Crăciunul, o poveste pentru cei mari şi cei mici

Spiritul Crăciunului ne învăluie pe toţi şi trăim, în această perioadă, o poveste frumoasă în care Moşul cel bun ne împlineşte dorinţele. Istoria naşterii lui Iisus la marginea Betheelem e, însă, una tristă. Crăciunul este cea mai iubită sărbătoare din an. Printre cadouri însă, trebuie să ne amintim semnificaţia acesteia.

Fulgi mari de zăpadă, atmosferă de basm, Moş Crăciun, dolofan şi vesel, cu plete dalbe şi barbă stufoasă, cu haine roşii şi cingătoare mare şi neagră...

O sanie magică, plină de jucării, trasă de opt reni, care se opreşte pe la fiecare casă din lume în care se află un copil cuminte…

Ştim bine cum stau lucrurile acestea. Funcţionează ca la carte, în fiecare an. Pentru că Moş Crăciun nu dă greş niciodată. Nu are cum. El e Moş Crăciun. Povestea lui însă nu a fost de la bun început plină de veselie.

Transformat printr-o minune

O legendă spune că staulul aflat la marginea Bethleemului, în care s-a născut Iisus Hristos, era proprietatea unui om bogat, numit Crăciun, vestit pentru zgârcenia sa. 

Cu puţin înainte să-l nască pe Mântuitor, Fecioara Maria s-a oprit la casa acestuia, căutând un adăpost pentru noapte. Crăciun nu era acasă.

Crăciuneasa, soţia acestuia, i-a deschis uşa Fecioarei şi i-a spus că îi este frică să o primească în casă pentru că soţul său este arţăgos şi iute la mânie.

Auzind acestea, Fecioara Maria a rugat-o pe Crăciuneasă să o lase să înnopteze în staul, iar femeia s-a înduplecat, gândindu-se că soţul său va veni obosit, târziu în noapte, şi nu va prinde de veste că o străină a stat peste noapte în grajdul său, lângă dobitoace.

 N-a trecut mult, iar Maica Domnului a fost cuprinsă de durerile facerii, iar Crăciuneasa a moşit pruncul.

Cum femeia îşi tot făcea de lucru prin grajd, Crăciun a intrat la bănuieli, astfel că până la urmă a aflat că nevasta lui a primit peste noapte o femeie sărmană şi străină şi a şi ajutat-o la naştere.

Mânios, acesta i-a tăiat mâinile nevestei cu o bardă. Văzând ce s-a petrecut, Maica Domnului a luat mâinile Crăciunesei, le-a pus sub faşa pruncului Iisus, iar apoi, i le-a pus la loc, iar acestea s-au făcut mai frumoase ca înainte.

Odată minunea înfăptuită, Crăciun a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare Maicii Domnului. Dar aceasta i-a spus că va fi iertat dacă va posti câte şase săptămâni în fiecare an, înainte de naşterea lui Iisus.

De la Sfântul Nicolae la Moş Crăciun

Moş Crăciun, aşa cum îl cunoaştem astăzi, ar fi, de fapt, o adaptare a Sfântului Nicolae, episcopul care a trăit în secolul IV la Mira, în Licia, o provincie situată în Turcia de astăzi. Episcopul era vestit pentru generozitatea sa şi pentru grija pe care o avea pentru bolnavi.

Se spune că toţi copiii cuminţi primesc în noaptea de 5 spre 6 decembrie dulciuri din tolba lui Moş Nicolae, iar cei răi se aleg doar cu o nuia. În folclorul olandez, Moş Nicolae (SinterKlaas) călătoreşte pe un cal alb, pe nume Amerigo.

Coloniştii olandezi au luat cu ei povestea lui Sinterklaas când au plecat spre America secolului al XVII-lea. Sinterklaas s-a transformat, treptat, în Santa Claus (Moş Crăciun).

Desenul care a schimbat lumea


Pastorul american Clement Clarke Moore a scris un poem în care l-a descris pe Moş Nicolae drept un personaj dolofan şi jovial, care împarte cadouri din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul “Sentinel” din New York în 1823, poemul a devenit rapid foarte cunoscut.

În anul 1860, Thomas Nast, desenatorul şi caricaturistul  publicaţiei “Harper’s Illustrated Weekly”, l-a ilustrat pe Santa Claus, adică pe Moş Crăciun, ca un tip rotofei rotofei, cu un sac plin de cadouri, într-o sanie trasă de reni.

