Copiii visează la vacanţe de lux

Vacanţa mare le dă mari bătăi de cap părinţilor, care încearcă să le ofere o vară de vis

Elevii care se văd nevoiţi să plece vara la bunici se jenează să vorbească despre modul în care şi-au petrecut vacanţa, spre deosebire de cei care merg în străinătate. Prilej mare de bucurie pentru copii, vacanţa mare, care a început de curând, le dă mari bătăi de cap părinţilor, care încearcă să le ofere o vară de vis.

Părinţii au scăpat de grija pregătirii temelor, a uniformelor ori a dusului zilnic al copilului la şcoală. Pe de altă parte, se pune întrebarea cum îi ocupi timpul celui mic astfel încât să se relaxeze după efortul din perioada anului şcolar, în condiţiile în care majoritatea părinţilor nu îşi permit mai mult de două săptămâni de concediu pe an.

Cum îţi petreci vacanţa a devenit, din nefericire, un etalon în funcţie de care copiii înşişi îşi apreciază poziţia socială. Nu e totuna să-ţi petreci vacanţa la bunici şi să pleci într-un sejur peste hotare, eventual all-inclusive. O invenţie relativ recentă o reprezintă taberele educaţionale în străinătate. Sunt pentru toate gusturile, dar nu şi pentru toate buzunarele.

Când vine vorba de copiii ei, Felicia T., manager într-o mare firmă din Bucureşti, nu se uită la bani. În vârstă de 37 de ani, femeia are un băiat de 11 ani, Victor, şi o fată cu un an mai mică, Miruna.

„Victor a fost anul trecut într-o tabără de două săptămâni în Anglia şi a venit încântat. Şi eu am fost mulţumită, pentru că profesoara lui de la şcoală mi-a spus că se exprimă cu mai multă uşurinţă şi a prins şi un pic de accent britanic. Anul acesta îi trimitem pe amândoi, cu aceeaşi agenţie, dar în alt campus, să nu se plictisească Victor." Preţul se ridică undeva la 3.500 de lire sterline pentru ambii copii, la care se adaugă banii de buzunar. O sumă considerabilă, de neatins pentru majoritatea românilor. Felicia spune că nu este o fiţă, pentru că, deşi o duce bine, nu întoarce banii cu lopata. „Am tot discutat cu bărbatul meu şi am decis că, în fond, e o investiţie pentru viitorul copiilor. Ne dorim să ia burse, să facă o facultate afară şi, în general, un viitor în altă ţară."

Pentru toate gusturile

Amploarea pe care a luat‑o industria taberelor pentru copii se poate vedea din ofertele agenţiilor specializate. Elevii sunt invitaţi să înveţe şi să se distreze în mai toate ţările europene, cele mai numeroase fiind taberele din Marea Britanie, Germania şi Franţa.

Nu lipsesc nici vacanţele în Spania sau în Italia. Se poate merge şi în America sau chiar în China. Cum primii care trebuie convinşi sunt părinţii, agenţiile oferă cursuri intensive pentru limba ţării res­pective, dar nu numai atât.

După studiu, copilul poate practica o mulţime de sporturi, de la înot la golf şi echitaţie, de cele mai multe ori contra unei taxe suplimentare. Nu lipsesc din program serile de discotecă şi karaoke, vizitele în zone turistice de mare interes sau shoppingul.

Cei cu vocaţie artistică pot alege, spre exemplu, o tabără la Viena, ce oferă atât lecţii de limba germană, cât şi posibilitatea de a studia un instrument la celebrul Conservator din oraş. Băieţii îşi pot împlini visul de a se antrena în echipamentul echipei de fotbal favorite, cum ar fi Arsenal Londra sau Manchester United, participând la tabere organizate în colaborare cu cluburile respective. Cum pentru performanţă este nevoie de multă muncă, ei vor avea parte de antrenamente intensive, de circa trei ore pe zi, sub supravegherea unor antrenori acreditaţi.

Siguranţă şi confort

Cazarea copiilor se face în căminele unor şcoli sau colegii, unde condiţiile sunt asemănătoare celor dintr-un hotel de cel puţin trei stele. Mesele de la cantină respectă, în general, specificul local, ceea ce poate crea probleme cu copiii mai mofturoşi, deşi organizatorii asigură că există întotdeauna posibilitatea de a opta între două-trei feluri de mâncare.

