Chiriaş sau proprietar?

Să te aşezi la casa ta costă uneori mai mult decât face, iar visul de a deveni proprietar se poate transforma în coşmar. Decizia de a cumpăra o locuinţă trebuie luată numai după ce v-aţi socotit pragmatic veniturile şi aţi calculat toate costurile achiziţiei.

Chiriaş sau proprietar? E întrebarea pe care şi-o pun toţi românii care nu au încă o casă a lor. Pentru confortul pe care ţi-l aduce proprietatea, oamenii obişnuiţi sunt gata să se “predea” de bună voie şi nesiliţi de nimeni instituţiilor de credit pentru 25, 30 şi chiar 40 de ani.

De ce vrem să fim proprietari?

Specialiştii, indiferent că se ocupă de finanţe sau de psihicul uman, ne sfătuiesc să fim foarte atenţi atunci când vrem să facem pasul de la chiriaş la proprietar.

Fiecare om are trei nevoi de bază: nevoia de a aparţine, nevoia de a fi semnificativ şi cea de a fi în siguranţă. “Românii îşi doresc o casă pentru a-şi satisface toate aceste trei nevoi. Prin acest demers, ei îşi satisfac cea mai importantă dintre nevoi, şi anume aceea de a fi în siguranţă”, explică psihologul Anda Păcuraru. Dacă vesticii reuşesc să se simtă împliniţi în familie sau în societate şi, drept urmare, nu sunt deranjaţi de statutul de chiriaş chiar dacă acesta ţine toată viaţa, în România zilelor noastre planul uman este deseori confundat cu cel material, explică specialistul.

“Destui pacienţi vin la psiholog tocmai din cauză că nu reuşesc să găsească surse de venit pentru a-şi cumpăra bunuri materiale, o proprietate de pildă. În societatea noastră eşti semnificativ numai dacă reuşeşti să faci ceva, dacă rămâne ceva în urma ta. E o mentalitate pe care românii o întreţin chiar cu preţul unor credite greu de dus, cu preţul vacanţelor. Renunţă la multe pentru
a-şi cumpăra lucruri care se văd, care le certifică un anume statut, importanţa lor în societate”, mai spune psihologul.

Dincolo de aceste explicaţii psihologice, foarte mulţi dintre români îşi doresc o casă din cauza reglementărilor deficitare de pe piaţa chiriilor, care lasă loc proprietarilor de case să modifice oricând termenii financiari ai unei înţelegeri. Nu e prea comod să te tot muţi cu lucrurile după tine dintr-un apartament în altul, iar când în familie apar şi copii, lucrurile se complică şi mai tare!

Mai întâi faceţi calcule!

“Regula de aur în problema finanţării locuinţei ţine de identificarea sumei corecte necesare investiţiei imobiliare. Aşadar, cei care doresc să devină proprietari trebuie să calculeze corect preţul total al tranzacţiei imobiliare: pe lângă preţul de cumpărare al locuinţei, există şi alte cheltuieli, care pot adăuga costurilor finale între 5 şi 25% din preţul de vânzare al locuinţei”, avertizează Raluca Dobre, analist financiar al brokerului de credite IpoteciDirect.

Fără compromisuri

Date fiind coordonatele economice actuale, specialiştii în investiţii ne recomandă să cumpărăm case doar dacă deţinem suma necesară de bani sau cea mai mare parte din ea.

Dacă nu-i avem şi vrem să facem un credit, ar fi bine să ne gândim de două ori. Dobânzile în creştere pot face ca imobilul cumpărat să coste la finalul perioadei de creditare mai mult decât face.

Dacă împrumutul este singura opţiune, calculaţi cât se poate de realist valoarea ratei lunare pe care vă permiteţi să o plătiţi. O altă regulă fundamentală ţine de alegerea optimă a imobilului, pentru că, în funcţie de valoarea sa reală, cumpărătorul se încadrează pentru credit sau nu.

“În alegerea locuinţei este bine să nu faceţi compromisuri în ceea ce priveşte localizarea, vecinătăţile, tipul şi vechimea construcţiei.

Toate aceste elemente sunt vitale în argumentarea faţă de bancă în obţinerea creditului necesar”, mai spune Raluca Dobre de la IpoteciDirect.

„Dormitoare comune“, proprietate personală

Chiar dacă dorinţa de a a avea casa lui e perfect legitimă, românul e un “fals proprietar”, crede antropologul Ioana Popescu de la Muzeul Ţăranului Român.

“În bolşevism, apartamentele minuscule, din «dormitoarele comune» (blocurile de locuinţe, n.r.), erau oferite spre cumpărare în rate şi erau, astfel, la îndemâna tuturor. Cei care le cumpărau erau legaţi de glie. Nu cumpărai un cămin, ci nişte angarale”, spune specialistul.

