Chiar vrei un copil?

Chiar vrei un copil?

O analiză a mai multor aspecte din viaţa personală vă va ajuta să găsiţi răspunsul la întrebarea: sunt capabil să cresc un copil sau dorinţa de a-l avea e doar un capriciu? Pentru femeile care şi-au povestit experienţa maternă în ziarul „Adevărul“, copiii au devenit cele mai importante „proiecte“ din viaţa lor.

Mai citeşte şi:

• Adevarul.es: 7.000 de euro, primul an de viaţă al copilului
• Adevarul.es: Cum obţin certificatul de naştere românesc în Spania?
• Adevarul.it: Criza împuţineazã numãrul românilor
• Adevarul.it: Indemnizaţii de câte 600 de lei pentru mamele cu gemeni
• Galaţi: Copiii geniali de la ţară: De la Buceşti, către avocatură
• Botoşani: Copiii din plasament, în stradă
• Timişoara: Părinţii bătăuşi fac din copiii lor nişte infractori

Ema are 34 de ani, iar soţul ei, Mihai, 35. De cinci luni, familia lor are încă un membru, aşteptat de ceva vreme. „Eram căsătoriţi de trei ani şi copilul a venit ca un gest firesc. Emoţional stăteam bine, financiar mai aveam de făcut câte ceva. Şi acum strângem bani pentru o casă mai mare. Noi am trecut prin toate etapele: garsonieră, două camere. Dar şi asta pare acum prea puţin“, povesteşte Ema.

Tânăra spune că s-a informat şi a făcut totul „ca la carte“: a fost la medic, şi-a făcut toate analizele; soţul ei la fel. „Am încercat vreo şapte luni şi uite că am reuşit“, glumeşte ea. Pentru a-l putea scoate din pelinci pe cel mic a renunţat la serviciu pentru aproape un an, chiar dacă are o slujbă bine plătită şi o carieră în plină ascensiune.

„Până a împlinit o lună şi jumătate nu am avut curajul să-i fac baie. La început, plăteam o asistentă să mă ajute, iar apoi Mihai a devenit expert în băi şi în scutece. Cel mai greu mi-a fost în perioada de colici, până ce a împlinit trei luni. Cel mic nu dormea toată noaptea. Pe la ora 5 dimineaţa, pe mine mă apuca somnul şi aţipeam lângă leagănul lui. Pe el nu-l răpunea până pe la 7“, mai spune Ema.

Ne-a povestit şi cea mai groaznică experienţă de mămică. „Într-o noapte, după vreo şapte zile de la naştere, i-a căzut buricul. Nu ştiam nici dacă e bine, nici dacă e rău. Am stat cu Mihai toată noaptea pe internet să vedem despre ce este vorba“. De când sunt părinţi, Ema a mai renunţat la pasiunea ei pentru haine. Nu poate spune însă că şi le mai doreşte ca înainte.

Copiii cresc odată cu noi

Eliza Rogalski (35 de ani) este partener înt-o firmă de relaţii publice. Ea a fost o mămică tânără şi se laudă cu asta. Nu erau toate rezolvate când a decis împreună cu soţul ei să aibă un copil, dar Ovidiu, un flăcău de 11 ani acum, nu a fost un accident.

„Aveam 23 de ani când am rămas însărcinată. Eram studentă în an terminal la Facultatea de Litere şi aveam două slujbe - una de bază, de asistentă medicală, lucram să mă întreţin la facultate, şi profesam şi ca suplinitor de limba engleză la un liceu din Bucureşti. Soţul meu avea 35 de ani. Nu eram muritori de foame, dar nici bogaţi nu ne puteam numi“, îşi aminteşte Eliza.

Ce a speriat-o cel mai tare din noua meserie de mamă? Momentul când şi-a dat seama cu adevărat că are un copil.„Nici plânsetele, nici ţipetele celui mic, nici nevoile noastre mai mari. A fost un episod, pe când Ovidiu avea trei săptămâni. Eram cu el în pat şi mă uitam cum se joacă ştii, cum fac sugarii, uitându-se la mânuţe. Era perfect! Atunci mi-am dat seama ce responsabilitate colosală am: să păstrez această perfecţiune pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Am fost copleşită. Îmi aduc aminte că plângeam în hohote.“ Eliza spune că viaţa familiei s-a schimbat radical din acel moment. Ovidiu a devenit cel mai mare proiect din viaţa ei.

21.132  de copii s-au născut în iulie 2009 în România, (11,6 născuţi-vii la 1.000 de locuitori), cu 2.654 mai mulţi decât în luna iunie a acestui an.

1.496  este sporul natural al populaţiei României în valoare absolută înregistrat în luna iulie, primul pozitiv din ultimele şase luni.

220.000  de copii s-au născut în maternităţile din România în 2008, cifră care ne plasează pe locul 7 în rândul ţărilor din Uniunea Europeană.

Europa, în faţa unui nou baby-boom

La începutul acestei luni, site-ul EurActiv lansa în cadrul unei analize ideea că asistăm la declanşarea unui nou „baby-boom“ în Europa. Pe româneşte, o creştere bruscă a natalităţii. Din Franţa până în Polonia sau Finlanda, numărul de naşteri a crescut considerabil, analiştii explicându-l ca efect al crizei.

Părinţii devin tot mai pragmatici şi profită astfel de concediile de maternitate plătite, dar şi de alte forme de asistenţă socială impuse de calitatea ţărilor membre în UE în care locuiesc. Reîntoarcerea la valorile tradiţionale, cum e, de pildă, familia, reprezintă o altă reacţie pe timp de criză, au observat sociologii din Franţa. Analiza EurActiv nu exclude o creştere puternică a natalităţii şi în România, fenomenul fiind însă mai greu de observat din cauza emigraţiei populaţiei tinere.