Cum siguranţa este un factor important, mai ales pentru părinţii care-şi fac griji ştiindu-şi copilul într-o ţară străină, organizatorii de tabere internaţionale trimit mai mulţi însoţitori pentru fiecare grup, astfel că un adult are în grijă nu mai mult de şapte-opt copii.

În plus, acolo unde cazarea se face într-un campus şcolar, perimetrul este păzit şi de personalul local. Chiar şi accesul la internet este atent monitorizat de supraveghetori, astfel încât copiii să nu acceseze site-uri nepotrivite.

Toate aceste facilităţi costă însă. Consultând ofertele agenţiilor, cu greu poţi găsi o tabără care să coste în jur de 1.000 de euro pentru 14 zile. O tabără de fotbal în Anglia costă peste 2.000 de euro, în timp ce una în China are un preţ pe măsura distanţei ce ne separă de această ţară, circa 4.000 de euro plus 1.000 de euro pentru zborul cu avionul.

Provincialii prind gustul vacanţelor scumpe

Bucureştenii deţin o pondere însemnată printre clienţii agenţiilor care organizează tabere în străinătate. Asta pentru că în Capitală sunt mai mulţi oameni cu slujbe bine plătite. Cu toate acestea, şi în restul ţării oamenii cu dare de mână au prins gustul acestor vacanţe-educative. „Am avut până acum copii din mai toate zonele ţări, din oraşe mari, cum ar fi Iaşi, Cluj sau Arad, dar şi din localităţi mai mici, de la Fălticeni, Sinaia ori din Câmpulung. Unii se simt atât de bine, încât revin şi anul următor, iar atunci copiii sunt încadraţi, după testare, la o grupă mai avansată de studiu", spune Adina Cezar, angajata unei cunoscute agenţii de profil din Bucureşti.

Teroarea „părinţilor de bani gata"

Ce înţeleg copiii din aceste vacanţe de instruire depinde foarte mult de educaţia pe care au primit-o de la părinţi. Mirela S., 24 de ani, a terminat de curând o facultate cu profil de turism. Merge de câţiva ani ca însoţitor în astfel de tabere şi povesteşte cu mult umor cât a pătimit cu „părinţii de bani gata".

„Majoritatea celor care vin în astfel de tabere sunt bine-crescuţi şi silitori", spune ea. „Am întâlnit însă şi unele puşlamale, că altfel nu pot să le zic, care mi-au făcut numai probleme", continuă tânăra, care, peste doar două săptămâni va pleca în prima tabără din acest sezon. La cea mai mică nemulţumire, copilul răzgâiat pune mâna pe telefon şi sună la părinţi să se plângă. Indignaţi, aceştia trec la ameninţări, repetând că au plătit „să se distreze copilul, că e în vacanţă". „Aceşti clienţi sunt, totuşi, excepţia, nu regula", se consolează tânăra.

Paragina taberelor de la stat

Părinţilor care nu au posibilitatea să-şi trimită copiii în tabere scumpe le rămâne varianta celor oferite de stat. Acestea sunt însă insuficiente, iar cei cu pretenţii nici nu vor să audă de locuri cu condiţii insalubre. Pentru circa trei milioane de elevi, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, care gestionează în prezent ce a mai rămas din reţeaua de tabere şcolare, oferă în acest an numai 6.077 de locuri. Preţurile la stat sunt însă rezonabile, între 300 şi 500 de lei.

Programe în sistem privat

În şcolile din marile oraşe nici nu se discută despre acest gen de tabere. „Primul lucru de care întreabă părinţii sunt condiţiile de cazare. Cred că sunt vreo cinci ani de când la noi în şcoală nici nu se mai pune problema taberelor de la stat, oricât ar fi de convenabile ca preţ", spune Ana D., învăţătoare la o şcoală din Bucureşti.

Sistemul privat suplineşte într-o anumită măsură nevoia de vacanţe în ţară, accesibile pentru o categorie mai largă de populaţie, agenţiile oferind tabere de echitaţie, mountain-bike sau orientare turistică. Există şi tabere cu program de limbi străine ori care îmbină activităţile sportive cu cursuri de dans şi dramă. Preţurile sunt destul de accesibile - între 700 şi 1.200 de lei, pentru o tabără de o săptămână.

