Decizii care ne fac viaţa grea

Complexitatea societăţii actuale ne împinge la mai multe decizii în viaţa personală, profesională şi la capitolul consum. Libertatea de alegere pe care românii au câştigat-o în ultimii 20 de ani poate fi obositoare şi poate duce la decizii inadecvate pe termen lung.

Confruntaţi cu abundenţa de alegeri pe care trebuie să le facă zilnic, la locul de muncă şi în viaţa de familie, dar şi în faţa rafturilor doldora de produse care mai de care mai diverse, oamenii sunt mai predispuşi să facă alegeri pripite sau, la extrem, să-şi piardă controlul asupra vieţii. Dincolo de motivaţii şi de capacitatea financiară, tot mai mulţi ajung la saturaţie şi resimt aşa-numitul sindrom „decision fatigue" (oboseală a deciziei - trad.).

Cu mult mai mult faţă de acum 20 de ani, românii au nu numai libertatea de alegere, dar şi opţiuni: pot decide să se căsătorească sau nu, pot să divorţeze, pot să-şi schimbe locul de muncă, dacă stresul e prea mare sau salariul prea mic, pot sta în chirie, să-şi ia un credit şi să-şi cumpere o casă sau, dacă s-au săturat de România, pot să emigreze. Ritmul schimbărilor din societatea contemporană este cu mult mai accelerat decât în trecut, astfel că indivizii, nu numai cei tineri şi nu numai români, trăiesc tot mai mult în condiţii de incertitudine, explică sociologul Raluca Popescu.

Celibat sau căsătorie

Să văd un film la mall, să-mi chem prietenii în vizită sau să mergem la restaurant? Dacă rămânem acasă, în care dintre cele trei supermarketuri din zonă să fac shopping şi ce ar trebui să cumpăr? Dacă mergem la restaurant, ce specific să alegem: românesc, chinezesc sau libanez? Ce fel de mâncare să aleg din meniul de zeci de pagini? Nu mai bine fugim o zi la mare?

Sunt doar câteva întrebări banale, de weekend, care îl măcinau zilele trecute pe Paul S., unui tânăr de 32 de ani, care are un job într-o companie multinaţională - solicitant, dar care îi asigură un venit peste mediu - şi care nu e implicat într-o relaţie stabilă. A fost decizia lui să facă o „pauză amoroasă", după ce tot el hotărâse să se despartă de fosta iubită. După o lungă convieţuire, venise momentul să discute ce urmează: să se bucure de libertate, să-şi vadă fiecare de job sau să se căsătorească şi să facă doi copii?

La aceeaşi vârstă, Daniela M. are „la activ" decizia opusă faţă de cea luată de Paul. Victimă a „manipulării" părinţilor şi a anturajului, a acceptat, acum câţiva ani, cererea în căsătorie lansată de iubitul ei. „Ştiam că nu e alesul, dar era un băiat serios, eu voiam să facem şi copii şi speram că o să fie bine", îşi aminteşte ea. Anii de căsătorie nu i-au adus fericirea sperată şi, deşi şi-au cumpărat împreună o maşină şi o casă, pe credit, Daniela a obosit să spere şi i-a cerut totuşi divorţul.

Alegerile şi controlul de sine

Capacitatea de luare a deciziilor este o resursă limitată, iar excesul de alegeri pe care le presupune complexitatea vieţii moderne duce la fenomenul „decision fatigue" şi poate afecta abilitatea de abţinere şi autocontrol, arată un studiu realizat de o echipă de cercetători americani şi publicat în „Journal of Personality and Social Psychology", în 2008.

„În fiecare zi, milioane de oameni fac o multitudine de alegeri, de la cele de moment la cele cu impact de lungă durată, precum cariera pe care să o urmezi sau a da un ordin trupelor de angajare în luptă, la cele mărunte, de genul dacă mai bei un ceai sau dacă foloseşti diseară aţa dentară", spun cercetătorii. Libertatea de alegere s-a extins, crescând numărul deciziilor pe care oamenii pot şi trebuie să le ia.

