Cum ne vom alege hainele în viitor

Conformaţia românilor s-a schimbat, însă şabloanele confecţiilor au rămas aceleaşi. Filosofia dimensiunilor se va modifica radical în următorii ani. În cel mult doi-trei ani, toate ţările din UE vor avea coduri de mărimi unice pentru confecţii. Rochiile şi cămăşile vor purta chiar pictograme pe etichete.

Să cumperi haine „de-a gata“ a devenit o adevărată aventură. Prea strâmtă la umeri sau prea largă, prea lejeră pe talie sau groaznic de strânsă, fixă pe şolduri sau lălâie.

Mai citiţi şi:

Rochiile vaporoase, senzaţia acestei veri

Sunt constatări pe care le facem aproape toţi în magazinele de haine atunci când, deşi alegem din raft măsura „potrivită“, în cabina de probă ne trezim că piesele vestimentare par să fi intrat la apă sau să fi fost croite pentru uriaşi. Astfel, o ieşire la cumpărături se transformă adesea într-un stres inutil.

„Aproape nimic nu mi se potriveşte şi trebuie să modific mai tot ce-mi cumpăr din magazinele de confecţii «prêt-à-porter». Am 1,55 metri, 52 de kilograme, şolduri foarte generoase şi un bust destul de mic. Mă îmbrac «office», iar singura mea salvare este să găsesc costume în două piese care se vând separat.

Aşa pot să-mi aleg şi eu un taior măsura 38 şi o fustă sau o pereche de pantaloni 40. Se cam uită chiorâş vânzătoarele, dar trebuie să-mi cumpăr şi eu de îmbrăcat“, ne povesteşte Rodica (35 de ani).

Pentru ea, o zi reuşită la cumpărături e cea după care croitorul trebuie doar să mai ia puţin din lungimea fustelor sau pantalonilor şi să retuşeze un pic mânecile unui sacou.

Date de acum 40 de ani

Media de înălţime a românilor a crescut cu până la patru centimetri în ultimii 40 de ani, iar formele lor s-au tot „rotunjit“. Cu toate acestea, standardele de dimensiuni folosite de fabricile de confecţii din România datează în mare parte din 1970.

„Atunci, fosta Centrală a confecţiilor, care avea un laborator de antropometrie, a realizat măsurători pe 10.000 de subiecţi, femei şi bărbaţi, iar pe baza lor au fost definite două standarde antropometrice pentru cele două genuri“, povesteşte inginerul Claudia Niculescu, şefa departamentului Produse Speciale din Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie Bucureşti - CERTEX.

Aceste standarde au fost revizuite atât în anii ’80, cât şi în anii ’90, dar fără o anchetă antropometrică reală. O asemenea anchetă este foarte costisitoare ca timp, susţin specialiştii, mai ales dacă se folosesc metodele de acum 40 de ani.

Măsurătoarea se face în contact direct cu subiectul, necesită două persoane - una care completeză o fişă, alta care măsoară efectiv cu metrul de croitorie.

„Pentru definirea acestor standarde au fost măsurate 59 de dimensiuni la femei şi 60 la bărbaţi. Un operator cu experienţă avea nevoie de cel puţin jumătate de oră de muncă. Datele de pe toate fişele astfel completate au fost prelucrate statistic, fiind grupate, realizat mediile etc. Este clar că la transcrierea a zece mii de fişe au apărut şi erori“, explică inginerul Claudia Niculescu.

Standardul din 2003

În urmă cu şase ani, Institutul şi-a propus să realizeze o nouă anchetă antropometrică pentru revizuirea standardelor. „Literatura de specialitate spune că la zece ani trebuie refăcute aceste anchete şi reverificate datele. În plus, practica a demonstrat că în zece ani conformaţia, talia sau înălţimea oamenilor se modifică.

Este chiar vizibilă diferenţa de înălţime faţă de tinerele generaţii de azi sau incidenţa obezităţii din zilele noastre“, spune Niculescu.

S-a mers tot pe măsurătoare directă, dar subiecţii au fost greu de găsit. „Am elaborat un nou standard şi l-am trimis firmelor de confecţii pentru a-l verifica.

Avem şi câteva răspunsuri - cum că ar fi bun. Majoritatea companiilor n-au reacţionat din cauză că nu au dorit să piardă timp realizând prototipuri după standardele noastre - aveau producţie, lohn. La acest nou standard s-au modificat mai ales datele privind înălţimea.

Limita inferioară a crescut cu doi - patru centimetri. Cu alte cuvinte, talia mică nu mai e de 148 cm, ci de 152 cm“, mai spune specialistul. 

Haine „din ochi“ pentru copii

Specialiştii atrag atenţia că în România nu există standarde de mărimi pentru confecţiile destinate copiilor şi se ajunge astfel la situaţia hilară de a alege din magazin hăinuţe recomandate între unu şi trei ani, care nu i se potrivesc nici sugarului de şase luni.

