Credem în noroc din comoditate

La baza lucrurilor bune care ni se întâmplă se află atitudinea, şi nu şansa, spun specialiştii. Auzim deseori în conversaţiile de zi cu zi expresii de genul „a dat norocul peste el“ ori „i-a pus Dumnezeu mâna-n cap“. Şi ne place să credem în şansă.

Fie că este vorba de un câştig la loterie, însurătoarea cu o fată bine situată sau chiar când vine vorba de găsirea unei slujbe bănoase, concluzia cea mai la îndemână este aceea că respectivul este un tip norocos. În mod ciudat, dacă acelaşi individ este, să presupunem, prădat de hoţi, concluzia se poate schimba radical - „ce ghinion pe el, săracul".

La o analiză raţională a evenimentelor discutate s-ar observa însă, cu uşurinţă, că, probabil, protagonistul nu şi-a asigurat uşa cum se cuvine. Nici vorbă de noroc sau de ghinion.

Credinţa în astre favorabile e veche de când lumea şi universal răspândită, iar între totemurile triburilor primitive şi talismanele de astăzi nu este deloc o diferenţă aşa de mare. Pensionara Roxana P., în vârstă de 72 de ani, din Bucureşti, se supără dacă sună telefonul atunci când urmăreşte horoscopul la televizor şi ratează cumva predicţiile pentru zodiile care o interesează.

Ca orice om, se bucură când aude că  va primi o sumă de bani neaşteptată. Gândul ei zboară imediat spre loterie, la care joacă, fără excepţie, de două ori pe săptămână.

Are, bineînţeles, propriul sistem norocos, mizând pe datele de naştere ale nepoţilor săi. Cel mai mic dintre aceştia s-a dovedit a fi cel mai norocos, aducându-i de câteva ori mici sume de bani.

Deşi familia a încercat de multe ori să-i explice că sumele investite lunar în joc sunt categoric mai mari decât rarele premii obţinute, nimic nu o poate face să renunţe la caietul său plin cu bilete vechi de loterie şi la speranţa că, într-o zi, va da  lovitura.

O problemă de atitudine

Specialiştii sunt însă categorici. Norocul în sine nu există, iar, dacă unei persoane tind să i se întâmple mai multe lucruri bune decât altora, aceasta ţine, cel mai probabil, de atitudinea sa generală faţă de viaţă.

„Cercetările arată că oamenii care se consideră norocoşi chiar sunt mai norocoşi, dar asta pentru că sunt mult mai dispuşi să profite de oportunităţi", spune psihologul  Mike Aitken, de la Universitatea din Cambridge, citat de BBC.

Este evident că un om care joacă foarte frecvent la loto, mai devreme sau mai târziu va câştiga ceva, în timp ce o persoană care se consideră a fi ocolită de noroc şi nu cheltuieşte bani pe aşa ceva se va mulţumi să-l privească invidios. Principiul este simplu: nu rişti, nu câştigi. „Norocul este un aspect interesant al atitudinii faţă de risc şi întâmplare", explică Aitken.

Oamenii care se consideră favorizaţi de noroc sunt mai optimişti, iar atunci când li se întâmplă ceva pozitiv devin şi mai încrezători în şansele unor viitoare succese. Spre exemplu, mulţi sportivi au ritualuri sau obiecte norocoase la care recurg înaintea unei competiţii importante.

Dacă un anume tricou i-a adus succes o dată sau de două ori, sportivul speră că fenomenul se va repeta şi a treia oară. De multe ori, aşa se şi întâmplă, însă, spun specialiştii, meritul nu este al tricoului, ci al atitudinii optimiste a celui
care îl poartă şi, evident, al capacităţilor sale.

Pe de altă parte, psihologii sunt de părere că a crede în noroc poate fi de folos oamenilor, ajutându-i să facă faţă mai uşor unor evenimente întâmplătoare, asupra cărora nu au niciun control. Într-o situaţie de criză, a pune o nenorocire pe seama sorţii poate fi benefic pentru psihicul unei persoane, cel puţin pe termen scurt. Problemele apar atunci când, ca urmare a unei serii de situaţii nefericite, individul respectiv devine un fatalist convins, fără a mai face vreun efort pentru a schimba lucrurile în bine.

Din negura timpului

Multe dintre credinţele moderne legate de noroc derivă din obiceiuri străvechi ale căror origini le scapă cu desăvârşire celor care le practică şi astăzi. Cunoscuta expresie „bate-n lemn", ce se regăseşte în numeroase limbi, derivă din asocierea pe care o făceau strămoşii noştri între copaci şi spiritele bune.

Românii obişnuiesc să spună „Sănătate" atunci când strănută cineva, însă în ţările anglofone varianta folosită este „God bless you" („Să te binecuvânteze Dumnezeu").

Potrivit legendei,  acest obicei a apărut în anul 590, când Roma a fost devastată de o epidemie de ciumă bubonică. Se spune că Papa Grigore I a dat un edict cerând oamenilor să se roage pentru oprirea molimei. Cum strănutul era un simptom timpuriu al bolii, cel care făcea acest lucru era imediat binecuvântat de cei din jur, în ideea că, probabil, va muri curând.

Esticii, mai fatalişti decât occidentalii

Aşa cum există oameni care pun mai tot ce li se întâmplă pe seama norocului sau a lipsei acestuia, există şi popoare mai înclinate spre o concepţie fatalistă, iar românii sunt un exemplu în acest sens.

Un top al celor mai fataliste popoare este aproape imposibil de realizat, având în vedere cantitatea uriaşă de date ce ar trebui procesată. Cu toate acestea, un studiu întreprins de doi cercetători canadieni a scos la iveală faptul că popoarele estice cred mai mult în rolul norocului în viaţa omului decât popoarele occidentale.