Trimişi la ţară, la bunici

Mulţi dintre adulţi păstrează nostalgia vacanţelor petrecute la ţară, a zilelor când se jucau de dimineaţa până seara, ori a bucatelor pregătite cu migală de bunica. Pentru copiii din ziua de azi, lucrurile nu mai stau chiar aşa, pentru că ei îşi dau prea bine seama că părinţii lor aleg această variantă din lipsă de fonduri. Chiar dacă bunicii sau alte rude de la ţară se vor strădui să-i ofere o vacanţă cât mai frumoasă, copilul va fi inevitabil jenat la toamnă când se va întoarce la şcoală şi va da ochii cu colegii mai favorizaţi de soartă, care povestesc în ce ţări au mers cu părinţii şi la ce hoteluri luxoase au stat.

Cei care nu au părinţi bogaţi îşi petrec vacanţa la ţară   Foto: Florin Gheorghe

Majoritatea elevilor de gimnaziu au conturi pe reţelele de socializare şi, urmând exemplul părinţilor, încarcă acolo pozele de vacanţă. Chiar dacă sunt cu toţii prieteni la şcoală, comunitatea unei clase se împarte subtil între cei care au cu ce se lăuda şi cei care nu au. Cei care sunt mai „umblaţi" se simt în largul lor să comenteze „Super... am fost şi eu acolo anul trecut" sau „La hotelul Y e mai mişto, că au şi bar chiar în mijlocul piscinei". În această situaţie, copilul care a stat o lună la ţară se simte stingher şi n-ar accepta nici în ruptul capului să pună pe Facebook o poză făcută pe prispa bunicilor.

Pretenţii şi pretexte

O altă problemă este aceea că, în ziua de azi, copiii sunt mult mai pretenţioşi. Exilat la ţară, micul orăşean, chiar dacă nu provine dintr-o familie cu mari posibilităţi, va găsi nenumărate prilejuri de nemulţumire. La bunici n-are calculator şi nu se poate juca pe internet. Nu are tot timpul semnal la telefon şi nu poate ţine legătura cu prietenii. Potrivit psihologilor, un copil va scoate în evidenţă tot felul de neajunsuri mărunte pentru că nu îndrăzneşte să le spună părinţilor în faţă că ar vrea şi el o vacanţă deosebită.

România, destinaţie exotică pentru copiii expatriaţilor

În mod paradoxal, pentru mulţi copii, o vacanţă în România, chiar şi la ţară, este ceva aşteptat cu mult interes şi contează drept călătorie în străinătate. Pentru milioanele de români care locuiesc şi muncesc în afara graniţelor, revenirea în România e un eveniment aşteptat cu mare nerăbdare. În mod evident, mulţi aleg să-şi trimită copiii în ţară, la bunici, pentru că nu au cum să-i supravegheze pe perioada vacanţei de vară. Alţii o fac pentru că, deşi nu au intenţia de a se mai întoarce în România, vor ca fiii şi fiicele lor să nu uite ţara de unde se trag şi nici limba părinţilor lor.

Vacanţele în România, preferate de cei care stau în străinătate   Foto: Mediafax

Doamna Corina R., pensionară din Bucureşti, se pregăteşte intens zilele acestea pentru sosirea lui Daniel, nepotul ei din America. Îl aduce fiul ei, Mihai, care s-a stabilit în Cleveland acum zece ani, când a terminat medicina. Micuţul va sta cu ea o lună şi jumătate. „Am stabilit să-l duc o săptămână la Sinaia, unde ştiu o pensiune foarte convenabilă, iar apoi o săptămână la mare, la Eforie, unde mergeam şi cu Mihai", povesteşte femeia, în vârstă de 63 de ani. 

În vârstă de 9 ani, băiatul vorbeşte fluent atât româna, cât şi engleza. Deşi ar putea să angajeze o bonă pe perioada verii, părinţii săi preferă să cheltuiască o sumă echivalentă pentru călătoria spre Bucureşti, astfel ca băiatul să‑şi poată cunoaşte rudele din România şi ţara de unde sunt părinţii săi. Daniel este un copil norocos, pentru că părinţii lui, ambii medici, câştigă bine, astfel că, după vacanţa la bunica, va pleca şi în concediul adevărat al familiei, în Hawaii sau Florida.