Dinastia artiştilor cu rumeguş în manşetă

Când spun că „le-a intrat rumeguşul în manşetă“, artiştii de circ nu-şi mai pot imagina viaţa fără aplauzele publicului, turnee şi repetiţii. Familia Costache se mândreşte cu istoria a şapte generaţii de artişti de circ. Dar munca multă şi banii prea puţini îi fac să-şi dorească un viitor diferit pentru urmaşi.

Copiii şi învăţătoarele au părăsit sala circului Globus în mai puţin de 15 minute după ora 12, când s-a terminat spectacolul. Imediat au pornit aspiratoarele, care adună pufuleţii şi floricelele de sub scaunele albastre.

Cu câteva minute înainte să se termine „ora de curăţenie”, Leonardo bate din palme şi strigă „hai!”, semn că începe să repete împreună cu soţia sa Vita. Sunt asistaţi de tatăl lui, Virgil, unul dintre antrenorii de la circ, şi de mama Nadia, care supraveghează spectacolele.

Leonardo are 25 de ani şi s-a născut în America de Sud, la finalul unui turneu în care părinţii plecaseră cu o trupă de perş (acrobaţii executate cu o prăjină, n.r.).

El e a şaptea generaţie de artişti de circ din familia sa. Mai sunt „vreo patru” familii cu tradiţie în circul Globus, fostul Circ de stat, dar niciuna nu a ajuns la şapte generaţii. O adevărată dinastie, spune Virgil Costache.

Repetă numerele de prăjini

Leonardo şi-a fixat prăjina pe frunte şi îşi îndoaie genunchii. Vita păşeşte pe piciorul lui stâng, apoi pe umeri şi se caţără pe tija din metal, înaltă de cinci metri. Din câteva mişcări ajunge să-şi ţină echilibrul în mâna stângă, cu dreapta întinsă în faţă şi corpul paralel cu solul.

Leonardo urcă, cu ea pe frunte, pe două scări pe care le ţine în echilibru. Coboară amândoi în câteva secunde. Imediat Vita se suie din nou în vârful prăjinei, iar Leonardo o ţine în dinţi de data asta.

Totul a început din joacă pentru Leonardo. Părinţii au văzut însă că are talent şi au început să lucreze cu el jonglerie, dar şi perş, specialitatea tatălui. Familia a lucrat şi pe role şi biciclete, Nadia a avut un număr de sârmă cu sora ei Carmen, plecată în Suedia şi căsătorită cu un patron de circ, Virgil a avut şi numere de basculă cu Trupa Moşoianu. 

„Un artist trebuie să fie multiplu. Atunci este bun, când se poate descurca şi la tablou de aerian, şi la un număr de parter şi la un număr de corzi şi la un număr de jonglerie”, explică Nadia Costache.

Figura nouă, nervi mulţi

Leonardo şi Vita se antrenează pentru un număr de jonglerie

Prăjina folosită pentru a treia figură de perş are şapte metri înălţime, se sprijină pe umărul drept al lui Leonardo, iar Vita se dă peste cap legată de ea cu „strabate” (chingi) care i se înfăşoară pe braţe. Urmează coborârea. „Încet, încet, Vita”, spune Virgil. „Ţine contra acolo, Vita. Nu te grăbi”.

„Am scăpat”, îi strigă Vita. „Nu-i nimic, nu-i nimic”, îi linişteşte Virgil. I-a încurcat şi o greutate atârnată de cupola circului care s-ar fi putut înfăşura pe lonja de siguranţă de care era legată Vita. „Mă, da cine-o lasă, mă?”, izbucneşte Leonardo. „Se lasă de la spectacol”, îi răspunde mama.

Se adună mulţi nervi la repetiţii şi izbucnesc fără menajamente. „Toată lumea vrea să iasă bine. Eu mă enervez pe mine că greşesc”, spune Leonardo, „eu mă enervez pe el că nu ascultă”, adaugă mama, „iar eu mă enervez că ei ţipă unul la altul şi ţip şi eu la ei”, completează tata.

Hotărăsc să se odihnească pentru câteva minute şi să mai încerce o dată figura unicat la care au lucrat toată vara şi pe care speră să o execute, cât de curând, într-un spectacol. Vita se urcă din nou pe spatele soţului ei, se înfăşoară în chingile agăţate de prăjină.

„Încet jos. Bine”, îi spune Virgil. „Acuma a potolit balansul şi a plecat în coborâre”, explică Nadia. „Aşa trebuie”, intervine şi Virgil. „Păi aşa trebuie, data trecută era în balans şi hai, grămadă jos”, adaugă Nadia.

Încălzire, spectacol, repetiţii, de la 9 la 5

Artista se machiază în cabină, înainte de spectacol

Munca pentru cele cinci, zece minute cât apar pe scenă Leonard şi Vita începe la nouă dimineaţa, cu încălzire şi machiaj pentru spectacolul de la ora 10, şi se termină undeva în jurul orei 17.

După repetiţia din scena circului, familia Costache se mută în holul clădirii, unde, pe un covor verde întins peste gresie, repetă alături de alţi patru artişti un număr de jonglerie cu bulave, un fel de măciuci albe cu argintiu.