Înclinaţii spre misticism

Explicaţia este aceea că, în culturile estice, oamenii sunt mai înclinaţi spre concepţii mistice ori transcendentale asupra lumii decât  în zona occidentală, afirmă canadienii Peter R. Drake şi Jonathan L. Friedman, care au realizat o aşa-numită scală a credinţei în noroc.

Ei au analizat părerile despre noroc şi ghinion ale diferitelor etnii care se regăsesc pe teritoriul nord-american. Concluzia lor a fost aceea că, deşi integraţi într-o societate occidentală, esticii sunt cei mai dispuşi să pună lucrurile bune pe seama norocului. Cu cât se merge mai spre est, cu atât creşte şi tăria credinţei în influenţe supranaturale asupra destinului, campioni fiind asiaticii.

Pe locul al doilea s-au clasat cei de descendenţă africană, urmaţi îndeaproape de latino-americani. În mod evident, cel mai puţin înclinaţi spre a se lăsa în voia sorţii s-au dovedit albii, americanii de origine anglo-saxonă. Acest lucru nu este de mirare având în vedere că ei sunt urmaşii celor care au pus bazele a ceea ce ne-am obişnuit să numim „visul american", anume acea concepţie potrivit căreia, dacă ai idei, eşti întreprinzător şi munceşti mult vei reuşi să ai o situaţie materială bună şi un trai satisfăcător.

Ritualuri stranii pentru invocarea şansei

Fiecare popor are propriile superstiţii legate de noroc. Multe dintre acestea sunt legate de începutul de an nou şi garantează noroc şi prosperitate pentru următoarele 12 luni. În unele regiuni nord-americane, se consideră că e bine să mănânci varză în prima zi a anului, frunzele acesteia simbolizând bancnote. Francezii preferă clătitele, iar spaniolii înghit 12 boabe de strugure.

Locuitorii din Chile cred că, dacă mănânci linte în ziua de Anul Nou, soarta va ţine cu tine şi vei avea succes. În Puerto Rico, copiii aruncă de la geam găleţi pline cu apă pentru a alunga spiritele rele, în timp ce fermierii belgieni urează „La mulţi ani" animalelor din ogradă pentru a avea un an bun. În Italia, se spune că dacă o pisică strănută, toate persoanele care asistă la această întâmplare vor avea noroc.

Industria talismanelor se bazează foarte mult pe animale, fie că e vorba de reprezentări ale acestora ori chiar de organe sau membre ale necuvântătoarelor. Japonezii se dau în vânt după statuete ale pisicii norocoase, cunoscută ca Maneki Neko, în timp ce sud-africanii sunt în stare să dea chiar şi 1.000 de dolari pentru a-şi face rost de un cap de vultur. În SUA, penisul de raton este un talisman la care recurg pasionaţii de jocuri de noroc, iar în Africa se crede că pietrele recuperate din măruntaiele unui animal aduc noroc. Potrivit unui studiu recent, făcut în Marea Britanie, jumătate dintre adulţi au diverse superstiţii, iar 33% spun că le merge mai bine dacă ţin cont de acestea, exact aşa cum au făcut sau fac şi părinţii sau bunicii lor.

Superstiţiile marilor conducători

Oamenii faimoşi ai istoriei aveau şi ei superstiţii legate de noroc. Hitler avea o slăbiciune pentru cifra 7 şi îşi reunea consiliul de război în această zi. Napoleon Bonaparte se temea de pisici, în timp ce Winston Churchill credea că felinele negre îi aduc noroc. Actualul preşedinte american Barack Obama (foto) are mai multe talismane norocoase, printre care şi o reprezentare a lui Hanuman, zeul-maimuţă al indienilor.

Spaima de norocul subit

„Am auzit de curând pe cineva care spunea că «fericirea nu e un efect, e o cauză». Dacă reuşeşti  să te menţii într-o stare de mulţumire, lucrurile bune se vor întâmpla pe măsura aşteptării. Dacă extrapolăm la noroc, lucrurile se complică", afirmă Ioana Popescu, antropolog la Muzeul Ţăranului Român. În opinia sa, dacă cineva se consideră norocos doar pentru că trăieşte sau e sănătos, acela se teme de câştigurile nemuncite. „Credinţa într-un echilibru universal face ca un astfel de câştig să genereze aşteptarea unei nenorociri." Aşa se explică de ce oamenii care se îmbogăţesc subit au grijă să dea de pomană.

Credinţa în noroc a esticilor e mai degrabă credinţa într-o soartă bună, spune Ioana Popescu, atenţionând însă că, în această concepţie, un destin fericit nu apare decât sub aripa divinităţii. În ce măsură sistemul acesta de gândire se poate numi fatalism rămâne de nuanţat, spune ea. „Când vorbim despre «Mioriţa» ca o materializare poetică a fatalismului poporului român, simplificăm până la mutilare.

Testamentul ciobanului nu înseamnă abandonare în mâna sorţii pur şi simplu, ci, mai degrabă, un comportament ritual care să ajute la parcurgerea corectă a drumului către «lumea de dincolo». Apoi, sunt nenumărate variante ale acestei balade, dintre care unele cu un deznodământ surprinzător. O variantă balcanică (aromânească) vorbeşte despre gestul ciobanului care, la auzul mioarei, vinde oile, iar noaptea îl găseşte numărându-şi banii la lumina lunii, pe aripa şubei", conchide Ioana Popescu.

"Credinţa în noroc a esticilor e mai degrabă credinţa într-o soartă bună.''
Ioana Popescu antropolog