Nouă la număr. Dasher, Dancer, Prancer şi Vixen, Comet şi Cupid, Donder şi Blitzen, precum şi Rudolph, renul cu nasul roşu, fără de care Moşul nu s-ar putea descurca.

25 de ani mai târziu, în 1885, Nast a stabilit reşedinţa lui Moş Crăciun la Polul Nord, iar ideea a fost preluată după un an de scriitorul George P. Webster.

Anul 1931 a fost un punct de cotitură pentru înfăţişarea lui Moş Crăciun, graţie unei campanii publicitare desfăşurate de Coca Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dăriut lui Moş Crăciun o burtă generoasă, o atitudine plăcută şi costumul roşu.

În următorii 35 de ani, Coca-Cola a împânzit presa scrisă cu astfel de portrete ale Moşului, iar imaginea este folosită şi în prezent în clipurile publicitare difuzate în perioada sărbătorilor de iarnă.

Casa lui Moş Crăciun

Ţările nordice revendică casa lui Moş Crăciun, chiar dacă aceasta a fost stabilită de Thomas Nast la Polul Nord. Danezii susţin că Moş Crăciun trăieşte în Groenlanda, iar suedezii au în oraşul Mora un parc tematic numit Tomteland.

Finlanda nu se lasă mai prejos. Rovaniemi este cunoscut de multă vreme ca fiind oraşul în care locuieşte Moş Crăciun şi, desigur, parcul tematic “Satul lui Moş Crăciun” vine să susţină teoria.

Cert este că toată lumea e de acord că, indiferent unde locuieşte, ferit de ochii curioşilor, Moş Crăciun are un atelier sofisticat unde, împreună cu ajutoarele sale, spiriduşi sau alte creaturi cu puteri supranaturale, meştereşte tot anul la jucăriile pe care urmează să le aducă copiilor în seara de Ajun.

Obiceiuri la români

În bătrâni se spune că ninsoarea sau ploaia din prima zi de Crăciun prevestesc un an nou bun, iar vântul anunţă un an rău. Din dimineaţa Ajunului, în special băieţii, dar uneori şi fetele porneau la colindat, primind colaci, fructe şi bani.

În trecut, oamenii puneau în apa cu care se spălau înainte de Crăciun o nucă şi un ban pentru ca tot anul să aibă noroc la bani şi să fie sănătoşi ca nuca.

Înainte de a se culca, pentru a-şi visa ursitul, fetele mari îşi puneau în păr o agrafă ce fusese sub prag în momentul în care ieşise preotul din casă.

Data naşterii lui Iisus, sub semnul întrebării

Deşi nu se ştie cu exactitate data la care s-a născut Mântuitorul, sărbătoarea se ţine în fiecare an pe 25 decembrie. Această dată a fost recunoscută oficial în anul 350 d. Hr. de Papa Iulius I – capul Bisericii de la Roma.

În această perioadă, în decembrie aveau loc sărbătorile romane păgâne dedicate zeului Saturn (Saturnalii), de pe 17 pe 24 decembrie, şi Ziua Soarelui Invincibil (Dies Invicta Solis), care se sărbătorea pe 25 decembrie, pentru că se spunea că atunci s-a născut Mithra, zeul persan al Soarelui. Prin hotărârea Papei, 25 decembrie a devenit zi de sărbătoare pentru toată lumea.

Controverse şi analize

Unii dintre cei care au studiat Biblia au afirmat, însă, că Iisus s-ar fi născut, de fapt, primăvara.

Recent, un grup de astronomi australieni a ajuns la concluzia că Iisus s-a născut pe data de 17 iunie. Cu ajutorul unui software complex, astronomii au cartografiat apariţia Stelei din Bethleem, care i-a condus pe cei trei magi la locul naşterii Mântuitorului.

Potrivit lor, analiza a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter.

Acestea s-ar fi apropiat atât de mult încât au început să strălucească deodată, împreună, iar acest eveniment luminos ar fi fost interpretat de magi ca semnalul pe care îl aşteptau – Steaua de la Bethleem. Astronomii au stabilit şi că evenimentul s-a produs în anul 2 î. Hr.

Deşi există o serie de controverse legate de anul naşterii lui Iisus, studiile general acceptate au plasat naşterea lui Hristos între anii 3 î. Hr şi 1 d. Hr.

Feriţi de duhuri rele

Colindătorii erau mereu primiţi în casele oamenilor, căci neprimirea acestora era considerată un păcat. În popor se spunea că dacă nu se vor mai auzi colide pe Pământ, diavolii vor pune stăpânire pe lume.