Conflictul dintre tineri şi vârstnici, mereu aprins

Mentalităţile diferite, schimbarea sistemului de valori şi lipsa de comunicare sunt cauzele principale care duc la apariţia conflictelor între copii şi părinţi. Conflictul dintre generaţii este o constantă a vieţii sociale. Deşi simplă, soluţia salvatoare pare greu de pus în aplicare. 

De generaţii se tot vorbeşte despre conflictul  dintre părinţi şi copii. Deşi prăpastia dintre generaţii este din ce din ce în ce mai analizată, aceasta nu dispare. Soluţia ar consta, spun specialiştii, în comunicare. Însă, înainte de toate, trebuie stabilite cauzele conflictului dintre generaţii.

Adesea, copiii îi acuză pe părinţi că au uitat cum era atunci când erau ei tineri, că au uitat cât sufereau din cauza neînţelegerilor cu părinţii. De cealaltă parte, părinţii îi învinovăţesc pe copii că nu vor să asculte părerile lor, de oameni trecuţi prin viaţă, conştienţi de faptul că “nu tot ce zboară se mănâncă”. Cine are dreptate în acest război? Nimeni! Verdictul vine din partea psihologilor, care susţin că adevărul este undeva la mijloc şi fiecare tabără are de învăţat ceva de la cealaltă.

Societatea este dinamică, în permanentă schimbare, iar modelele culturale se transformă. Cei dintr-o anumită generaţie, formaţi după un set de valori, care au propriile convingeri legate de viaţă, riscă să fie mai puţin receptivi la schimbări.

„Mentalităţile nu se schimbă. Pe măsură ce trece timpul, oamenii nu îşi reconfigurează modul de a gândi. Spunem că uită, că nu ar trebui pentru că au trecut şi ei prin asta. Nu uită, dar lumea se schimbă, iar ei trebuie să treacă printr-un proces de dezvoltare în acelaşi fel precum copiii pentru a putea accepta noile provocări şi pentru a-i putea înţelege”, a explicat pentru „Adevărul” psihologul Aniela Minu.

Adolescenţa, perioada critică

Pentru cei tineri, valorile percepute ca “schimbate” de cei mai în vârstă şi la care aceştia din urmă sunt reticenţi sunt normale. Apoi, atrag atenţia specialiştii, fiecare persoană începe să-şi contureze sistemul de valori în adolescenţă. O perioadă zbuciumată, în care transformările biologice şi psihologice stârnesc furtuni în fiecare.

“Adolescenţii simt mai acut nevoia de schimbare. Au nevoie de ea. Face parte din procesul de construire a personalităţii lor. În schimb, adulţii au personalitatea deja formată, sunt mai conservatori. Se adaptează mai greu”, a spus Aniela Minu.
De altfel, prăpastia dintre generaţii este mai vizibilă când copiii ajung la vârsta adolescenţei.

Această perioadă presupune un proces de opoziţie, explică experţii. Tinerii încearcă să-şi definească propriile valori. Nu sunt neapărat alegerile lor finale. Dar simt nevoia să testeze. Şi testează opunându-se părinţilor.

“Istoria are ciclurile ei. Şi la fiecare generaţie se petrec lucruri care vin în contrast cu valorile părinţilor. Conflictul dintre generaţii a fost poate şi mai contrastant pentru tinerii din anii ’70, în perioada Revoluţiei Sexuale. Atunci, prăpastia dintre generaţii se simţea mai mult”, a adăugat Minu.

Regimuri diferite, mentalităţi diferite

Prăpastia dintre tinerii din ziua de astăzi şi părinţii lor este generată, în bună măsură, de faptul că primii nu au cunoscut regimul comunist. Nu au cunoscut lipsa libertăţii de exprimare, de cultură şi chiar de bunuri, pe care tinerii de azi le consideră ca obligatorii pentru dezvoltarea lor.

Cei din tânăra generaţie înţeleg cu greu faptul că, pe vremea părinţilor lor, a avea acces la o carieră strălucită era mai degrabă un vis frumos care nu putea fi împlinit fără mari compromisuri.

Cei care au simţit pe pielea lor regimul comunist susţin că tinerii nu înţeleg aşa cum se cuvine libertatea de care se bucură şi nu ştiu să decanteze binele de rău. 

