Ce obiceiuri aduc emigranţii întorşi acasă

Românii care lucrează în străinătate îşi însuşesc obiceiurile locuitorilor din ţările în care migrează şi, ajunşi din nou acasă, ies în evidenţă prin comportamentul lor. Unii dintre emigranţi devin adepţi ai alimentaţiei ţării „de adopţie“, alţii vorbesc „hibrid“ când ajung acasă. Specialiştii spun că astfel încearcă să impresioneze.

Mai mult de o treime dintre gospodăriile româneşti (aproximativ două milioane şi jumătate) au avut cel puţin unul dintre membrii la lucru în străinătate după anul 1989. Şi în prezent, specialiştii estimează că peste două milioane de români se află la muncă în străinătate, cei mai mulţi în Spania şi în Italia. Majoritatea au ca obiectiv principal achiziţionarea sau construirea unei locuinţe la întoarcerea în ţară, conform unui studiu făcut de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale şi Gallup Organization.

Le este greu să se „readapteze"

De cele mai multe ori, românii care lucrează în străinătate îşi însuşesc obiceiurile locuitorilor ţărilor în care migrează. Astfel, ajunşi din nou în România, ies în evidenţă prin comportamentul diferit. Mulţi dintre emigranţii care revin de tot acasă spun că le este destul de greu să se „readapteze" la viaţa de aici. Mădălin (29 de ani) s-a întors anul trecut în Bucureşti după ce a locuit timp de cinci ani în Valencia (Spania) şi are de gând să rămână. Spune că i‑au trebuit câteva luni să se obişnuiască, din nou, cu stilul de viaţă de aici.

„Mi-am dat seama că o să‑mi fie greu să trăiesc din nou aici din prima zi în care am ajuns acasă. M-a şocat o vânzătoare de la un supermarket care a ţipat la mine să mă mut la altă casă când m-am aşezat la rând cu căruciorul de cumpărături. Imediat după aceea, am ieşit în parcare şi am vrut să iau un taxi, dar am fost refuzat pentru că era cursa prea scurtă. Astfel de întâmplări sunt greu de imaginat într-o ţară civilizată", povesteşte tânărul.

„Trabajo"în loc de serviciu

El mai spune că în timpul pe care l-a petrecut în Spania a deprins unele obiceiuri pe care le urmează şi aici.„Nu sunt genul de emigrant care după trei luni de străinătate uită limba română. Am şi astfel de cunoştinţe, care în loc de frate zic «hermano» şi în loc de serviciu zic «trabajo». Cu toate astea, am şi eu câteva obiceiuri «împrumutate» de la iberici, cele mai multe sunt legate de alimentaţie. Spre exemplu, îmi gătesc cel puţin o dată pe săptămână paella, mâncarea tradiţională spaniolă pe bază de orez, şi beau un pahar de vin roşu la fiecare masă", explică bărbatul.

El mai spune că deşi bea alcool, merge cu maşina prin oraş şi nu este de acord cu legislaţia de la noi în această privinţă. „În Spania poţi să conduci dacă bei un pahar de vin sau un ţap de bere, dar nu mai mult, şi mi se pare corect. Aş vrea să fie aşa şi la noi, doar că nu suntem la fel de responsabili ca ei. Problema este că noi, românii, nu ne putem limita la un singur pahar", încheie bucureşteanul, nu înainte de a spune ce îl deranjează cel mai mult la români.

„M-au supărat foarte tare remarcile de după ultimele alegeri ale unor oameni politici sau din mass-media care au spus că cei din diaspora nu ar trebui să voteze. Chiar dacă suntem plecaţi, nu înseamnă că nu ne interesează ce se întâmplă în ţara noastră şi, în plus, cred că noi, cei care am trimis bani acasă din străinătate am ajutat mai mult la ridicarea nivelului economic decât orice alt politician." 

