Constructorii au adus dealul la stadion!

Vechiul „23 August“ a avut gradenele prinse în beton aşezat pe „valuri“ de pământ. Arena a fost construită după model sovietic. Inginerii noului Stadion Naţional consideră că structura folosită în 1953 a fost una ingenioasă, dar şi rezistentă, dovadă că a trecut cu bine de cutremurul din martie 1977.

„Adevărul" vă prezintă povestea stadionului „Naţional" din Bucureşti. A celui vechi, care a purtat, timp de circa patru decenii numele „23 August". Şi a celui nou, care urmează a fi inaugurat la meciul cu Franţa (6 septembrie). Astăzi, vă prezentăm inovaţiile pe care constructorii le-au adus vechiului stadion, inspirat dintr-o construcţie sovietică. De asemenea, puteţi afla cum jucătorii din Bucureşti veneau din „elan patriotic" să pună mâna la ridicarea arenei.

Timpul scurt, de doar câteva luni, în care trebuia construit stadionul „23 August" nu le-a permis arhitecţilor din acele vremuri să creioneze un proiect sofisticat. Structura acestuia nu putea fi, aşadar, inspirată de cea a arenelor din Anglia sau Europa de Vest. S-a renunţat aşadar la ideea ridicării unei construcţii din beton aşa cum se procedase la stadionul „Giuleşti", de pildă, în 1939. Din acelaşi motiv, nici varianta înălţării tribunelor stadioanelor „Republicii" sau „Rapid", nici cea a extinderii arenei „Dinamo" n-au fost agreate. „O asemenea operaţiune, ca orice construcţie din beton armat monolit, care trebuia turnat la faţa locului, necesita un timp îndelungat de execuţie", explica în numărul din mai 1953 al revistei „Ştiinţă şi Tehnică" inginerul B. Ungureanu.

În momentul demolării sale, în 2007, cei care au realizat operaţiunea au constatat cu surprindere că, exceptând pavilionul oficial şi pe cel din partea opusă acestuia, care găzduia vestiarele, locurile din tribune şi peluze fuseseră montate pe plăci de ciment aşezate pe valuri de pământ. „Stadionul n-a fost gândit rău. Ba chiar, pentru acele vremuri, ideea aceasta a movilelor a fost una foarte ingenioasă. Iar structura de beton aşezată pe pământ permitea o bună elasticitate a construcţiei, una eficientă în cazul unui cutremur", avea să-mi declare, în urmă cu câteva luni, un inginer constructor care văzuse respectiva structură şi care a lucrat apoi pe şantierul „Arenei Naţionale".

Ideea montării gradenelor în betonul turnat pe movile de pământ nu era nouă în 1953. Şi o parte a tribunei a doua a stadionului „Republicii" fusese gândită astfel. Iar proiectul stadionului Olimpic de la Fundeni, realizat de arhitectul Octav Doicescu şi prezentat în iunie 1937, se baza tocmai pe folosirea zonei deluroase pentru amenajarea tribunelor. În ambele cazuri, însă, relieful favoriza astfel de amenajări. În Complexul „23 August" n-a mers... stadionul la deal, ci a venit dealul la stadion! Aşa că pământul a fost transportat acolo, îngrămădit şi apoi tasat. Ulterior, în partea exterioară, pe pământ s-au plantat pomii, iar rădăcinile acestora au împiedicat alunecarea terenului în perioadele în care ploua torenţial sau ningea abundent.

S-a folosit ca model o arenă din Leningrad

Ca în cazul noului Stadion Naţional, realizat după proiectul arhitectonic al Arenei Commerzbank din Frankfurt (Germania), şi vechiul „23 August" a fost inspirat de o altă arenă. Iar aceasta, în 1953, nu putea fi în altă parte decât în Uniunea Sovietică. Potrivit aceluiaşi inginer Ungureanu, constructorii români au avut ca model stadionul „Kirov" din Leningrad (actualul Sankt-Petersburg). Purtând numele lui Serghei Kirov, un revoluţionar bolşevic şi mai apoi om politic sovietic, acesta fusese proiectat de arhitectul Alexandr Nikolski. Început în 1932, el avea să fie terminat abia în iulie 1950 - în timpul războiului lucrările fuseseră sistate. În 2006, arena Kirov a fost demolată, iar în locul ei s-a gândit un stadion mai mic, de 62.000 de locuri (la inaugurare avea o capacitate de 110.000 de locuri, însă cu tribune demontabile). 