„Asemenea standarde există în Franţa, în Germania sau Anglia, dar la noi nu au fost definite vreodată. Explicaţia e oarecum simplă: în cazul copiilor, măsurătorile sunt foarte dificile, iar o asemenea anchetă ar costa prea mult“, explică Niculescu.

Conform specialistului, nici pentru persoanele de vârsta a treia, care au o conformaţie mai specială, nu a fost elaborat până acum un standard.

Mărimi universale

O altă cauză a nepotrivirii mărimilor este utilizarea tiparelor rămase de la producţia în lohn în fabricile autohtone. „Prestatorilor de aici le-au rămas tiparele şi lucrează după ele.

O măsură «S» (small - mică, în engleză, n.r.) după tipar german va fi largă pentru un român care are dimensiunile unui «S» de aici. Un «S» după tipar francez nu-l încape“, arată Niculescu. Problema „nepotrivirii“ măsurilor e generalizată la nivelul Europei. Românii se potrivesc bine la mărimi cu italienii şi aproape deloc cu francezii sau germanii.

Uniunea Europeană încearcă să uniformizeze măsurile. De câţiva ani se lucrează la o bază de date cu 300.000 de subiecţi măsuraţi prin scanare tridimensională.

Este aproape sigur că mărimile „S“, „M“ sau „L“ nu vor mai fi folosite decât la îmbrăcămintea sport şi la tricotaje, articole care nu trebuie să stea fix pe corp sau sunt produse din materiale care se întind. Pentru confecţiile rigide, din ţesătură, va fi elaborat un nou standard de măsuri.

Cum o să ştiţi ce haine să alegeţi? Eticheta va fi înlocuită cu o pictogramă şi cu un cod. Pictograma va avea diverse intervale de măsuri în care trebuie să se încadreze şi cele ale cumpărătorului.  

A042Z este codul unei rochii. Prima literă e intervalul de înălţime, 042 - e jumătate din circumferinţa bustului, iar ultima literă, intervalul pentru şold.

Scaner 3D şi în România

Noul proiect de standard aplicabil în toate statele UE ar fi trebuit să fie gata anul viitor, dar ar putea fi amânat din cauza crizei şi a dezbaterilor interminabile. 

„România nu a fost introdusă în program din cauză că nu avea dotarea necesară. În 2008 am cumpărat şi noi cel mai modern scaner 3D pentru corpul uman, institutul de la Bucureşti fiind primul din Europa de Est care a făcut o asemenea achiziţie. Sunt sigură că ni se vor solicita şi nouă nişte date“, spune Claudia Niculescu.

Cu scanerul 3D de la Bucureşti au fost măsurate deja aproape 2.000 de persoane. Din acest eşantion au fost eliminaţi tinerii până în 20 de ani şi persoanele care au depăşit 65 de ani. Şi asta din cauză că diferenţele de conformaţie dintre subiecţi pot fi foarte mari la cele două extreme de vârstă.

Până acum s-au realizat măsurători la Bacău, Cluj-Napoca, Bucureşti, Arad, Târgovişte şi Mamaia şi se pot desprinde deja nişte concluzii: în Moldova, foarte mulţi adulţi sunt supraponderali, ardelenii sunt mai înalţi, spune inginerul de la CERTEX.

Formele feminine s-au schimbat

Modificarea conformaţiei nu e o problemă cu care se confruntă doar românii. Conform cotidianului britanic „The Independent“, americanii şi britanicii au probleme similare. Un studiu realizat între 2003 şi 2005 de Universitatea din Carolina de Nord arată că doar 8% din americance se mai pot lăuda cu un corp în formă de clepsidră - siluetă zveltă, cu talie subţire şi circumferinţa şoldurilor egală cu cea a bustului, consacrată de actriţa Sophia Loren.

Aproximativ 20% din femeile din SUA au corpul în formă de lingură, ca Jennifer Lopez - cu şolduri mai mari decât bustul; 46% din ele sunt mai degrabă „dreptunghiulare“, asemeni fostei „Spice Girl“ Mel C - diferenţa dintre talie şi bust e mai mică de 23 de centimetri; alte 14% din americance au corpul în formă de triunghi răsturnat, bustul fiind mai ma

Avantaje şi dezavantaje

Proiectul UE ar putea avea câteva avantaje majore, spun producătorii români de confecţii. Vânzările lor ar creşte foarte mult, pentru că vor putea să-şi distribuie produsele oriunde în Europa şi, de asemenea, vor putea vinde pe cataloage cu retururi considerabil mai mici. În plus, noua etichetă va fi utilă şi pentru a nu mai proba efectiv hainele ce urmează a fi cumpărate.

Din păcate, adoptarea acestor noi standarde se va traduce însă şi prin aproape doi ani de specializare, pentru cei care fac producţie, dar şi prin costuri suplimentare.