Campionii care „simt“ umbrele din bazin

Kinetoterapeutul Emese Maniu le dă indicaţii copiilor nevăzători din bazinul de înot

Nu pot conta pe ochii lor, dar se simt ca peştele în apă în bazinul de înot. Echipa de înotători „Hope“, din Cluj-Napoca, are în componenţă şapte elevi. Toţi au deficienţe mari de vedere, dar asta nu i-a împiedicat să facă performanţă.

În luna octombrie a anului trecut, Emese Maniu a auzit că la Liceul de nevăzători din Cluj-Napoca se caută un kinetoterapeutS-a dus şi a acceptat provocarea. A cerut să i se înfiinţeze o grupă de înotători, pe care să-i pregătească pentru marea performanţă.

Acum, membrii echipei „Hope" („Speranţă", în traducere), a Centrului Lamont, şapte la număr - adolescenţi cu deficienţe de vedere, cu vârste între 12 şi 16 ani -, nici nu mai concep să rateze Jocurile Paralimpice de la Londra, din 2012.

Reţeta succesului

Ana, Samuel şi Naomi Ciorap sunt fraţi. La prima vedere, nişte copii ca oricare alţii. Nu dau impresia că ar suferi de vreo boală, cu atât mai puţin că ar face parte din acea categorie a copiilor marginalizaţi, care au cu greu acces la o viaţă asemănătoare cu cea a unor copii sănătoşi.

Petre Prundaru şi Cristina Todea sunt alţi doi membri foarte valoroşi ai echipei, în care clujenii îşi pun speranţele pentru competiţia organizată peste trei ani în capitala Marii Britanii. Aventura lor a început anul trecut, când au învăţat să înoate.

La început, se antrenau de două ori pe săptămână - câte o oră în bazinul de la Palatul Copiilor, apoi alte trei ore în bazinul olimpic. Completau cu alergări, forţă şi tracţiuni. Aceasta e reţeta de succes a copiilor nevăzători pe care handicapul nu i-a dărâmat psihic.

Cu atât mai mult, pentru ei înotul a devenit un mod de viaţă. „La Bratislava am lovit cu mâna de culoar şi mi s-a dat pe spate. Asta e, se întâmplă când nu vezi. Înotul e o plăcere pentru noi. Doamna Emese ne-a învăţat şi-i mulţumim pentru asta", spune micuţa Naomi, unul dintre copiii înotători din familia Ciorap.

27 de medalii în Slovacia

Toţi copiii din echipa „Hope" sunt un exemplu de optimism şi de dorinţă, chiar dacă au gradul I sau II de handicap. Înscrişi la mai multe probe ale concursului „Cup of Dolphin" de la Bratislava, clujenii au impresionat. Au concurat cu echipe care se antrenează de cinci ani, iar rezultatele au fost excepţionale.

După alte 14 medalii de aur adunate la Festivalul Internaţional Sportfest pentru persoane cu dizabilităţi, organizat în Germania, a urmat un alt „festival", de această dată la „Cup of Dolphin" din Slovacia. 27 a fost numărul total al medaliilor câştigate, dar gândurile copiilor zboară mult mai departe.

Antrenoarea lor, Emese Maniu, vorbeşte despre greutăţile pe care le întâmpină uneori în bazin: „În ceea ce priveşte coordonarea, avem mari probleme. Se mai zgârie de culoar şi se lovesc la cap. Au avut foarte multe cucuie de-a lungul timpului, dar de accidentări serioase nu am avut parte. Unii şi-au rupt câte un dinte, alţii şi-au spart capul, dar progresăm. Suntem din ce în ce mai buni".

Petre Prundaru, unul dintre componenţii echipei, este extrem de motivat: „Dacă nu ne gândeam la Olimpiadă, nu ne-am fi apucat. Vrem cu orice preţ la Londra, peste trei ani", spune puştiul. Înotătorii nevăzători din echipa „Hope" se pregătesc pentru următoarea competiţie, care va avea loc la 11 decembrie, iar obiectivul stabilit este clar: cel puţin două medalii.

Particularităţile înotului pentru nevăzători

Nu orice copil cu deficienţe de vedere poate practica un sport de performanţă. Aceasta este concluzia instructoarei de înot Emese Maniu. Ea a făcut o selecţie la care au participat peste 200 de copii, din care a ales şapte, capabili de marea performanţă.

Dotaţi cu o capacitate extraordinară de a se ghida după umbrele pe care le văd pe fundul bazinului, fraţii Ana, Samuel şi Naomi Ciorap, Petre Prundaru, Valentin Velocico şi Alexandru Dumitru, au ţinut să demonstreze lumii întregi că deficienţele de vedere pe care le au nu îi împiedică să facă sport de performanţă.

Maniu a explicat că diferenţele de performanţe dintre copiii sănătoşi şi cei pregătiţi de ea sunt foarte mici: „Recordul mondial la proba de 50 de metri craul, de exemplu, este cu numai două secunde mai bun la copiii perfect sănătoşi. La un antrenament, nu luăm decât cel mult şase copii, pentru a le asigura o pregătire în cele mai bune condiţii. E normal să se simtă inferiori celorlalţi copii, dar nu e cazul. Sunt deştepţi, inteligenţi", explică instructorul.

Deşi, la început, copiii întâmpină probleme de coordonare în bazin, numărul mare de antrenamente îi ajută să-şi dezvolte în timp abilităţile de a înota ca orice copil normal. La fiecare întoarcere în bazin, în timpul concursurilor, un organizator îi atinge pe cap cu un băţ care are la capăt o minge de tenis, astfel încât sportivii să fie conştienţi de momentul când trebuie să schimbe direcţia. Mulţi dintre ei se ghidează după umbre şi simt excelent deja momentul în care trebuie să întoarcă, spune Maniu.

„Am întâlnit sportivi care îmi povesteau că se ghidează după curenţii de aer. Au ei simţuri speciale, care îi ajută să simtă perfect culoarul."

Jocuri speciale

Cuvântul „paralimpic" este o combinaţie a prefixului „para", derivat de la „paraplegie", cuvânt care se referă la paralizia din partea inferioară a corpului şi „limpic", care vine de la „olimpic".