FOTOGALERIE Viaţa ca o vacanţă

FOTOGALERIE Viaţa ca o vacanţă

Laura şi Florian Câmpean au ales să trăiască pe o plajă, departe de lumea dezlănţuită. Pentru cei doi tineri viaţa e, cum se spune, „în altă parte“. În Brazilia, într-un loc în care oamenii trăiesc simplu, în natură.

Citiţi şi:

• adevarul.es - Cu banii câştigaţi în Spania, un român şi-a ridicat casă în Brazilia
• FOTOGALERIE Aventuri pe Valea Lotrului
• Vacanţa la ţară, frumoasă pe hârtie
• Călătoriile lungi pun sănătatea în pericol

Laura (33 de ani) şi Florian Câmpean (37 de ani) sunt doi români pentru care viaţa e mai mult decât muncă, şefi, stres şi credit la bancă. Împreună cu Sasha, băieţelul încă nenăscut al cuplului - Laura este însărcinată în luna a şaptea -, cei doi au plecat departe de lumea dezlănţuită, la aproape 9.500 de kilometri de Bucureşti, într-un „sat eco“ din sudul statului brazilian Bahia. Familia Câmpean a ajuns la Piracanga dintr-o întâmplare de două ori fericită.

Sarcina le-a schimbat planurile

La începutul anului, în ianuarie, Laura şi Florian au plecat în Norvegia, decişi să se dedice voluntariatului. „Am petrecut acolo patru luni, din ianuarie până în aprilie, ca studenţi la o şcoală de voluntari, unde ne «antrenam» pentru o misiune umanitară de şase luni în Africa. Şcoala ar fi durat până în noiembrie 2009, însă în martie am aflat că sunt însărcinată şi planurile noastre s-au schimbat radical.

Organizaţia care avea şcoala ne-a anunţat că nu-şi asumă responsabilitatea trimiterii noastre în Africa cu un nou-născut sau cu mine însărcinată în opt luni. Nici varianta de a-l avea pe Sasha în Norvegia nu ne surâdea - prea frig, şi ca vreme, şi în sufletele oamenilor. Aşa că am început să căutăm pe net eco-villages (aşezări mici, nişte sate ecologice, n.r.), în zone în care e mereu cald“, povesteşte Laura pentru „Adevărul“.

Acesta era unul dintre visurile lor comune - să trăieşti într-o ţară în care e mereu soare şi sunt peste 20 de grade cu plus.
S-au pus pe scris e-mailuri către comunităţi din America de Sud, din Asia şi din sudul Europei (Portugalia şi Spania). Şi au primit o grămadă de răspunsuri.

„Cel care ne-a convins a fost mailul venit de la Piracanga, un „sat eco“ din statul Bahia, din nord-estul Braziliei - un mail cald şi deschis şi în care ni se spunea că avem aici condiţii şi să trăim, şi să nasc, şi să ne creştem copilul“, mai spune Laura.

La drum, cu banii de pe o motocicletă

Două luni mai târziu - după ce şi-au vândut motocicleta au plecat în Brazilia. „Vorbim despre o ţară în care n-am mai fost niciodată înainte, niciunul dintre noi. Şi nici portugheză nu ştiam! N-a fost deloc greu pentru noi, sinceră să fiu. A fost aşa cum trebuia să fie. Ne-am urmat inima, chiar dacă familiile noastre ne-au condus plângând şi sperând până în ultimul moment că o să ne răzgândim“, adaugă Laura.

Oceanul la Itacare, la câţiva kilometri de „satul eco“ Piracanga

Cei 4.000 de euro primiţi pe motor au fost toţi banii cu care au plecat. Din ei şi-au luat şi bilete de avion, şi diverse lucruri de care credeau că vor avea nevoie pentru drum şi pentru noua lor viaţă.

„Am plecat; am ajuns aproape 30 de ore mai târziu în Piracanga şi primul lucru, după ce ne-am lăsat în cameră cele 85 de kg de bagaje (din care acum folosim maximum 10), am mers să vedem oceanul şi plaja“, începe Laura povestea despre prima lor săptămână în Brazilia. „O săptămână de vacanţă, cum aveam să descoperim că sunt toate săptămânile aici: o viaţă frumoasă ca o vacanţă.“

În căutarea fericirii

„În Piracanga am ajuns căutând o comunitate de oameni care împărtăşesc aproximativ aceleaşi valori şi credinţe: fericirea din lucrurile simple, consum cât mai puţin, respect pentru tot ceea ce înseamnă fiinţă - fie ea om, plantă, animal, insectă sau piatră, respect faţă de Pământ şi de roadele lui“, explică Laura decizia familiei.

