Evadare în lumea serialelor

Eroii seriilor televizate - puşcăriaşi, supravieţuitori ai unui accident aviatic, medici sau criminalişti - îi fac pe iubitorii genului să aştepte, săptămânal, apariţia unei noi poveşti. Serialele TV nasc pasiuni, emoţii, dezamăgiri şi discuţii interminabile. Psihologii spun că reprezintă o modalitate de a uita de propriile probleme.

Irina Stănescu are 28 de ani, lucrează într-o agenţie de turism de la 9 dimineaţa până când îşi termină treaba, iar după program se uită la câte un episod, sau două, ale unuia dintre cele şase seriale pe care le urmăreşte momentan: „Dr. House”, „Damages”, „Grey’s Anatomy” („Anatomia lui Grey”), „Two and a Half Men” („Doi bărbaţi şi jumătate”), „Ugly Betty” („Betty cea urâtă”) şi „CSI: New York”, toate americane.

Primul a fost „CSI: New York”, în 2005, când era difuzat de TVR 1. Dar postul a  oprit difuzarea serialului după finalul sezonului întâi.

„Aşa că am luat sezonul nou de pe net”, spune Irina. A ales varianta asta pentru că din programele de televiziune nu prea are ce alege. „Rar găseşti filme inteligente de văzut”, crede ea.  „Plus că un serial ţine 50 de minute, cam cât pot eu să fiu atentă după o zi de muncă.”

Ca să-i placă un serial, „trebuie să aibă un subiect bine determinat încă de la început şi să n-o lungească la nesfârşit: dacă e comedie, trebuie să fie ceva subtil, nu ca la proşti, dacă e istoric, să respecte mersul lucrurilor, inclusiv costume şi decoruri, dacă e poliţist, să nu îmi dea mură în gură răspunsul”.

Fanii se întâlnesc pe blog

Pasiunea pentru seriale i-a făcut şi pe Gabip şi Zanduka, aşa cum îi ştiu cei din comunitatea on-line, să se lase „recrutaţi” de Mihai Ceuca, cel care, alături Adrian Cosic, a făcut un blog dedicat genului, TvBlog.ro, apărut în toamna lui 2006.

„Totul e pornit din pasiune, pe un model de colaborare la distanţă. Pentru mine a devenit şi un job, pentru că m-am implicat în on-line prin mai multe proiecte”, explică Mihai Ceuca. Acum, blogul are cam 6.000 de vizitatori pe zi şi este pe locul patru la capitolul bloguri pe Trafic.ro, ce monitorizează audienţa site-urilor româneşti.

Editorii Gabip şi Zanduka fac parte din echipa de bază, dar nu s-au întâlnit niciodată cu Mihai, pentru că ei sunt din Bucureşti, iar Ceuca din Cluj, la fel şi „casa” blogului.

Zanduka are 32 de ani şi lucrează în vânzări. Spune că are o afinitate pentru SF, aşa că primul serial ce „a prins-o” a fost „Stargate SG-1”, difuzat prima dată în România de HBO.

„A fost primul serial la care m-am uitat cu sfinţenie, după care am trecut la serialele difuzate de ProTv în acea vreme - «MASH», «Spitalul de Urgenţă», «La limita imposibilului». După care nu m-am mai oprit”, povesteşte ea. Acum se uită la peste 15 seriale, iar preferatul este „Battlestar Galactica” - „dramă SF, ce poate fi mai frumos de atât?”. Un serial „cu cele mai puţine greşeli şi episoade de umplutură”.

Pentru Gabip, un inginer de 35 de ani, pasiunea ce a devenit hobby şi s-a transformat în dependenţă a început cu un SF difuzat de bulgari, „Blake’s 7”. Acum se uită la „seriale fără număr”, le acordă lor şi blogului cam 3-5 ore pe zi. Spune că nu face discriminări, dă aproape oricărui serial „şansa unui episod, două”.

Multe nu trec testul, iar singurul ce nu l-a dezamăgit, momentan, este „Dexter”. „În rest, toate au bune şi rele, chiar prea multe rele. După ce te uiţi multă vreme la seriale începi să devii cârcotaş şi să observi toate tragerile de păr la care apelează scenariştii, din lipsă de idei, atenţie sau buget”, explică el.

Americanii domină piaţa

Majoritatea dintre cele 121 de seriale „on air” despre care există pe blog articole, comentarii şi subtitrări sunt americane, din motive de calitate, dar şi de limbă - există şi câteva seriale britanice. Informaţiile de pe blog nu coincid însă cu ceea ce se regăseşte în programul televiziunilor româneşti, ci se adresează, mai degrabă, „tinerilor cu posibilităţi pe lângă TV”: internet, satelit.  Există şi un orar al difuzării serialelor în ţările de origine.

O mare dezamăgire a celor trei este însă nivelul de cultură al celor care „aterizează” pe blog, cum spune Mihai Ceuca, mult mai scăzut decât în urmă cu câţiva ani, după cum se observă din comentariile agramate pe care le fac.