„Diversitatea produselor destinate consumatorilor a crescut exponenţial (...), iar aceeaşi dinamică a alternativelor s-a produs şi în cazul canalelor din pachetul de servicii de televiziune, numărul de parteneri, opţiunile de investiţii şi în nenumărate alte domenii", explică psihologii.

Mecanisme de adaptare temporară

„Deciziile sunt luate adesea, punctual, reactiv şi mai mult pe termen scurt, pe principiul «răului cel mai mic» şi implică prea puţin o viziune generală şi pe termen lung a propriei vieţi", spune şi sociologul Raluca Popescu. Aceasta susţine că termenul folosit cu precădere de psihologi şi utilizat în marketing, „oboseală a deciziei", e aplicabil şi în viaţa de zi cu zi.

„Confruntaţi cu atâtea presiuni, exterioare şi interioare, care implică opţiuni adesea conflictuale, calitatea deciziilor poate scădea, acestea sunt luate repede, pe moment, pe principiul beneficiului imediat, fără o judecată raţională a consecinţelor", explică sociologul Raluca Popescu. Potrivit specialistului, acest sindrom este cel mai evident la persoanele sărace: fiind afectaţi de grijile materiale mult mai presante, ele sfârşesc prin a face alegeri inadecvate, care le împing mai departe în sărăcie, ca într-o capcană.

Efectele în viaţa de zi cu zi sunt mai puţin evidente în indicatori statistici şi nu arată o transformare majoră a familiei româneşti sau a stilului de viaţă a tinerilor, spune Popescu. Potrivit specialistului, aceasta înseamnă că indivizii au găsit, cel puţin într-o primă fază, mecanisme de adaptare la situaţiile dificile cu care se confruntă, relativ funcţionale: familia extinsă este încă cel mai important sprijin al tinerilor, fie material sau în servicii casnice şi de îngrijire a copiilor. Politicile statului de armonizare a muncii cu viaţa personală sunt încă lacunare, suportul financiar este adesea insuficient, iar cel în servicii este subdezvoltat.

"Deciziile sunt luate adesea, punctual, reactiv şi mai mult pe termen scurt, pe principiul «răului cel mai mic»."
Raluca Popescu
sociolog

Cum şi când luăm hotărâri

O serie de studii publicate în presa internaţională indică mai mulţi factori care ne împing să luăm anumite decizii. Pe de o parte, sunt cei fiziologici care influenţează hotărârile noastre. O vezică prea plină ne ajută să facem alegeri mai raţionale şi să luăm decizii cu bătaie pe termen lung. Alţi cercetători spun că lipsa somnului, surprinzător, ne predispune să fim mai optimişti atunci când facem alegeri. Mai mult, o stare de excitare sexuală nu este de folos în procesul de luare a deciziilor, care sunt astfel mai pripite.

Pe de altă parte, spun specialiştii, persoanele supărate sau depresive fac alegeri mai bune, pentru că acestea procesează informaţia mai sistematic şi analitic decât persoanele mai optimiste şi depun un efort inconştient mai mare în luarea deciziilor, pentru că doresc să aibă control asupra mediului. Rezultatele altor cercetări arată că e mai bine să iei decizii în grup, cu familia sau colegii, atunci când eşti obosit. Mai mult, studiile au arătat că grupurile fac alegeri mai bune atunci când includ persoane de sex feminin.

Invadaţi de produse

Confruntaţi cu restricţii şi cu o penuarie de produse în anii comunismului, românii au fost invadaţi, începând cu anii '90, de produse şi servicii, la care nu toţi au avut însă acces. „Cel puţin două fenomene remarcabile s-au manifestat în domeniul consumului populaţiei, în ultimii 20 de ani: polarizarea accesului la bunurile şi serviciile de larg consum, încă din primii ani ai tranziţiei şi manifestarea unor tendinţe consumeriste, prin intermediul creditelor bancare, îndeosebi în familiile de salariaţi şi patroni, în intervalul 2002-2007", explică sociologul Mariana Stanciu, cercetător în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, într-un studiu de specialiate.

