Condamnaţi să-şi caute permanent fericirea

Unii oameni sunt mereu într-o goană nebună după o himeră. Îşi caută permanent împlinirea şi fericirea, fără să-şi dea seama că aspiraţiile lor sunt mult prea înalte. Par oameni obişnuiţi, cu probleme obişnuite, şi totuşi ceva îi deosebeşte de marea masă: lista lor de nemulţumiri nu se sfârşeşte niciodată şi încearcă mereu să-şi schimbe viaţa.

Fiecare dintre noi are în familie, în cercul de prieteni ori la locul de muncă exemplare din această categorie de oameni nefericiţi. Trebuie să petreci ceva mai mult timp alături de ei pentru a-i recunoaşte ca atare. Oricine se gândeşte la un moment dat să-şi schimbe serviciul, oricine trece prin suferinţa unei despărţiri, însă veşnicii nemulţumiţi par prinşi într-un ciclu nesfârşit al schimbărilor, care, contrar aşteptărilor celor în cauză, doar arareori le aduc o satisfacţie de durată. În cele mai multe cazuri, respectiva persoană nu se alege decât cu o euforie de moment. Inevitabil, după o perioadă de timp, acea persoană va ajunge la concluzia că schimbarea căutată cu atâta ardoare nu e chiar aşa de grozavă şi, deci, trebuie să încerce altceva.

Citiţi şi:

O treime  din români  au astenie  de primăvară

„Nu ştim ce să ne mai facem cu cumnatul meu, Lucian", se plânge braşoveanca Alina G. „Acum două luni şi-a dat demisia, iar zilele trecute a venit să ne spună că s-a despărţit şi de fata cu care umbla de vreun an. De Paşte au fost împreună la noi şi chiar am glumit că, poate anul viitor, o să ne invite la ei acasă şi acum, gata, a rupt-o cu ea", spune femeia. Din povestirea ei reiese clar că Lucian G. (31 de ani) este exact tipul de om care nu-şi găseşte locul nicăieri. De când a terminat facultatea, a schimbat vreo zece joburi şi nu e vorba doar de mutarea de la o firmă la alta pe poziţii similare, ci de trecerea la un domeniu complet diferit. O vreme a încercat să se lanseze într-o afacere proprie, spunând că s-a săturat de şefi. „Prin 2007, şi-a făcut un site de intermedieri în afaceri imobiliare, dar, când a văzut ce greu e să faci o afacere, s-a lăsat păgubaş." Cu femeile e la fel, o vreme e încântat, apoi începe să le găsească tot felul de cusururi şi până la urmă se despart.

Mentalitatea tip „îmi iau jucăriile şi plec"

Dorinţa de a găsi ceva mai bun este naturală şi firească, dar, pentru cei care au o nemulţumire profundă, aceasta devine obsesivă, spun specialiştii în comportament uman. Este o diferenţă fundamentală între cel care îşi caută un loc de muncă pentru a câştiga mai bine sau pentru a avansa în carieră şi cel care face acest pas pentru că este incapabil să se adapteze la serviciul pe care îl are. Potrivit unui studiu rea­lizat în România, peste 60% din cei care aleg să-şi schimbe locul de muncă iau această decizie din cauza neînţelegerilor cu colegii sau cu şefii. Se poate întâmpla oricui să dea peste un colectiv neprimitor, o gaşcă închisă, în care e greu să pătrunzi, însă, în cazul nemulţumitului profesionist, de foarte multe ori, vina e a sa. Astfel, acesta poate încerca să se impună într-un mod agresiv, „se dă mare", încercând să impresioneze, ori lasă prea uşor să se vadă invidiile ce, inevitabil, îi frământă pe aceşti oameni.

Un studiu realizat la începutul acestui an a scos la iveală faptul că jumătate dintre angajaţii din Bucureşti îşi schimbă locul de muncă după şase luni. Fluctuaţia personalului este cauzată de incompatibilitatea dintre angajaţi şi angajatori şi de pregătirea profesională neadecvată cu cerinţele postului, explică specialiştii în resurse umane care au participat la studiul realizat de Aso­ciaţia Smart Projects şi Extrem Training.

Fenomen global

Aceeaşi tendinţă a fost sesizată şi în Statele Unite, unde pe primele locuri în topul motivelor pentru a schimba locul de muncă se situează sentimentul că trebuie să încerce altceva, să nu se mulţumească cu prima slujbă găsită, precum şi plictiseala. Banii sau avansarea în carieră apar pe poziţii inferioare.

Specialiştii atrag însă atenţia că, uneori, nemulţumirea faţă de locul de muncă maschează adevăratele insatisfacţii, cum ar fi cele legate de viaţa de cuplu. O persoană nefericită în căsnicie, spre exemplu, se decide mai greu să divorţeze şi are tendinţa de a căuta pricina nefericirii sale în altă parte, cum ar fi serviciul, şi îşi spune că lucrurile se vor îndrepta dacă va găsi un job mai bun.

60% din românii care aleg să-şi schimbe slujba fac acest pas pentru că nu se înţeleg cu colegii, arată un studiu recent.

Dreptul la nereuşită şi la consolare

O viziune inedită privind situaţia celor veşnic nemulţumiţi este oferită de scriitorul britanic de origine elveţiană Alain de Botton, potrivit căruia ar trebui să abandonăm „promisiunea burgheză" că oricine poate fi fericit, şi în dragoste, şi în carieră.