Fiecare generaţie vrea să fie tratată cu respect

Aparent, lucrurile sunt simple. Fiecare generaţie vrea să fie respectată. Iar pentru a obţine respectul, fiecare tabără duce o bătălie crâncenă. De o parte a baricadei se situează copiii, care consideră că trebuie să-şi impună punctul de vedere şi îşi sfidează părinţii.

“Ce dacă am şuviţe violet? Şi blugi cu talie joasă şi top scurt? Nu înseamnă ca sunt mai puţin deşteaptă. Vreau ca ai mei să-mi respecte decizia!”, a spus Alexandra, în vârstă de 19 ani, care preferă să i se spună Alexa sau Alex. Pentru ea, Alexandra e un nume bătrânesc. De cealaltă parte a baricadei sunt mamele care nu suportă ca în toiul iernii să vadă fetele cu mijlocul gol şi cu hăinuţe subţiri care doar le scot în evidenţă formele.

“Sunt inconştiente. Răcesc. Fetele astea nu înţeleg că tot ele au de suferit. Au impresia că le ştiu pe toate. Nu respectă nimic din ce le spui”, s-a plâns Luminiţa M., în vârstă de 56 de ani, mamă a două fete, de 23, respectiv de 28 de ani. Iar exemplele pot continua.

Grija părintească, prost înţeleasă

Psihologii spun că părinţii, care au experienţă de viaţă, vor, printre altele, ca fiicele şi fiii lor să nu repete greşelile pe care le-au făcut şi ei în tinereţe.

Problema este că nu întotdeauna adulţii găsesc modalitatea potrivită pentru a le explica tinerilor de ce adoptă o astfel de atitudine. Cred că numai prin faptul că ei sunt părinţii, trebuie să fie ascultaţi. Un astfel de comportament naşte revoltă în rândul tinerei generaţii, care susţin că au dreptul să se exprime liber. 

Conflictul dintre generaţii se simte şi la serviciu

Prăpastia dintre generaţii se face simţită şi la locul de muncă. Experţii în resurse umane sunt de părere că una dintre principalele cauze constă în faptul că angajaţii cu vârste de peste 45 de ani s-au format şi au început să lucreze în regimul comunist.
Trecerea la economia de piaţă a generat diferenţe vizibile între cei formaţi profesional în vechiul regim şi tineri. Generaţia de peste 45 de ani vede în muncă, mai degrabă, o datorie.

Nu în ultimul rând, este mult mai receptivă

la ordinele şefilor, le respectă cu rigurozitate şi adesea nu face comentarii chiar dacă le consideră incorecte.
De cealaltă parte, tinerii care nu au trăit experienţa comunismului consideră, de cele mai multe ori, că libertatea de exprimare este cea mai importantă, dar nonconformismul acestora nu este privit cu ochi buni.

Dezamorsarea conflictului, prin apropierea de copii

Psihologii susţin că peste prăpastia dintre generaţii poate fi construit un pod solid dacă părinţii conştientizează de la bun început că trebuie să fie deschişi faţă de copiii lor. Iar această atitudine trebuie adoptată încă din primii ani de viaţă ai copiilor.
Totodată, părinţii trebuie să se poarte exemplar unul cu celălalt pentru a fi un model pentru cei mici. Respectul reciproc este foarte important în preajma copiilor.

De pildă, mama îl poate impresiona pe micuţ explicându-i că tot ceea ce face tatăl este foarte important pentru familie. Iar tatăl poate să-i explice copilului că mama este devotată familiei. Mamele trebuie să intre în cercul de prieteni pe care îl are copilul ca o prietenă, dar în acest timp trebuie să îi şi ghideze pe cei mici, să îi determine să înveţe şi să le încurajezele hobbyurile. Tatăl poate juca rolul de mentor şi chiar de antrenor. Poate să le dea sfaturi în materie de sport, consideră specialiştii.

Dacă atunci când ajung la vârsta adolescenţei, copiii îşi consideră părinţii prieteni, conflictul dintre generaţii este ca şi rezolvat. Pe scurt, încurajarea constructivă a copiilor, în toate formele ei, este cheia dezamorsării conflictului dintre generaţii.