Jongleria e specialitatea lui Leonardo. A învăţat-o şi pe Vita, pentru a lucra împreună. S-au cunoscut în 2003, când ea a avut un spectacol la Globus, alături de familia din Ucraina. Trei ani mai târziu s-au căsătorit, într-o zi de luni, singura în care nu se ţin spectacole la circ.

Acum locuiesc alături de părinţii şi bunica lui Leonardo într-o casă construită în urmă cu zece ani, din banii câştigaţi din turneele în străinătate. La ultimul etaj sunt aparatele de gimnastică la care cei doi se antrenează după repetiţiile de la circ.

Tot aici, Leonardo a aranjat în rafturi colecţia de peste 450 de figurine din „Războiul Stelelor” şi cele peste 1.000 de DVD-uri. A şi regizat filme, cel mai recent, „Terra Nova”, a fost prezentat la festivalul Anim’est anul trecut. În acelaşi an şi-a luat şi licenţa de la facultatea de regie film a Universităţii Hyperion.

Speră ca filmul să nu rămână doar un hobby, dar ştie, la fel ca părinţii şi soţia lui, că are „rumeguş în manşetă”, cum se spune în circ, şi că, odată intrat în lumea arenelor din rumeguş, nu mai vrei să ieşi.

Măriri de salariu, posibil din august

Circul Globus are trei producţii noi în fiecare an, cu cel puţin 70 de reprezentaţii fiecare. De marţi până vineri sunt spectacole pentru şcoli, iar sâmbătă şi duminică, reprezentaţii pentru întreaga familie.

Salariile artiştilor de la circ sunt în jur de 1.000 de lei în prezent, dar ar ajunge la aproximativ 1.000 de euro din august, dacă se vor aplica normele noii legi privind instituţiile de spectacole, spune directoarea Brânduşa Novac.

Istoria familiei Costache

Începutul anilor 1900: familia Könyöt, stabilită în SUA şi ajunsă deja la a treia generaţie de artişti de circ, pleacă în turneu în Europa. Cei mai tânăr membru al familiei, Barbara, avea cinci ani când mama ei, Ecaterina, a decis să rămână în România.

1933: se naşte fiica Barbarei, Amanda, care ajunge a cincea generaţie de artişti de circ din familie.

1951: se naşte Nadia, fiica Amandei şi a lui Petre Lupaşcu. La 19 ani se angajează la Circul de Stat, iar la 23 de ani se căsătoreşte cu Virgil Costache, şi el artist de circ.

1983: se naşte Leonardo, spre finalul unui turneu în America de Sud al soţilor Costache.

2006: Leonardo se căsătoreşte cu Vita Morondel, artistă de circ din Ucraina.

Spectacolul de circ amuză copiii şi emoţionează adulţii

În arena circului se naşte o lume fabuloasă, cu jonglerii, dresuri şi acrobaţii, spre uimirea şi încântarea spectatorilor, care când râd în hohote, când rămân cu respiraţia tăiată.

Pentru că toate se succed în viteză sau chiar se suprapun, „suntem extrem de obosiţi emoţional, dar şi foarte fericiţi după un astfel de spectacol”, explică psihologul Anca Munteanu. „Copiii vor la circ din toate aceste motive, dar nu le pot exprima şi atunci pun totul pe seama hazului sau a curiozităţii”.

În plus, copiii îşi doresc să poată face şi ei ce văd în arenă, să devină scamatori, dresori, acrobaţi, jongleri. Există însă şi unii care se sperie de zgomote şi de reacţiile celor din jur şi au nevoie „de o mediere din partea adulţilor”, care să le povestească ce vor vedea şi să-i facă să se simtă ocrotiţi.

Părinţii retrăiesc pruncia

La rândul lor, părinţii îşi amintesc la circ emoţia din copilărie. „În afara de asta, emoţia, bucuria, teama sunt trăite împreună de părinţi şi copii, ceea ce produce un efect de apropiere şi o legătura mai strânsă”, mai spune Munteanu.

„Bucuria este, în sine, la fel de intensă la un adult ca la un copil, doar că învăţăm social să o manifestăm altfel, nu sărind în sus sau chiuind”, explică psihologul. „Circul permite exprimarea emoţiei pure, atât la copii cât şi la adulţi”, motiv pentru care, spune Munteanu, va avea mereu spectatori.

Următoarea generaţie mai alege circul?

O discuţie despre viitorul familiei îi pune pe gânduri

Deşi vorbesc despre satisfacţia pe care o simt atunci când publicul aplaudă o figură lucrată mult, prezentată la Bucureşti sau în turneele cu care au colindat lumea, membrii familie Costache se gândesc să „rupă lanţul”. E o viaţă cu foarte multă muncă plătită prost în România.

Nadia spune că de mică tatăl o trimitea la repetiţii, alături de sora ei. „Dar le plăcea”, reacţionează mama ei. „Ne plăcea, nu ne plăcea mamă, asta era”, intervine Nadia. Pe copiii celei de-a şaptea generaţii a dinastiei ar vrea să-i lase să aleagă.

În acelaşi timp însă, constată cu tristeţe că din ce în ce mai puţini tineri vin în circ, pentru că principala atracţie, turneele în străinătate, a dispărut odată cu regimul comunist.