Proprietatea reală a fost înlocuită cu una indusă, în care legăturile dintre oameni se mărginesc la un “bună ziua!” sau la împrumutul unei linguri de zahăr. “După ’90, unii au încercat să-şi recupereze proprietăţile reale, dar alţii continuă să cumpere cutiile de chibrit comuniste, din cauză că au fost strămutaţi dintr-o localitate în alta şi simt nevoia de înrădăcinare”, mai spune Ioana Popescu.

Aceasta atrage atenţia că falsa proprietate a ucis tradiţia chiriaşului din România, care a adus în oraşul românesc interbelic obiceiuri din calendarul ţărănesc, cum ar fi curăţenia de primăvară şi de toamnă, care la oraş se transpunea în schimbarea chiriei de Sf. Gheorghe (23 aprilie) şi de Sf. Dumitru (26 octombrie). 

Afară e vopsit gardul, înăuntru…

Cu gândul la noua achiziţie, viitorul proprietar ignoră elemente esenţiale în tranzacţia imobiliară. 

În cazul caselor şi al apartamentelor achiziţionate de la dezvoltatori sau de la oricare alte companii, se percepe TVA de 19%, fapt care reprezintă un salt la o sumă sensibil mai mare. Trebuie luate în considerare şi impozitele la stat, onorariul notarului, procentul plătit agenţiei imobiliare (între 1 şi 3% din valoarea tranzacţiei), asigurarea.

“O situaţie destul de des întâlnită este aceea când unii oameni se grăbesc să plătească avansul, în contractul de vânzare-cumpărare fiind stabilită o perioadă destul de scurtă, în general o lună, pentru achitarea diferenţei de sumă. De obicei, aceştia nu obţin finanţare în timp util şi pierd avansul. Îi sfătuiesc pe cumpărători să stabilească termene limită rezonabile de plată integrală a imobilului, minimum 3 luni”, avertizează analistul financiar Raluca Dobre.

25%

din costul final. Atât pot aduce în plus tranzacţiei imobiliare alte cheltuieli decât preţul de cumpărare a locuinţei care cad în sarcina cumpărătorului.

4%

din valoarea locuinţei. Atât poate ajunge să coste asigurarea noii proprietăţi, în funcţie de structura clădirii. Impozitul pe tranzacţia imobiliară variază între 2 şi 3% din valoare.

19%

din tranzacţie. Aceasta este taxa pe valoarea adăugată (TVA) plătită, în cazul în care casa sau apartamentul este cumpărat de la un dezvoltator imobiliar sau de la o companie.

15%

avans minim. Conform noilor norme ale BNR, toate instituţiile de credit vor fi obligate să ceară acest avans, motiv pentru care acontul plătit vânzătorului va fi achitat din surse proprii.

Nu neglijaţi încheierea unei asigurări de viaţă şi, în timp, faceţi un depozit care să vă susţină dacă rămâneţi fără loc de muncă.

Raluca Dobre,
analist financiar IpoteciDirect

Chiriaş – liber, dar nesigur; proprietar - cu confort, dar legat

Libertatea chiriaşului sau constrângerile proprietarului. Nesiguranţa chiriaşului sau confortul proprietarului. Aceste stereotipuri se luptă în mintea românului care trebuie să facă alegerea.

Dacă alege să rămână chiriaş, va fi mereu la mâna proprietarilor: aceştia vor stabili chiria, data de plată, vor majora fără preaviz preţul ori de câte ori doresc. Nu va putea bate nici măcar un cui în perete fără să ceară acordul proprietarilor. În acelaşi timp, chiriaşul nu va fi legat de casă, va putea să-şi schimbe serviciul ori de câte ori doreşte, fără a-şi pune problema că îşi părăseşte propria casă.

Proprietarul, mai ales cel de la bloc, are vecini de care trebuie să ţină seama atunci când vrea să-şi modifice casa. Trebuie să contribuie la fondul de rulment şi la cel de reparaţii al blocului, să participe la deciziile care afectează spaţiul pe care îl utilizează în comun cu vecinii. Plăteşte impozite pe proprietate şi încheie şi o asigurare pentru imobil.

“Gândiţi-vă dacă şi unde vă permiteţi să fiţi proprietari. În cartierele rezidenţiale, costurile cu întreţinerea, portarul, grădinarul, piscina pot fi foarte mari. Un loc de parcare poate costa şi 20.000 de euro”, semnalează Marina Sterpan, product manager la brokerul de credite Credit Zone.