Experienţele din vecinătatea morţii, un mecanism de apărare al creierului uman

Experienţele din vecinătatea morţii, un mecanism de apărare al creierului uman

Ai fost la un pas de moarte şi toată viaţa ţi-a trecut prin faţa ochilor înainte de a vedea luminiţa de la capatul tunelului? Cercetătorii americani susţin că tot ceea ce ai experimentat în minutele în care erai aproape trecut pe lumea cealaltă face parte dintr-un mecanism de protecţie a creierului, anunţă CNN.

Neurologul Kevin Nelson de la centrul medical din Lexington, statul american Kentucky ,susţine că toate viziunile şi senzaţiile trăite în acele clipe în care eşti la un pas de moarte nu sunt produse ale imaginaţiei, ci experienţe reale.

"Sunt experienţe reale care au loc în situaţii de risc medical crescut, de pericol", a declarat Nelson, citat de CNN.

Acesta susţine că tot ceea ce experimentează o persoană aflată într-o astfel de situaţie limită este parte a mecanismului de autoapărare al creierului uman.

Acesta consideră că toate imaginile care ne trec prin faţa ochilor în acele momente critice sunt rezultatul unei stări asemănătoare somnului cauzată de "mişcări rapide ale globului ocular". În timpul acestui tip de somn, activitatea cerebrală este una intensă, ceea ce duce la crearea unor imagini vii. 

Neurologul a găsit o explicaţie şi pentru luminiţa pe care susţin că au văzut-o mulţi dintre cei care s-au aflat la graniţa dintre viaţă şi moarte. "Activarea sistemului vizual cauzată de mişcările rapide ale globului ocular se află la baza acelei lumini", a explicat Nelson.

Tunelul spre care spun că se îndreaptă cei mai mulţi dintre cei care au trăi o experienţă soră cu moartea este cauzat de o deficienţă a circulaţiei sângelui în globii oculari. "Ochiul, retina, de fapt, este extrem de sensibilă. Schimbările privind fluxul de sânge sunt sesizate instantaneu. Dacă retina nu este bine irigată, vederea devine înceţoşată, apar pete negre dinspre periferia câmpului vizual spre centru. Este ceea ce oamenii numesc efectul de tunel", a adăugat medicul.

Există, însă, şi printre oamenii de ştiinţă, inclusiv doctori, persoane care consideră că aceste experienţe din apropierea morţii sunt cât se poate de reale şi nu sunt cauzate de un creier aflat pe moarte, deoarece pentru cei care le-au trăit au fost experienţe care le-auu marcat viaţa şi care au dus la o transformare a stilului de trai.