Tot mai puţini bani trimişi de „afară"

După anul 1990, destul de mulţi românii au plecat la muncă în străinătate pentru a câştiga ceva mai bine. Potrivit unor estimări ale Băncii Mondiale, banii trimişi de românii din străinătate au adus România pe locul opt în topul statelor care au beneficiat de transferuri băneşti de la populaţia care lucrează peste graniţă (circa 6,25 miliarde de euro în 2008, cu aproape o treime mai mult decât în 2007). Aceşti bani au reprezentat între 3% şi 5% din PIB-ul României în ultimii 3-4 ani de dinainte de criză, contribuind substanţial la creşterea economică şi bunăstarea populaţiei.

La jumătatea anului 2009 însă, nivelul remitenţelor era cu circa 10% mai redus decât în aceeaşi perioadă a anului 2008. Dar tot aceşti bani au determinat, în anii respectivi, explozia consumului autohton, exercitând presiuni asupra preţurilor din toate sectoarele economice, în special în sectorul imobiliar şi din cursul de schimb valutar, conform studiului „Consumul Populaţiei din România în Ultimele Două Decenii", inclus în publicaţia „Calitatea Vieţii". 

"Gătesc cel puţin o dată pe săptămână paella, mâncarea tradiţională spaniolă pe bază de orez, şi beau un pahar de vin roşu la fiecare masă.''
Mădălin 29 de ani

Cele mai dese deprinderi

Emigranţii români se întorc acasă cu obiceiuri „împrumutate" din ţările în care au trăit sau cu dorinţa de a arăta că s-au realizat financiar, e de părere directorul executiv al organizaţiei neguvernamentale „Alternative Sociale", psihologul Cătălin Luca. El spune că, dintre acestea, cel mai des întâlnite sunt următoarele:

- Încearcă să-i impresioneze pe apropiaţi. „Există o dorinţă de a epata în comunitatea din care au plecat. Îşi cumpără «plasme» mari, chiar dacă n-au un loc adecvat în care să-l pună. Îşi achiziţionează telefoane mobile foarte scumpe, chiar dacă nu se folosesc de toate dotările tehnologice", spune Cătălin Luca. El crede că emigranţii reveniţi acasă ar trebui încurajaţi printr-un program naţional să investească banii câştigaţi în antreprenoriat sau, cel puţin, în obiecte mai apropiate de nevoile lor.

- Devin adepţi ai alimentaţiei ţării „de adopţie". „Îşi schimbă modul de a găti, folosind mirodenii şi ingrediente din ţările în care au muncit. Cei care vin din Italia, spre exemplu, mănâncă şi de 3-4 ori pe săptămână paste, pe care le asezonează cu ierburi şi mirodenii tipice italiene", mai spune psihologul. În plus, înlocuiesc produsele tradiţionale româneşti cu produse specifice ţărilor în care au locuit. Spre exemplu, în loc de cozonac, de Sărbători mănâncă Panettone.   

- Adoptă „limbajul hibrid". „Iau forme caricaturale aceste obiceiuri lingvistice. Unii răspund la telefon cu «pronto» sau cu «hola», dar acest lucru nu le îmbogăţeşte limbajul. Pozitiv este faptul că învaţă limba respectivă", explică specialistul.

- Sunt mult mai critici. Mulţi dintre emigranţii care vin acasă se arată nemulţumiţi de aproape orice, iar expresia „numai în România vezi aşa ceva" nu lipseşte din nicio frază.    

- Sunt mai respectuoşi. „Sunt şi lucruri pozitive. Unii chiar se întorc cu un nivel de civilizaţie ceva mai ridicat, învaţă să salute şi să răspundă politicos şi, mai ales, să mulţumească", încheie Luca. 

Copiii se adaptează uşor „afară"

Faptul că locuiesc şi învaţă într-o ţară străină le conferă copiilor diferite avantaje. Cel mai mare este acela că stau lângă părinţi. În plus, învaţă cel puţin o limbă străină, iar şansele de a se adapta sunt mult mai mari după ce absolvesc o şcoală acolo, spun specialiştii de la organizaţia neguvernamentală „Alternative sociale". Tot ei spun că o problemă foarte mare este aceea că tot mai mulţi emigranţi români au început să-şi trimită copiii în ţară pentru că nu mai reuşesc să-i întreţină. Reveniţi acasă, cei mici au multe probleme cu readaptarea. De asemenea, rata mare de divorţuri din rândul migranţilor este una dintre problemele care îi afectează atât pe adulţi, cât şi pe copiii lor.   