Plecând din ţară, au renunţat la multe lucruri, după cum remarcă acum Laura. Au renunţat la maşină - „pe care familia şi prietenii se chinuiesc să o vândă“, au renunţat la „munca de la 9.00 la 21.00 şi la mulţi bani încasaţi în fiecare lună“, au renunţat la restaurante şi cafenele, la televizor, ziare, stres, talk-show-uri, nervi, trafic, agitaţie, negativism, la „să moară capra vecinului“ etc. Ea a zis „pas“ rochiilor, pantofilor cu toc, machiajului.

Le lipsesc familiile. Prietenii. „Uneori, dealurile şi iarba verde de acasă, livezile şi brânza românească cu ceapă verde…“

Va naşte acasă, asistată de moaşă

Pe Laura, în foarte scurt timp mămică, nu o nelinişteşte depărtarea de civilizaţie. Piracanga, spune ea, e un loc pe malul Oceanului Atlantic, lângă un râu, străjuit din faţă de apă şi din celelalte patru părţi de junglă. La şase kilometri e un oraş eco-turistic, Itacare, „cunoscut foarte bine pentru surf şi pentru mâncarea delicioasă“, care are şi un spital. Oraşul Ilheus este la 80 de kilometri şi are aeroport, iar la câteva sute de kilometri este Salvador, capitala statului Bahia.

„În casa închiriată în care stăm avem frigider, maşină de spălat, aragaz, apă curentă caldă şi rece, curent electric de la panourile solare, internet, avem tot ce ne trebuie“, arată Laura.

Laura află de la moaşă secretele naşterii naturale

Când îi va veni sorocul, va naşte natural, acasă, în apă, asistată de soţul ei, Florian, de o moaşă şi de una sau două prietene din sat.

„În octombrie o să vină aici aceeaşi moaşă cu care am învăţat acum două luni despre misterele naşterii naturale, ca să ne înveţe despre tratamentele naturiste cu plante, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Şi abia aştept să învăţ, mai ales că e un subiect care mă pasionează de multă vreme“, mai adaugă românca din Piracanga.

„Satul eco“, întoarcerea la valori

Laura şi Florian au ales o metodă tot mai des întâlnită de retragere din stresul cotidian, practică denumită downshifting. Cei doi nu au plecat din România de nevoie - aveau cariere în plină ascensiune, în cadrul unor corporaţii -, ci pentru că au vrut să-şi schimbe radical viaţa.

Şi-au dorit să trăiască într-un loc în care sarcina Laurei să decurgă departe de surse de stres şi de poluare, iar Sasha, copilul care se va naşte peste câteva luni, să aibă cât mai multă libertate.

„Aici e un loc perfect pentru copii, pot să alerge şi să se joace, şi să exploreze cât e ziua de lungă, stând afară în natură. Cât despre educaţie, suntem doi părinţi care cred în educaţia liberă, în care copilul este ajutat să descopere şi să experimenteze, nu să i se spună ce să facă şi cum să facă“, ne mai spune Laura.

Piracanga, locul pe care l-au ales Laura şi Florian, este unul foarte cosmopolit.

Proprietarii casei în care locuiesc ei, de exemplu, sunt francezi; prietenii lor cei mai apropiaţi sunt un cuplu format dintr-o australiancă şi un sud-african. Printre vecinii lor întâlneşti oameni din Brazilia, Portugalia, Spania, Germania, Elveţia, Anglia, Kenya, Norvegia etc.

Răsadurile pentru grădinărit au devenit specialitatea Laurei

„Vorbim cel mai mult engleza, învăţăm şi portugheza (limba oficială în Brazilia, n.r.); deja ştim să ne descurcăm cu expresiile şi cuvintele de bază şi înţelegem cam 80% din ce se vorbeşte în portugheză“, spune Laura.

