Dependentă de avort
0
O americancă a scris o carte despre 15 avorturi făcute în 17 ani. Irene Vilar explică în memoriile ei că a ales să întrerupă atât de multe sarcini din vina fostului soţ, care nu-şi dorea copii.
Vilar, un agent literar acum în vârstă de 40 de ani şi mamă a doi copii, povesteşte cum de la 16 la 33 de ani nu a putut să evite sarcinile, dar nici să le păstreze. Cinsprezece la număr.
Chiar înainte de publicare, cartea „Impossible Motherhood: Testimony of an Abortion Addict“ („Maternitate imposibilă. Mărturia unei dependente de avort“, în traducere) i-a şocat pe americani.
Vilar nu a fost scutită de atacuri din partea activiştilor antiavorturi, inclusiv de ameninţări cu moartea şi chiar de o cerere pentru condamnarea la închisoare.
Vilar explică totul prin încercarea ei prost direcţionată de a se elibera de trecutul complicat şi tragic al familiei, dar şi dintr-o căsnicie disfuncţională cu un profesor de literatură latino-americană. Ea avea pe atunci 16 ani, el 50, scrie „Los Angeles Times“.
Copiii, incompatibili cu libertatea
„Puteam fi un cuplu atât timp cât eu îmi reprimam dorinţa de a avea copii“, spune Vilar despre relaţia cu soţul ei, Pedro Cuperman, „un bărbat tulburător de frumos“ care a învăţat-o că „familiile sunt cuiburi de suferinţă“ şi i-a spus că preferă femeile tinere pentru că sunt „neformate...nefinisate, fără prea multe traume“. Tot el considera copiii incompatibili cu libertatea.
Ea n-a fost de acord şi în timpul relaţiei de 11 ani a tot „uitat“ să-şi ia anticoncepţionalele. De fiecare dată când afla că e însărcinată se bucura enorm, dar apoi intra în panică. Îi era teamă să nu-şi piardă soţul, făcea avortul şi cădea din nou în depresie. „Asta nu înseamnă că-mi doream să trec prin asta le nesfârşit”, povesteşte ea. „Un dependent vrea să se lase de fiecare dată.“
Trecutul ei complicat începe cu bunica, naţionalista portoricană Lolita Lebrón, acuzată că a încercat să răstoarne guvernul, după ce, alături de alţi activişti, a atacat mai mulţi congresmani, şi condamnată la 25 de ani de închisoare. În timp ce Lebrón era la închisoare, mama lui Vilar s-a sinucis, sărind dintr-o maşină aflată în mişcare.
Problema controlului
„Singurul lucru care a dăinuit peste generaţii - a bunicii, a mamei şi a mea - este problema controlului”, explică Vilar. „Am ales o dramă intimă pentru a-mi ilustra această problemă, mama a ales una personală, iar la bunica a fost vorba de controlul politic suprem.“
Irene Vilar s-a recăsătorit în 2003, iar acum are în grijă şi copiii soţului din căsătoria precedentă. În prezent, scrie o nouă carte de memorii, de data aceasta despre maternitate.
Manuscris respins de 51 de ori
Irene Vilar spune că a amânat mulţi ani publicarea memoriilor, de teamă că drama ei nu va fi înţeleasă. Manuscrisul i-a fost respins de 51 de ori, deşi mulţi editori îl lăudau. Unul i-a scris chiar că ştie că ar trebui să vrea să-l publice, dar era prea dureros pentru el, chiar şi cu finalul aproape fericit.
În 2008, manuscrisul a ajuns la un psihanalist care deţine editura Other Press şi care a angajat un avocat pentru a verifica actele ce demonstrează existenţa avorturilor.
Se încarcă comentariile...