Cine pleacă la muncă în străinătate

Structura migraţiei pe grupe de vârstă evidenţiază tendinţa mai mare de plecare a persoanelor cu vârstă de muncă, cei care au de fapt şi cele mai mari oportunităţi de realizare profesională.  După anul 2000, facilităţile din legislaţia ţărilor „primitoare" au făcut ca mirajul migrării să afecteze în special populaţia cu vârstă de muncă din grupele productive (26-39 de ani), conform studiului „Oameni în mişcare" publicat pe site-ul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii.

Astfel, aproximativ 50% din numărul emigranţilor au fost persoane cu vârste cuprinse între 26 şi 39 de ani, persoane deja formate, cu un înalt potenţial de muncă. În ultimii ani, ponderea populaţiei din grupele de vârstă 18-24 de ani, absolvenţi sau în ultimii ani de studii, cu certe perspective şi cu potenţial de muncă, să crească la 14%. De asemenea, aproape 11% din emigranţi au avut vârste între 40 şi 49 de ani. Absolvenţii învăţământului superior reprezintă circa 10-12% din totalul persoanelor emigrate legal. Din cauza greutăţilor întâmpinate pe piaţa muncii în găsirea unui loc de muncă remunerat corespunzător, această categorie a populaţiei este foarte mobilă şi „dispusă" să-şi încerce „şansele" în altă ţară, potrivit specialiştilor.

O treime au absolvit cel mult gimnaziul

Peste un sfert dintre persoanele emigrante sunt absolvente ale învăţământului liceal şi postliceal. Emigranţii cu studii profesionale şi tehnice reprezintă aproximativ 9%. Circa o treime din totalul emigranţilor sunt persoane care au absolvit doar şcoala primară sau gimnaziul. Dintre aceştia, o pondere însemnată o deţin copiii şi adolescenţii care nu şi-au definitivat pregătirea profesională şi care au emigrat împreună cu familia. 

50% din emigranţi sunt persoane cu vârste cuprinse  între 26 şi 39 de ani.

Cultura şi mentalitatea, greu de influenţat

Antropologul Vintilă Mihăilescu este de părere că obiceiurile lingvistice deprinse de românii care au muncit sau muncesc în străinătate nu vor influenţa pe termen lung limba română. „«Italienismele» sau «spaniolismele» intră în practicile lingvistice ale migranţilor aşa cum au intrat şi intră «englezismele» în obişnuinţele noastre, ale tuturor. Nimic deosebit şi, în acest caz, cu un mult mai mic risc de a pătrunde în limbă şi a o «altera»", spune specialistul. De asemenea, despre împrumuturile culinare, antropologul spune că sunt şi ele fireşti şi se înscriu într-o lungă istorie de preluări.  „Bucătăria românească este o savuroasă sinteză de influenţe otomane, reţete fanariote, mâncăruri furate cu coada ochiului de la ofiţerii ruşi şi austrieci, altele aduse de boieri de la Paris, totul pe un fond de bucătărie ţărănească", spune Vintilă Mihăilescu.

Preluăm mâncarea, nu şi atitudinea

El este de părere că aşa se întâmplă şi acum, cu produsele occidentale adoptate de migranţi şi „importate" la noi în ţară. „De pildă, majoritatea «produselor tradiţionale» din târgurile recente sunt, de fapt, preluări (mai mult sau mai puţin creative) după reţete străine", explică specialistul.  „Toată lumea se aşteaptă însă la transferuri de «mentalitate», la preluarea practicilor şi atitudinilor de acolo. Apar şi acestea, dar mai greu şi mai selectiv", conchide Mihăilescu.