De ce punem etichete celor din jur
0
Rromii sunt hoţi, bolnavii de SIDA sunt periculoşi, homosexualii preferă bărbaţii pentru că n-au cunoscut o femeie adevărată - sunt câteva dintre preconcepţiile românilor. A avea prejudecăţi este ca şi când ai privi mereu lumea, sau doar o parte din ea, prin lentile într-o singură culoare. Indiferent de nuanţele din jur, tu o vei vedea mereu la fel.
Deseori avem impresia că ştim tot ce contează despre un om pe care nu l-am cunoscut. Am auzit atâtea despre alţii ca el, încât avem o părere fermă, pentru că am generalizat exemplele, de regulă cele negative.
Citiţi şi: O româncă vorbeşte despre prejudecăţile spaniolilor din Galicia: "Mulţi cred că românii sunt ţigani"
„Uneori această părere este atât de puternică încât nu te lasă să mai vezi omul, nici chiar atunci când îl ai în faţa ta", spune Irina Niţă, directorul executiv al organizaţiei Accept, care apără drepturile minorităţilor sexuale din România.
Reprezentanţii acestei minorităţi, alături de persoanele infectate cu HIV, cele cu handicap psihic şi cele de etnie rromă sunt grupurile cel mai expuse prejudecăţilor românilor, după cum arată rezultatele unui sondaj naţional realizat în 2009 la cererea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD).
MINORITĂŢILE SEXUALE
„Lentilele colorate" distorsionează imaginea minorităţilor sexuale şi o reduc la stereotipuri, explică Irina Niţă. „Dacă e bărbat, trebuie să aibă gesturi feminine, să fie interesat de modă şi, eventual, să fie cel mai bun prieten al femeii. Şi trebuie să se travestească. Dacă e femeie, trebuie să fie băieţoasă", arată reprezentanta Accept.
„Bărbaţii gay sunt aşa pentru că n‑au cunoscut o femeie adevărată. Femeile gay, după o logică similară, au fost dezamăgite în dragoste de un bărbat".
Sunt şabloane în care, de cele mai multe ori, lesbienele, homosexualii şi transsexualii nu se încadrează, deci sunt aproape invizibili în viaţa de zi cu zi a românului. Ceea ce e în sine o problemă, pentru că, „dacă nu vezi persoanele gay pentru a-ţi infirma stereotipurile, nu ajungi să ţi le reconsideri", punctează Niţă.
PERSOANE INFECTATE CU HIV
Iulian Petre, director executiv al Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), enumeră câteva dintre prejudecăţile de care se lovesc cei infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane.
„Persoanele seropozitive ar trebui să stea izolate, sunt un pericol pentru cei din jur, nu trebuie să le atingi, ar trebui să folosească un grup sanitar separat. Copiii seropozitivi ar trebui să meargă la şcoli speciale. Dacă lucrezi cu o persoană seropozitivă, te supui riscului de infectare cu HIV."
Alte prejudecăţi sunt legate de sexualitatea acestor persoane: „Înseamnă că ai un comportament sexual promiscuu sau este posibil să fii homosexual. Dacă ai HIV înseamnă că te‑ai infectat din vina ta". Iulian Petre spune că legătura cu homosexualitatea s-a creat pentru că infecţia era mai răspândită în această comunitate în America începutului anilor '80.
În România însă, peste două treimi dintre seropozitivi sunt „copii infectaţi în perioada 1988-1990 în sistemul sanitar din România", ajunşi acum tineri adulţi aflaţi sub tratament.
Despre persoanele seropozitive se spune şi că arată bolnăvicios, trăiesc puţin, nu pot munci şi nu pot avea copii sănătoşi. Iulian Petre spune că studiile recente arată că persoanele infectate cu HIV au o speranţă de viaţă apropiată de cea a persoanelor seronegative. La fel, seropozitivii pot munci şi pot fi integraţi socio-profesional „în măsura în care societatea îşi face temele şi înţelege ce este HIV şi cum se transmite".
PERSOANE CU HANDICAP
Fundaţia Estuar, care oferă servicii pentru adulţii cu probleme de sănătate mintală, a adunat într-un proiect din 2009 stereotipurile cel mai frecvent asociate problemelor psihice. Bolile mintale sunt contagioase.