Telenovelele întrec serialele la audienţă

Aproape 10 la sută din români urmăresc seriale TV, potrivit unui studiu realizat de INSOMAR pentru Consiliul Naţional al Audiovizualului. Deşi acelaşi studiu arată că doar 5,5 la sută se uită la telenovele, datele de audienţă demonstrează contrariul: în timp ce telenovela „Regina” (Acasă TV, 20.30) are 1,2 milioane de telespectatori, în medie, „CSI: New York” (Pro TV, 23.15), lider de audienţă între serialele americane difuzate în România, a avut, în perioada 1 ianuarie-19 februarie, 261.000 de telespectatori, în medie.

Efort minim, satisfacţie maximă

Uitatul la seriale implică un minimum de efort cu un maximum de satisfacţie, explică psihologul clinician Simina Munteanu motivaţia iubitorilor genului. „Nu presupune contact real cu o altă persoană, nu trebuie să pari inteligent, nu trebuie să fii atent să nu faci greşeli. Este un comportament de autoizolare, de intimitate cu sine, de unde şi apărările agresive când cineva schimbă canalul.”

Spectatorul trăieşte viaţa personajelor

Pentru câteva minute sau ore, cei care urmăresc seriale uită de viaţa proprie şi o trăiesc pe cea a personajelor. Efectul este de eliberare de propriile frustrări şi responsabilităţi, „În sine, acesta nu este neapărat un lucru rău, este o modalitate de a face faţă stresului cotidian”, mai explică psihologul. Devine un comportament nociv atunci când este folosit excesiv, în loc să-şi rezolve problemele sau stările neplăcute pe care le trăieşte.

O problemă este şi faptul că românii nu prea au alte metode de relaxare, „recuperare psihică”, cum ar fi sportul, practicarea unor hobby-uri acasă. „Majoritatea nu au cultul dezvoltării propriei persoane, preferând să facă o activitate ce îi face să uite de tensiunea psihică”, în locul uneia care ar elimina-o, explică Munteanu.

În ceea ce priveşte preferinţa pentru telenovele în detrimentul serialelor americane, ea ţine de specificul cultural, în primul rând, crede psihologul Laura Melniciuc.

„Ne caracterizează balcanismul, iar telenovelele înfăţişează tot felul de intrigi pasionale, poveşti de iubire ca-n basmele din folclor”, cu un tipar clar -  doi tineri se îndrăgostesc, apar persoane care se opun poveştii lor de iubire, dar, până la final, iubirea învinge, eroii rămân împreună, iar cei care le-au vrut răul îşi cer iertare pentru ce au făcut.

Serialele americane însă au „personaje ambigue, răsturnări de situaţie, finaluri în coadă de peşte” şi nu răspund nevoilor celor care „nu doresc să fie solicitaţi cognitiv de vizionarea unui film”, adaugă Munteanu.

Serialul nu presupune contact real cu o altă persoană, nu trebuie să fii atent să nu faci greşeli

Simina Munteanu
psiholog

Cele mai populare seriale de televiziune

„Prison Break” are cei  mai mulţi fani în România

Echipa TvBlog face periodic sondaje on-line pentru a afla care sunt serialele preferate de utilizatori.  Dar chestionarele nu includ „Prison Break” şi „Lost”, pentru că aceste producţii ar câştiga detaşat.

„Prison Break” este serialul cu cei mai mulţi fani în România. „S-a văzut pe blog, o perioadă, urca traficul la fiecare episod”, spune Mihai Ceuca. Zanduka a renunţat însă, de curând, să se mai uite la acest serial, pentru că „s-a întins mai mult decât trebuia şi a devenit penibil”, nici Mihai nu se mai uită, iar pentru Gabip e „deziluzia deziluziilor”.

„Lost”, cel mai comentat serial pe forum, reuşeşte să ridice traficul pe site şi să alimenteze „teorii peste teorii, numai bune de mâncat nopţile”, cum spune Gabip. „Heroes” provoacă, de asemenea, dezbatere. În top sunt şi „Grey’s Anatomy” şi „Battlestar Galactica”, spune Zanduka.

Viaţa nu bate mereu filmul

Mihai, Zanduka şi Gabip spun că se uită la seriale pentru că le plac foarte mult, dar şi pentru că nu au alternative în programul de la televizor. „La noi, serialele parcă sunt piese de teatru date la televizor”, crede şi Irina Stănescu. „Avem mulţi actori buni, dar sunt de teatru, şi se vede imediat cum apar în film”, completează Zanduka.

Dacă Zanduka spune că e mulţumită de cum stau lucrurile, Gabip este în aşteptarea unei industrii autohtone a serialelor TV: „România e la început la capitolul ăsta”.

Iar într-o lume ideală, Mihai Ceuca i-ar aduna pe toţi într-un loc unde să se uite la filme şi seriale şi să facă „ceva ca lumea”. „Dar viaţa nu bate întotdeauna filmul”.