Ce trebuie să iei în calcul înainte de o sarcină?

Oamenii care lucrează în ceea ce a devenit deja industria creşterii copilului susţin că fiecare cuplu ar trebui
să-şi facă o serie de calcule înainte de a avea un moştenitor. Şi specialiştii nu se referă doar la chestiuni financiare, deşi acestea influenţează radical modul în care va fi crescut juniorul. În afară de o reală stabilitate materială, viitorii părinţi ar trebui să ia în calcul situaţia emoţională a cuplului, dar şi pe cea fizică. Asta pentru că se află în faţa cele mai importante decizii din viaţa lor.

1  Emoţional.

Dacă o femeie se simte singură şi lipsită de dragoste, cel mai la îndemână i se va părea aducerea pe lume a unui copil. E adevărat că acesta o va iubi necondiţionat, datorită legăturii de sânge, dar pentru ca mama să-i poată întoarce această dragoste ar trebui să fie cel puţin împăcată cu sine.

Părinţii se pot pregăti emoţional înainte de sarcină în mai multe feluri, arată Deborah Issokson, un psiholog din Massachusetts, specializat pe terapia de cuplu. „Trebuie să fie gata să stea tot timpul la dispoziţia bebeluşului, mai ales la început, şi să facă faţă nevoilor nenumărate ale acestuia. Adulţii vor vedea că un nou-născut îi poate aduce în stări de care, anterior, nu se credeau capabili. Se vor simţi stresaţi, frustraţi, nepricepuţi, vulnerabili sau egoişti“, spune aceasta.

Specialiştii în comportamentul uman mai spun că relaţia dintre părinţi este „grădina în care vor creşte copiii“. Dacă aceasta nu este bine îngrijită, nici copiii nu vor fi feriţi.

2  Financiar.

Creşterea unui copil poate pune presiune chiar şi pe familiile care dispun de mulţi bani. Ann Douglas, coautor al „Ghidului esenţial al părinţilor - despre finanţele familiei“, recomandă cuplurilor să se gândească bine înainte de a concepe un copil. „Ca femeie, trebuie să te iei în calcul faptul că o perioadă, luni sau chiar ani, nu vei putea lucra.

Cum te vei descurca având mai puţini bani? Chiar dacă te întorci repede la serviciu, bugetul tău va fi grevat de cheltuieli importante pentru creşă şi, ulterior, grădiniţă. E clar, niciodată nu vei mai putea cheltui la nivelul la care obişnuiai să o faci înainte de această decizie“, spune Ann Douglas. Ea arată astfel cât de important e un plan post-naştere făcut cu luni înainte de a te decide să faci un copil. Doar aşa vei şti dinainte cât trebuie să aloci pentru un pătuţ, cât pentru scaunul de maşină sau pentru studiile juniorului. În plus, trebuie să scapi pe cât posibil de datoriile şi împrumuturile pe care le-ai făcut anterior.

Nici situaţia locativă nu e de neglijat, mai ales dacă nu ai o casă a ta. Dacă încă mai locuieşti cu părinţii sau înghesuit într-o garsonieră, poate că ar trebui să te mai gândeşti.

3  Fizic.

Ambii membri ai cuplului ar trebui să se gândească serios la sănătatea lor înainte de a concepe un copil, spun specialiştii. O viitoare mamă ar trebui să urmeze o dietă echilibrată şi să ia vitamine cu luni înainte de a fi însărcinată. Dacă trebuie să scape de kilograme în plus, ar trebui să o facă, de asemenea, înainte ca testul de sarcină să iasă pozitiv. Pe de altă parte, viitorii tătici ar trebui să renunţe la alcool şi la ţigări, consumul acestora afectându-le fertilitatea.

De la mame singure la tineri părinţi prea bătrâni

Dacă acestea ar fi calculele pe care ar trebui să şi le facă cel puţin teoretic viitorii părinţi, realitatea este cu totul alta. E drept că nu poţi să aştepţi o veşnicie până când ai depozite bancare, o casă mare şi te simţi matur din punct de vedere emoţional.

Psihologul Irina Petrea (foto), pe care majoritatea o cunosc din rolul de „Supernanny“, spune că foarte mulţi dintre părinţii pe care i-a cunoscut nici măcar nu-şi pun aceste probleme.

Vârstele maternităţii

Irina Petrea consideră că avem de-a face cu mai multe categorii de viitori părinţi. „Prima şi cea mai greu încercată este cea a tinerilor cu vârste până în 25 de ani, care nu şi-au terminat studiile, care nu au un traseu conturat în carieră, care nu sunt căsătoriţi. Pentru aceştia, copilul e un accident!“, spune Irina Petrea. Viitorilor părinţi din această categorie le lipseşte în primul rând responsabilitatea.

Nu au nici măcar o casă şi aduc pe lume un copil pe criteriul „îl fac şi apoi mai văd eu ce se întâmplă“.
Categoria viitorilor părinţi care au între 25 şi 35 de ani este formată din tineri care au studii finalizate, sunt la început de carieră şi au o anumită stabilitate financiară. „Aici problemele vin dinspre şefi, cu toate toanele lor, care îi pot pretinde unei tinere chiar să nu facă un copil pe o anumită perioadă de timp, dar şi dinspre ei înşişi: au un copil şi realizează apoi că s-au ratat, că nu mai vor să stea acasă etc.“, mai spune psihologul.

Cei care au copiii după 35 de ani o duc bine din punct de vedere financiar, sunt maturi, chivernisiţi. Dar asta poate fi şi o capcană pentru viitorul copil, care ar putea să fie răsfăţat peste anumite limite, explică „Supernanny“.