Afecţiunile minţii sunt cauzate de blesteme şi de vrăjitorii. Oamenii cu probleme psihice sunt retardaţi, sunt violenţi şi pot reprezenta un pericol pentru cei din jur. Ar trebui ţinuţi în spitale, n-ar trebui să ia decizii sau să aibă moştenitori. Afecţiunile psihice nu au remediu.
Niciuna dintre aceste prejudecăţi nu are o bază reală, explică reprezentanţii fundaţiei. Ele există însă pentru că românii se tem de bolnavii mintal, cu atât mai mult cu cât mediatizate sunt, în general, cazurile de violenţă fizică sau verbală în care sunt implicate aceste persoane, spune Cătălina Popescu, şefa centrului Estuar de la Ploieşti.
RROMI
Prejudecăţile faţă de etnicii rromi sunt, poate, cele mai comune în România, evidenţiate şi în sondaje. Dintre participanţii la cercetarea comandată de CNCD, 72% au spus că rromii încalcă legile, 48%, că sunt o ruşine pentru România, 45%, că se tem de ei când îi văd pe stradă, iar 20%, că ar trebui să le fie interzis accesul în anumite magazine şi localuri.
„Rromii sunt leneşi, nu le place munca, nu fac lucru de calitate, sunt hoţi, sunt murdari", enumeră sociologul Vasile Burtea, membru al comunităţii rrome, preconcepţiile românilor despre această etnie. Rezultatele sondajului CNCD le confirmă: 23% din respondenţii rugaţi să spună primul lucru care le vine în minte când aud cuvântul rrom au menţionat infracţionalitate/hoţie/cerşetorie, 10% au spus needucat/necivilizat/murdar, iar 5% asociază cuvântul cu dispreţul/repulsia.
Totuşi, rromii din România spun că resimt mai puţin consecinţa directă a acestor prejudecăţi, discriminarea (25%), decât membrii acestei minorităţi etnice din Bulgaria (26%), Slovacia (41%), Ungaria (62%) sau Cehia (64%), potrivit unui studiu realizat în 2008 de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.
Rromii de la noi din ţară au resimţit cel mai acut discriminarea în raporturile cu serviciile private (14%) şi cu personalul medical (11%). Cel mai puţin, din partea agenţilor imobiliari (3%), personalului din instituţii de învăţământ şi de la serviciile sociale (4%).
"Să ai prejudecăţi înseamnă să ai o părere despre un om înainte să-l cunoşti. Uneori această părere este atât de puternică încât nu te lasă să mai vezi omul, nici chiar atunci când îl ai în faţă."
Irina Niţă
director executiv Accept
Cum ne privesc străinii
România este văzută din afară ca o ţară săracă, cu femei şi peisaje frumoase, dar cu oameni trişti şi necăjiţi. Locuitorii ei sunt leneşi, neserioşi, necinstiţi şi intoleranţi. Cel puţin în opinia italienilor care au fost incluşi, în urmă cu doi ani, într-un sondaj despre percepţia asupra României şi a comunităţilor româneşti din Italia.
Agenţia pentru Strategii Guvernamentale a repetat sondajul, un an mai târziu, de data aceasta în rândul spaniolilor. Rezultatele au fost similare. Cei mai mulţi asociază românii cu delincvenţa, sărăcia şi mizeria. Totuşi, imigranţii care provin din România sunt priviţi de spanioli drept oameni harnici (36%), dar şi vicleni (35%), hoţi (26%), neprietenoşi şi murdari (22%).
Ignoranţa şi nepăsarea ne fac să folosim şabloane
Lipsa de informare a românilor, indiferent dacă vine din nepăsare sau din faptul că nu au acces la datele respective, este principalul vinovat pentru formarea şi perpetuarea prejudecăţilor. Teoria este general valabilă, dar efectele ei sunt mai pronunţate în cazul persoanelor infectate cu HIV şi al celor cu dizabilităţi.
