Cum trece o zi din viaţa mea de mamă
0
Laura îşi dedică toată ziua pruncului ei de 12 săptămâni şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu în fiecare seară pentru binecuvântare. Sasha se bucură şi de tatăl lui, Florian, în ale cărui braţe adoarme. Piracanga pare locul pe care Dumnezeu l-a făcut special pentru copii şi părinţi fericiţi!
La iPod cântă Vank - „Baladă pentru o minune". „Te aşteptam, bine-ai venit/Te cunoşteam, chiar dacă noi nu ne-am mai întâlnit". Piesa pe care eu şi Florian am făcut-o a noastră atunci când ne-am cunoscut şi ne-am îndrăgostit la prima vedere, pe plajă, la Vama Veche, într-o zi din luna mai.
Mai citiţi şi:
Andrei Glăvan: „După ce scap de bubiţă, mă fac fotbalist ca Gică Hagi“
Bărbaţii preferă femeile drăguţe fotomodelelor
Sasha a mâncat şi apoi a adormit în braţe la tati, plimbat încetişor, în pace. Iar Vank cântă şi noi ne uităm unul la altul, şi ştim amândoi că acum „balada pentru o minune" e a lui Sasha, că versurile vorbesc despre el şi despre noi, nu numai despre noi doi - iubiţii din luna mai.
S-a înserat deja - doar seara pot să scriu, ziua este toată a copilului. Stau iar în hamac - ce să-i faci, aşa e viaţa în Bahia, oamenii de aici sunt celebri pentru orele nesfârşite petrecute în legănatul hamacului - şi-i privesc pe cei doi bărbaţi din viaţa mea... Uf, mi se umple inima de iubire!
„Nu-mi vine să cred că avem un copil"
Bărbatul cel mic, în poziţie de brotăcel, cu capul pe pieptul bărbatului cel mare, în scobitura aceea dintre barbă şi piept, acolo, în căldura dulceagă a gâtului. Atâta linişte! Atâta împăcare! Iar omul mare îşi sprijină bărbia pe creştetul omuleţului de 12 săptămâni, închide ochii şi oftează. „Ştii, de multe ori încă nu-mi vine să cred că suntem părinţi. Că avem un copil..."
Sasha ne dă trezirea undeva între 5 şi jumătate şi 6 şi jumătate dimineaţa, în fiecare zi. Are doar trei luni şi deja râde, „vorbeşte" pe limba copiilor mici şi ne priveşte în ochi, fix în ochi, minute în şir, pentru ca apoi să leşine de râs, de bucurie şi de tot felul de sunete şi exclamaţii care ne alungă tot somnul de pe pleoape. Ne privim, cei doi părinţi, ne zâmbim şi ne mângâiem. Copilul e în pat între noi şi ne întrecem în pupături şi gâdileli: „nu, nu, acum e rândul meu, tu l-ai pupat deja de trei ori"!
Mesaje pentru mama
„În braţe, mami, vreau în braţe!", pare a spune Sasha şi noi îl purtăm pe rând în braţe sau în sling (un fel de ham din cârpă pentru bebeluşi, n.r.) prin toată Piracanga, printre copaci verzi, flori colorate, fluturi, şopârle şi albastrul Oceanului. Lipit de noi. Până când cere să fie lăsat jos, pe podea, ca să poată da din mâini şi din picioare, şi ca să se poată întoarce pe toate părţile, cum îi place lui. Râde iar aşezat pe burtică, în timp ce se luptă să se ridice un pic mai sus. Apoi oboseşte şi se rostogoleşte pe o parte. Plânsul ăsta înseamnă „mami, mi-e foame", iar celălalt înseamnă „hei, unde sunteţi? Nu vreau să stau singur!"
În pielea goală, fără scutec, am învăţat deja când spune „fac pipi" şi când spune „fac caca". Dar mai ratez încă momentele şi mă mai trezesc „botezată", când cu numărul unu, când cu numărul doi. Râdem şi spălăm şi el râde şi mai tare ca noi, că e uşurat acuma, de!
Iar la 4 jumătate e ora de mers la râu. Toţi copiii din Piracanga se bălăcesc la ora aia - soarele nu mai e aşa de tare. Sasha e cel mai mic bebe de la noi şi înoata deja de nu-l mai putem ţine locului. Taică-su' are curaj mai mare ca mine şi-l ţine în toate poziţiile. Mie mi-e frică să nu-l scap, că aşa de tare se mişcă şi bate apa cu mâinile, şi râde, şi se zbate.
Laura şi „minunea“ ei de trei luni , Foto: Arhiva Personală
Descoperă lumea
Ochi, mulţi ochi de copii mici. Mari, imenşi, rotunzi, albaştri, şi căprui, şi negri - toată apa e plină de ochi de copii mici, fericiţi să descopere lumea împreună cu părinţii lor. Şi apoi, ca la un semn, pe toţi îi apucă foamea în apă, aşa că ne alăptăm toate copiii stând în fund în râu, cu ei scufundaţi în apă până la gât, zâmbindu-ne între două guri de lapte.
La iPod cântă Nick Cave - „Into my arms" - o rugă către Dumnezeu pentru fiinţa iubită. „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru binecuvântarea asta de copil", spun în fiecare seară, când pun puiul de om în patul lui. La 6 jumătate seara deja doarme tun. Iar noi, mami şi tati, împărţind acum acelaşi hamac, căutăm să ne privim ochi în ochi ca doi iubiţi, nu doar ca doi părinţi. Aşa e o zi obişnuită de mamă a lui Sasha în Piracanga, Brazilia. Locul pe care Dumnezeu cred că l-a făcut special pentru copii şi părinţi fericiţi!
*Alte povestiri din Piracanga puteţi citi pe blogul viataprinbalonulroz.blogspot.com.
Se încarcă comentariile...