Case fără garduri şi păsări colibri

Lucrul cu care se laudă cei doi români e casa lor fără gard. La fel ca toate celelalte din sat. De jur împrejurul casei e natura, cu tot ce are ea - copaci, plante, ierburi, cocotieri, ananaşi, păsări colibri, papagali, fluturi de toate felurile şi de toate culorile, şopârle mici şi mari, maro şi verzi cu albastru.

Casa în care stau Laura şi Florian are cinci camere, fiecare cu baie, o bucătărie foarte mare, deschisă, un loc în care se întâlnesc des cu prietenii. Cei doi au şi animale de casă: câinele Nestor, care aparţine satului, şi papagalul Trek. „Am avut pentru o perioadă şi un pui de găină, care dormea la noi în braţe şi mânca din farfurie, însă l-am dus la coteţul găinilor până la urmă.“

Mâncarea, de obicei, este gătită de ei. Alteori, merg la restaurantul din sat, care este 100% vegetarian.

Alternativă la marele oraş

Conform statutelor reţelelor internaţionale din care fac parte, ecosatele (ecovillage) sunt comunităţi sustenabile social, economic şi ecologic. Populaţia fiecăruia nu ar trebui să depăşească 150 de persoane, acesta fiind un număr maxim de persoane între care se pot dezvolta relaţii sociale optime, conform cercetărilor sociologice şi antropologice.

Membrii unui ecosat sunt uniţi prin valori comune ecologice, social-economice şi cultural-spirituale. Un ecosat este desori compus din oameni care au ales o alternativă pentru sistemele centralizate de furnizare de energie electrică, apă şi canalizare.

Laura şi Florian, în timpul unei călătorii prin junglă

„În ecosatul de la Piracanga energia electrică vine, de exemplu, de la soare, prin panouri solare, fosele septice sunt săpate în pământ şi reciclate cu ajutorul bananierilor, apa se extrage şi ea direct din pământ şi se foloseşte cu grijă, toate produsele de spălat sunt 100% ecologice, tot gunoiul se separă şi se reciclează - din resturile de mâncare se fabrică compost. Învăţăm să ne producem singuri mâncarea - legume, fructe, facem pâine în casă şi căutăm să poluăm cât mai puţin, să consumăm cât mai puţin“, mai spune Laura.

Banii nu aduc fericirea

Viaţa în Brazilia nu e chiar aşa de ieftină, mai ales dacă trăieşti încă din banii de pe o motocicletă. Laura şi Florian muncesc 3-4 ore pe zi în sat, la amenajarea grădinilor. „Aranjăm grădini de legume şi flori şi curăţăm terenurile de buruieni, termite şi copaci morţi. E o muncă pe care niciunul dintre noi doi nu a mai făcut-o înainte.

Noi am fost amândoi oameni de birou, top-manageri şi oameni de media. Şi descoperim că munca pământului ne dă amândurora satisfacţii pe care nu le-am întâlnit niciodată în şedinte, rapoarte şi mediaplanuri“, mai spune Laura.

De când i-a crescut burta, a început să lucreze şi ca educatoare pentru doi copii de 2 şi de 3 ani. „Fac cu ei un fel de grădiniţă, în care învaţă jucându-se. Banii pe care îi câştigăm ne asigură cazarea şi mâncarea în Piracanga.“

Gustul libertăţii

„Ideea de bază este că noi doi am terminat-o cu viaţa de dinainte“, crede Laura. Viaţa „de dinainte“ însemna pentru ei, ca pentru majoritatea românilor, muncă de 10 ore pe zi, trafic, nervi, oraş mare, beton, bombardament media etc.

Casa în care locuiesc şi cei doi români din Piracanga

„Ăsta e punctul de plecare. Bucuria de a-ţi trăi viaţa ca o vacanţă, de a nu te grăbi, de a respira, de a avea timp cu adevărat pentru tine, pentru cei dragi, pentru prieteni, pentru conversaţie, pentru privit în jur. Odată ce ai gustat din libertatea asta, nu te mai poţi întoarce în sistem. Nu ne mai dorim asta. Fericirea stă în lucruri simple“, ne scrie, cu convingere, Laura.

În Piracanga, Laura şi Florian şi-au dat seama că pentru a fi fericiţi nu au nevoie nici de zeci de perechi de blugi şi tricouri, nici de nu ştiu câte rochii şi pantofi, nici de ultima invenţie electrocasnică, nici de cea mai mare casă sau de cel mai nou model de maşină.