„Oamenii nu ştiu că HIV/SIDA este acum o boală cronică de lungă durată, că există tratamente care ţin sub control virusul şi, astfel, calitatea vieţii este una aproape de a persoanelor seronegative", explică Iulian Petre de la UNOPA. Virusul HIV se transmite doar prin contact sexual neprotejat, folosirea în comun a unor instrumente tăioase sau de la mamă la făt.
Tulburările mintale sau homosexualitatea nu sunt însă contagioase, contrar preconcepţiilor. Izolarea în spitale a bolnavilor psihic s-a dovedit deseori mai puţin eficientă şi mai costisitoare decât tratamentul ambulatoriu, explică reprezentanţii fundaţiei Estuar. Iar Irina Niţă de la Accept spune că nu există argument care ar putea „seduce" un heterosexual să adopte un stil de viaţă gay.
"Riscul de transmitere a virusului HIV de la o mamă seropozitivă la copil scade sub 2% dacă se respectă o serie de reguli în perioada sarcinii, la naştere şi după naştere. "
Iulian Petre
director executiv al UNOPA
Preconcepţii despre sexe
Printre cele mai populare etichete pe care bărbaţii le pun femeilor şi femeile bărbaţilor se numără „mitul" blondelor: fetele cu părul bălai sunt „toante", dar totuşi „mai amuzante" decât brunetele şi şatenele şi oricum preferatele bărbaţilor.
Ipotezele au fost confirmate şi infirmate de cercetători din toată lumea, ceea ce le-a asigurat rezistenţa în timp. La fel se întâmplă şi în cazul bărbaţilor, care sunt consideraţi efeminaţi dacă se îngrijesc de aspectul lor, anormali dacă nu sunt mereu în căutare de sex şi de lepădat dacă nu aduc bani în casă.
În seria prejudecăţilor legate de relaţii se numără şi faptul că bărbatul trebuie să facă mereu primul pas, el pierzându-şi interesul dacă femeia este cea care ia iniţiativă, sau ideea că tot ce-şi doresc femeile este să fie curtate şi protejate.
Discriminarea, un tratament uzual
Rromii se numără printre cei care resimt cel mai acut discriminarea Foto: Marian Iliescu
Izolarea şi discriminarea sunt cuvinte pe care le folosesc toţi cei care vorbesc despre consecinţele etichetării unor grupuri sociale. Ele se manifestă însă diferit.
În cazul minorităţilor sexuale, discriminarea poate însemna că părinţii îşi reneagă copiii sau că un bărbat homosexual nu-şi poate manifesta bucuria reîntâlnirii cu iubitul într-un aeroport, aşa cum ar fi considerat normal s-o facă dacă şi-ar aştepta iubita, spune Irina Niţă.
Pentru bolnavii mintal, prejudecăţile se traduc în izolarea în spitale, creşterea numărului dependenţilor de serviciile sociale, imposibilitatea îmbunătăţirii stării de sănătate şi o presiune crescută asupra membrilor familiei, care riscă şi ei să se îmbolnăvească, explică şi Maria Chindriş, coordonatoarea centrului Estuar din Cluj.
Rromii sunt respinşi din viaţa publică, ceea ce înseamnă că îşi găsesc foarte greu un loc de muncă, şi acela plătit prost sau deloc, spune sociologul Vasile Burtea. „Li se interzice accesul la resurse (de muncă, de hrană, de locuire, de reprezentare, de ocupare a unor funcţii şi posturi), sunt transformaţi în ţapi ispăşitori", explică sociologul.
Prejudecăţile nu sunt altceva decât nişte etichete puse pe nedrept unor oameni obligaţi astfel să lupte cu imaginea pe care şi-a format-o societatea despre ei, spune şi Iulian Petre de la UNOPA.
„Raportul este inegal, societatea este clar într-un avantaj numeric, aşa că ei aleg să se ascundă. Astfel creăm cu toţii un cerc vicios, din care foarte greu se poate ieşi, poate doar printr-un efort conştient de informare şi educare pentru toţi membrii societăţii."
"Prejudecăţile sunt percepţii sociale deformate, construite ca urmare a generalizării unor cazuri sau experienţe izolate la un grup."
Vasile Burtea
sociolog
Se încarcă comentariile...