În opinia sa, şansele cuiva de a reuşi în ambele domenii sunt atât de mici încât este ciudat, chiar crud, ca societatea noastră să se bazeze pe aceste valori. Oamenii care nu reuşesc sunt astfel condamnaţi la a suferi de ruşine şi la a se simţi persecutaţi, în singurătate. Scriitorul afirmă că, dacă societatea ar recunoaşte nefericirea ca atare, aceste persoane ar putea beneficia măcar de posibilitatea consolării colective.

Instabilitate emoţională

Fenomenul oamenilor nemulţumiţi „din principiu" a fost analizat de psihologi şi de sociologi din întreaga lume. Un studiu realizat în Marea Britanie a scos la iveală faptul că numărul persoanelor cu vârste între 30 şi 40 de ani care se plâng de simptome depresive şi stări anxioase s-a dublat comparativ cu situaţia generaţiei precedente. Procentul celor care sunt nemulţumiţi de viaţa lor privată este de şase ori mai mare decât cel raportat de generaţia părinţilor lor, la aceeaşi vârstă, relevă studiul realizat pe o perioadă de 50 de ani de Consiliul de cercetare economică şi socială din Londra.

Potrivit raportului, 20% din bărbaţi şi 25% din femei spun că alături de actualul partener nu simt fericirea, în timp ce, la nivelul anilor 1980, procentul era doar de 3%, pentru ambele sexe. În opinia cercetătoarei Elsa Ferri, coautoare a raportului menţionat, viaţa de cuplu a celor care au astăzi 30-40 de ani este caracterizată de „instabilitate şi diversitate", numărul despărţirilor şi divorţurilor dublându-se faţă de 1980.

Surogat de mulţumire

Ce se întâmplă atunci când situaţia economică nu permite schimbarea frecventă a slujbei, iar responsabilităţile faţă de familie exclud varianta divorţului? O persoană prinsă într-o astfel de capcană va căuta să-şi aline nemulţumirile profunde în mici schimbări mai puţin riscante, cum ar fi găsirea de hobby-uri noi. Unii se apucă brusc de pescuit, alţii de limbi străine ori de studierea designului interior, în speranţa că o casă mai frumoasă îi va face mai fericiţi. Opţiunea spre noi preocupări atrage şi găsirea de noi „prieteni". În cele mai multe dintre cazuri, pasiunea pentru un nou hobby se stinge la fel de repede pe cât s-a aprins.

Primul pas: acceptarea problemei personale

Persoanele care sunt veşnic nemulţumite de viaţa lor, fie că este vorba de relaţiile de serviciu ori de cele personale, caută problema în exterior, în loc să privească în interior, este de părere psihologul Andreea Niculescu. „Acest gen de oameni au deseori aspiraţii prea înalte, nu sunt capabili să-şi recunoască limitările, dau vina pe context şi îşi neagă propriile probleme", spune psihologul. Spre exemplu, atunci când se duc la un nou loc de muncă, pornesc cu o anume părere, iar atunci când constată că lucrurile nu merg aşa cum se aşteptau aruncă vina pe mediul respectiv. Aceste persoane nu analizează dacă nu cumva aşteptările lor erau greşite ori dacă ele sunt cele care nu fac faţă, nu se pot adapta jobului în cauză.

Greşelile părinţilor

De multe ori, problemele cu care se confruntă aceşti oameni există din copilărie şi au fost generate de greşelile făcute de părinţi, primele figuri formatoare din viaţă, afirmă Andreea Niculescu. Fie că este vorba de un părinte care nu şi-a stimulat suficient copilul, spunându-i că nu este la fel de bun precum alţii, fie că i-a spus mereu că este superior celorlalţi, rezultatul este că acel copil va creşte cu o imagine greşită despre sine. Pentru a putea fi mulţumit, omul are nevoie de un echilibru în ceea ce priveşte imaginea de sine. Un copil care a pornit greşit în viaţă va deveni un adult care are un complex de inferioritate sau, dimpotrivă, unul de superioritate. Se poate întâmpla chiar ca respectiva persoană, într-o anume situaţie, să treacă dintr-un complex într-altul.

De asemenea, problemele de cuplu sunt uneori cauzate tot de faptul că părintele a procedat greşit. Este cazul părintelui prefecţionist în ceea ce priveşte propriile relaţii, femeile fiind mai predispuse spre acest gen de comportament. „Dacă mama are o imagine idilică despre partenerul de viaţă şi este nefericită că tatăl nu este întruchiparea perfecţiunii, ea îşi hrăneşte copilul cu o himeră", consideră psihologul Andreea Niculescu. Copilul căruia i s-a creat o imagine nerealistă despre cum ar trebui să arate partenerul ideal va avea probleme la maturitate în menţinerea unei relaţii, pentru că nu va găsi niciodată persoana pe care crede că trebuie să o caute.

Specialiştii în comportament uman spun că, la fel ca în orice altă problemă de natură psihică, primul pas pentru depăşirea ei este recunoaşterea ei. Acest lucru se poate face prin autocunoaştere, în special prin intermediul meditaţiei. Prin accesarea zonelor celor mai adânci ale subconştientului, omul se va confrunta cu problemele sale ascunse. Unele cărţi dedicate autocunoaşterii recomandă întocmirea unor liste cu punctele slabe, cu lucrurile care nu ne plac ori ne sperie. Pentru a-şi putea găsi echilibrul interior, omul trebuie să-şi cunoască limitările şi să le accepte ca atare, conchid psihologii.

"Oamenii din această categorie au deseori aspiraţii prea înalte, nu sunt capabili să-şi recunoască limitările, dau vina pe context şi îşi neagă propriile probleme."
Andreea Niculescu
psiholog