", explică Lavinia.

„În momentul în care ea întreabă ce am făcut la serviciu, mi-e imposibil să cred că vrea doar să facem conversaţie. Primul lucru ce-mi vine în minte este «de ce mă întreabă?», vrea să afle ea ceva! Mai ales dacă am vreun motiv să mă tem de unele întrebări", adaugă Radu.

„De multe ori, ea întreabă doar pentru a avea un pretext să spună «Ştii, eu am avut o zi oribilă». Ea are nevoie să-i împărtăşească toate necazurile pentru sănătatea ei mintală, pentru destresare, pentru scăderea nivelului de cortizol din organism", conchide Lavinia.

"Nu spun toţi bărbaţii: «Femeile sunt schimbătoare, sunt nemulţumite, cine oare poate să le mulţumească»?"
Radu Zernoveanu coach

Bărbaţii vor rezultate, femeile, trăiri

Bărbaţii sunt foarte mândri de ei în momentul în care reuşesc să obţină rezultatele pe care le vizează. Pentru ei, succesul
este egal cu acţiunea şi, implicit, cu rezultatele. Aşa că sunt nemulţumiţi când acţiunile nu au finalitatea scontată, indiferent de domeniu. De exemplu, în viaţa sexuală, succesul lui se „măsoară" prin orgasmul ei. Pe de altă parte, femeile contabilizează succesul prin trăiri. Sentimentele şi relaţiile le bucură. O femeie este fericită când este considerată o persoană bună, un om de încredere, când are prieteni şi când este preţuită.

Ele adoră să vorbească, ei, să tacă

Bărbaţii folosesc limbajul ca pe un instrument prin care îşi ating scopurile - motiv pentru care utilizează aproximativ 2.500 de cuvinte pe zi, în timp ce femeile îl folosesc ca pe un instrument de relaţionare. De aceea, ele folosesc zilnic în jur de 6.000 de cuvinte. De unde concluzii precum „femeile vorbesc prea mult" sau „bărbaţii sunt muţi" atunci când „nu vorbesc ca o femeie".

Au scopuri diferite

Bărbaţii se conduc după următorul motto: „Dacă ceva merge, nu-l repara". Spre deosebire de acest model de gândire, femeile cred că, dacă ceva funcţionează, întotdeauna se poate găsi o cale să meargă mai bine. Aşa că, de obicei, după ce cuplul devine stabil, el se plânge că ea vrea să-l schimbe şi e nedumerit: „Eram bun când m-a luat, acum nu mai sunt bun?"

Cursuri de inteligenţa comunicării cu sexul opus

Lavinia şi Radu Zernoveanu formează un cuplu de peste 22 de ani

Statistic vorbind, peste 90% din literatura de autodezvoltare este cumpărată de femei, iar teoria lui John Gray chiar asta explică: de ce femeile sunt mai deschise dezvoltării şi de ce bărbaţii se opun din răsputeri. „E o chestiune de imagine", spun la unison soţii Zernoveanu. Cu asta se confruntă mereu la consilierea de cuplu. Şi la cursurile lor bărbaţii vin mai mult „târâţi" de partenere.

Imaginea tradiţională a bărbatului

Lavinia Zernoveanu (45 de ani) este medic specializat în planificare familială, consiliere de cuplu şi contracepţie, iar soţul ei, Radu Zernoveanu (46 de ani), medic de medicină generală. Cei doi deţin master franciza Mars Venus Coaching pe România şi spun că „românii nu sunt atât de deschişi pe cât ne-am imagina". În plus, psihoterapia, foarte populară în Statele Unite, e puţin utilizată în Europa.

„Bărbaţii europeni şi mai ales cei latini sunt mult mai macho decât cei americani. Mai mult, bărbatul român, chiar şi cel din noua generaţie, pare să nu fi trecut prin recenta revoluţie culturală, de vreme ce vrea ca nevasta să-l aştepte în prag cu mâncarea făcută, cu casa curăţată, cu copiii liniştiţi, în timp ce el vine cu căprioara vânată pe umăr", crede Radu Zernoveanu. Cei doi spun că seminarii ca ale lor ar trebui să se numească de fapt „cursuri de inteligenţa comunicării cu sexul opus", un soi de „gender intelligence", şi să se predea în şcoală, în ultimele clase de liceu, atunci când se formează conştiinţa celuilalt sex. Asta pentru că bărbaţii sunt de pe Marte şi femeile de pe Venus nu doar în cuplu, ci şi în afaceri sau la serviciu.