"A fost o zi de neuitat pentru toţi fotbaliştii care au muncit ieri pe şantierul parcului cultural-sportiv 23 August. Ei au plecat fericiţi, cu gândul că au adus mica lor contribuţie la realizarea acestei grandioase construcţii."
Sportul Popular
16 aprilie 1953

Arhitectul s-a stabilit în Canada

Arhitectul care a avut ca sarcină să realizeze proiectul stadionului „23 August" se numeşte Willy Iuster. Născut la 4 ianuarie 1924, el terminase de doi ani Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu" din Bucureşti. Iuster a realizat, ulterior, şi alte construcţii destinate sportului, dar şi hoteluri sau blocuri de locuinţe. Plecat din ţară, el a devenit cunoscut sub numele de Vily Juster. Între 1974 şi 1990 a realizat importante lucrări arhitectonice în Franţa şi în Canada. Stabilit la Montreal, a devenit membru al Consiliului de Pictură din provincia Quebec. În 1999, a realizat o retrospectivă de arhitectură şi pictură la Universitatea McGill din Canada. 

Fotbaliştii au dat la lopată

În lunile premergătoare organizării Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor (FMTS), la Bucureşti, presa vremii a publicat zilnic articole în care se relata despre stadiul lucrărilor la Stadionul „23 August". Se scria în stilul acelor vremuri, autorii, deseori neştiuţi (materialele nu erau semnate întotdeauna), neuitând să amintească de devotamentul şi sârguinţa dovedite de brigadieri sau de rolul important pe care îl juca Partidul Muncitoresc Român în desăvârşirea acelor lucrări.

„Sportul Popular“ din 16 aprilie 1953 a titrat: „Fotbaliştii au muncit ieri pe terenul unde vor juca mâine...“

În numărul din 9 aprilie al cotidianului „Sportul popular", chiar pe pagina 1, era prezentat un Apel al Sfatului Popular al Capitalei către cetăţenii oraşului, în care se sublinia că „prin munca entuziastă a tineretului se vor ridica noi teatre, cinematografe, săli de expoziţie, parcuri şi terenuri de sport, grădini", fiind amintite Marele Parc Cultural şi Sportiv „23 August" de peste 50 de hectare, cu al său stadion de 80.000 de locuri şi teatrul în aer liber. De asemenea, erau pomenite lucrările din Parcul „IV Stalin" şi Parcul „Prieteniei Româno-Sovietice", care „se vor îmbogăţi cu noi construcţii, plantaţii şi amenajări".

„Hai, băieţi, mai cu sete!"

Aceeaşi publicaţie prezenta după o săptămână, tot pe copertă, articolul „Fotbaliştii au muncit ieri pe terenul unde vor juca mâine". Acesta era însoţit de o fotografie alb-negru în care vedetele echipelor CCA şi Dinamo erau surprinse dând la lopată pe şantierul stadionului! În imagine apăreau antrenorii Gheorghe Popescu şi Iuliu Baratki, dar şi jucătorii Balint, Szoche, Tătaru, Băcuţ I, Victor Moldovan şi Sârbu "muncind cu sârguinţă la săpatul pământului". Şi cum cele două echipe urmau a se întâlni în campionat, peste câteva zile, autorul nota că înaintea acestui meci a avut loc „disputa CCA - Dinamo la lopată".

Pe şantier n-au fost numai fotbaliştii celor două echipe departamentale, ci şi cei ai numeroaselor grupări apărute în acei ani. Cei de la Metalul, de pildă, au ajutat la descărcarea autocamioanelor cu nisip. „Un dâmb de pământ a rămas încă izolat pe suprafaţa netezită de imensele tăvălugiri mecanice. În acest dâmb se înfig acum lopeţile şi târnăcoapele mânuite cu hărnicie şi putere de Ruzici, Filote, Lungu, Androvici şi ceilalţi jucători ai Griviţei Roşii. (...) «Hai băieţi, mai cu sete», răsună îndemnul antrenorului Lengheriu". Nici arbitrii n-au rămas insensibili la chemarea partidului, printre cei care au schimbat fluierul cu lopata figurând şi C. Mitran.

Blatter taie panglica la Arena Naţională

Preşedintele FIFA, Jospeh Blatter, va fi prezent la deschiderea complexului sportiv de la Buftea, ce va avea loc pe 6 septembrie. După ce va susţine o conferinţă împreună cu Mircea Sandu, Blatter va asista la meciul România - Franţa, ce va marca practic inaugurarea Arenei Naţionale. Celălalt preşedinte de for fotbalistic internaţional, Michel Platini, şeful UEFA, nu poate veni în România pe 6 septembrie, „delegând" un membru al Comitetului Executiv, Frantisek Laurinec.

Mircea Sandu şi Jospeh Blatter

Blatter a fost ales preşedinte al FIFA în 1998, urmându-l atunci în această funcţie pe Joao Havelange. Încă de la acele alegeri, Blatter a trebuit să facă faţă unui val de acuzaţii de mită. Preşedintele FIFA a fost suspectat în mai multe rânduri că foloseşte preşedinţii din Africa sau Asia ca „masă de manevră" la alegeri. Nu degeaba Campionatul Mondial cucereşte noi teritorii de fiecare dată. După Africa de Sud, turneul final va ajunge în Brazilia, Rusia şi Qatar.

La alegerile din 2011, Blatter a avut un singur contracandidat la preşedinţia FIFA, pe Mohammed bin Hammam din Qatar, însă acesta s-a retras înaintea votului!