Înzestrarea gospodăriilor, amânată

Potrivit sociologului, în anii '90, România s-a situat sistematic pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte accesul majorităţii populaţiei la bunurile şi serviciile necesare unei vieţi normale într-o societate modernă.

În cei mai mulţi ani din intervalul 1990-2007, chiar şi salariaţii din România au alocat mai mult de jumătate din resursele destinate consumului pentru capitolul alimentar, băuturi şi ţigări, restul resurselor fiind alocate, în proporţii apropiate, produselor nealimentare şi serviciilor. În studiul „Consumul populaţiei din România în ultimele două decenii", sociologul Mariana Stanciu argumentează că amploarea fenomenului de angajare a unor credite de consum de către populaţie, în special după anul 2003, este elocventă nu atât pentru apetitul crescut spre consum al românilor, cât pentru precaritatea înzestrării cu bunuri de folosinţă îndelungată a gospodăriilor majoritare, înainte de anul 2004.

„Cu diferite motivaţii, toate vizând, în esenţă, evoluţia critică a economiei naţionale din ultimele trei decenii, gospodăriile româneşti şi-au amânat satisfacerea anumitor trebuinţe, unele chiar de bază - în comunism, din cauza penuriei de mărfuri, iar în tranziţie, din cauza sărăciei sau a crizei economice. Iar noua criză financiară globală nu vine decât să complice şi mai mult lucrurile", detaliază sociologul.

Mai strânşi la pungă

Românii au fost precauţi la cumpărături în ultimii doi ani, arată studiul „ShopperTrends 2011", realizat de compania Nielsen. Deşi bugetul general de cheltuieli şi cel alocat produselor proaspete s-au menţinut în 2010 la un nivel similar celui din 2009, întregul comportament de cumpărare semnalizează o planificare riguroasă a cheltuielilor.

Numărul mare de produse din supermarket ne face să ne întoarcem obosiţi de la cumpărături

O reţetă pentru viaţă

Nu există o reţetă general valabilă pentru a face alegeri corecte, consideră sociologul Raluca Popescu. Deciziile din viaţa de zi cu zi, de armonizare a muncii şi a vieţii personale, au însă mai multe şanse să fie cele optime dacă se respectă anumite reguli.

- Nu luaţi decizii imediat, la impuls. Alegerile trebuie făcute după o „rumegare" a avantajelor şi dezavantajelor.

- Hotărârile nu trebuie luate într-o perioadă foarte stresantă, cu multă muncă, treburi nerezolvate, neînţelegeri la muncă sau în cuplu.

- Alegerile personale trebuie dezbătute cu apropiaţii.

- Nu luaţi decizii care au fost probate de experienţa personală sau a apropiaţilor şi s-au dovedit proaste.

- Cântăriţi atât efectele pe termen scurt, de regulă cele vizibile şi care pot părea pozitive, cât şi efectele pe termen lung, ascunse, şi care pot fi preponderent negative.

- Luaţi în considerare atât efectele asupra vieţii personale, cât şi asupra celorlalţi implicaţi.

- Deciziile trebuie să fie conforme cu intenţiile, cu planurile de viaţă mai largi, cuprinse în genul de întrebare „Unde te vezi peste cinci ani?".

Familie sau job?

Oamenii preferă, de cele mai multe ori, să aleagă o slujbă bine plătită, dar solicitantă, în faţa uneia mai lejere, care le-ar oferi mai mult timp petrecut cu familia, arată un studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea Cornell (Statele Unite). Dorinţa de a avea un sens în viaţă, un statut şi mai mulţi bani pentru familie au fost principalele motivaţii ale respondenţilor în favoarea acestei alegeri.

Liniştea de acasă este tulburată de multe ori de nenumăratele decizii pe care le luăm

Potrivit sociologului Raluca Popescu, specialist în sociologia familiei, deciziile pe care le iau românii între viaţa profesională şi cea personală au fost antrenate de numeroasele schimbări economice, sociale şi culturale, de schimbarea întregii societăţi româneşti contemporane. „Sunt factori obiectivi, legaţi de prelungirea educaţiei, de creşterea şomajului, în special la tineri, de veniturile scăzute, de creşterea costului vieţii şi a accesului restrâns la locuinţe pentru tineri, dar şi factori subiectivi - schimbarea valorilor, în general, şi a celor cu privire la familie şi copii, în special", explică
Raluca Popescu.

Potrivit specialistului, indivizii sunt mai mult timp cuprinşi în sistemul de învăţământ, fapt care duce la o intrare mai târzie pe piaţa muncii. Mai mult, locul de muncă este instabil, cel puţin la debutul pe piaţa muncii, astfel că adesea tinerii schimbă câteva joburi până ajung să-şi consolideze poziţia. Toate acestea contribuie la amânarea deciziei privind căsătoria şi apariţia copiilor. Coabitarea înaintea căsătoriei devine în acest context un fenomen în creştere,pentru că mulţi dintre tineri aleg să locuiască o perioadă împreună pentru a se cunoaşte mai bine şi pentru a pune bazele carierei profesionale în condiţii mai puţin constrângătoare, detaliază sociologul.

„În general, putem afirma că individul se confruntă cu o arie mai largă a deciziilor privind viaţa personală, adesea conflictuale - ar vrea să se realizeze profesional, dar şi să întemeieze o familie, numai că toate acestea sunt adesea incompatibile sau cel puţin greu de armonizat. Odată cu apariţia copiilor, situaţia devine şi mai dificil de echilibrat", conchide Raluca Popescu.

Părerea Expertului: Vintilă Mihăilescu, antropolog

Marea răsturnare a Revoluţiei: am început să avem de ales

Mult discutata «frică de libertate» pe care am descoperit-o cu toţii după căderea comunismului este, de fapt, în esenţă, o frică firească de alegere, de decizii în condiţii şi cu urmări prea puţin cunoscute. Până în 1990 nu am avut prea multe alegeri la dispoziţie - şi, din cu totul alte motive, nici înainte de comunism nu prea am avut această problemă: în societatea masiv agricolă, pentru majoritatea populaţiei alegerile erau mai degrabă repetitive şi/sau ritualizate.

Din acest punct de vedere, marea răsturnare a Revoluţiei a fost aceea că, din acest moment, am început să avem de ales; problema a fost că nu prea ştiam ce, cum şi de ce... Această dificultate a alegerii este încă amplificată şi de faptul că, pe lângă ofertele de muncă, produse şi statut ale pieţei şi democraţiei, în cazul nostru trebuie să facem şi nişte alegeri strategice între modelele mai vechi, să le spunem «patriarhale», de familie, gen şi respectabilitate, şi cele (post)moderne, mult mai individualiste şi competiţionale, care ne-au venit din Occident. Nu este de mirare astfel că se instalează uneori, mai ales la tineri, forme de nevroză a alegerii, de la decizia pentru un curs sau un subiect de examen (am avut cazuri de studenţi cărora literalmente le-au dat lacrimile când le-am spus că au liberatea să-şi  aleagă ei ce subiect de examen doresc şi care m-au implorat să le spun eu ce să facă...) şi până la aceea de a rămâne în ţară sau a pleca în străinătate. Iar când se ia o decizie, de foarte multe ori aceasta este justificată prin faptul că «n-am avut de ales». Alegerea - şi mai ales asumarea alegerii - sunt un sport de performanţă şi de cursă lungă, iar noi suntem încă în divizia C.

Pe fondul acestei spaime (mărturisite sau nu) de alegeri multiple şi permanente, imaginarul colectiv (de la politică la manele) a simplificat profilactic lucrurile, acreditând doar o singură alegere fundamentală: între câştigători şi perdanţi, între a face «ce vrea muşchii tăi» şi a fi un marginal/fraier. Este o «opţiune» periculos de falsă, dar atractiv de simplă şi care te scuteşte de orice «decision fatigue».