Ce înseamnă curajul?

Pe vremuri, erau consideraţi curajoşi cei care plecau la luptă. Astăzi, îndrăzneala ţine de asumarea unor riscuri în viaţa de zi cu zi. Mulţi spun că şi-ar dori să fie curajoşi. Pun mare preţ pe curaj, dar nu toţi îl definesc la fel. Până şi oamenii de ştiinţă mai au de lămurit câteva aspecte în această privinţă.

Cristina spune că, dacă ar fi un pic mai curajoasă, şi-ar încerca norocul într-o altă ţară. Are 34 de ani, e jurist de profesie şi deloc mulţumită de viaţa pe care o duce acum. Spune că nu prea-i ajung banii, că munceşte mult peste program şi că ar vrea doar să trăiască decent. „Dacă nu mi-a ieşit în România, poate în altă ţară. Dar parcă nu am suficient curaj s-o iau de la capăt, să mă arunc în necunoscut. Poate că va fi şi mai rău, poate voi regreta", spune ea. Pentru Cristina, curajul înseamnă să-ţi asumi o „misiune" pe care, în primă instanţă, habar nu ai dacă o poţi duce sau nu la îndeplinire.

Daniel crede însă că de curaj se poate vorbi atunci când faci lucruri pe care majoritatea oamenilor nu le-ar face de teamă că şi-ar putea pune viaţa în pericol. „Curajoşi mi se par oamenii care practică sporturi extreme. Să faci surf, sărituri cu paraşuta, să faci scufundări la mare adâncime... nu e uşor", spune Daniel, în vârstă de 31 de ani. Bărbatul afirmă că pentru el curajul a fost sinonim cu riscul încă din copilărie, pe vremea când citea poveşti cu zmei şi feţi-frumoşi, cu eroi care luptau pentru a învinge răul. „După părerea mea, te raportezi la curaj în funcţie de universul tău, de modul în care înveţi anumite lucruri de mic copil. Când îmi citea poveşti, mama mea mi-i dădea mereu ca exemple de curaj pe eroii din poveştile cu zmei şi balauri", adaugă Daniel.

L-am întrebat şi pe Mihai, un copil în vârstă de 5 ani, ce crede el că înseamnă curajul. „Să mergi la grădi şi să nu plângi după mami şi tati", ne-a spus el. Mama lui Mihai povesteşte că băiatului i-a fost foarte frică să meargă la grădiniţă şi, ca să-l convingă, a încercat să-i explice că trebuie să fie curajos. „Lui îi place foarte mult să se joace cu maşinile de pompieri şi i-am spus că pompierii sunt oameni curajoşi şi că trebuie să fie şi el curajos, ca ei. I-am spus şi că băieţeii curajoşi nu plâng după mami şi tati. În cele din urmă, mi-a promis că va încerca să fie şi el aşa", afirmă femeia.

O temă intens cercetată

Deşi curajul a fost invocat din cele mai vechi timpuri, oamenii de ştiinţă au început să facă studii sistematice în acest sens relativ recent. În publicaţia „Current Biology" a fost prezentat, de curând, cazul unei femei care suferă de o boală rară care o face să nu simtă nicio teamă. Situaţia acesteia le-a ridicat o întrebare cercetătorilor - este mai bine să-ţi poţi depăşi temerile sau să nu ai de-a face cu astfel de senzaţii de la bun început? Deocamdată, fără răspuns. Alţi cercetători încearcă, într-o serie de studii în desfăşurare, să explice curajul în rândurile copiilor, pentru a vedea când apare acesta şi ce înţeleg cei mici atunci când spun despre ei că sunt curajoşi, notează „The New York Times".

Curajul a fost invocat încă din Antichitate. Platon îl considera ca fiind o virtute de maximă importanţă, alături de înţelepciune, dreptate şi moderaţie. „Ca virtute esenţială, curajul ajută la definirea unei persoane de înaltă ţinută morală. Unul dintre cele mai groaznice reproşuri din lume este să ţi se spună că eşti laş", afirmă George Kateb, profesor de teorie politică la Universitatea Princeton, SUA. Totuşi, nu s-a putut ajunge la o definiţie a curajului unanim acceptată, notează autoarea americană Marilynne Robinson, care a studiat acest subiect. Potrivit ei, curajul este perceput diferit în funcţie de cultură, dar şi de contextul social. De pildă, oamenii care ies în stradă pentru a protesta faţă de un regim politic sunt consideraţi curajoşi doar dacă majoritatea manifestă sentimente de respingere referitor la acesta, dar nu şi-ar asuma riscul de a-şi face publice opiniile.

Îndrăzneală din lipsă de experienţă

Biologul Joel Berger de la Universitatea din Montana, SUA, a studiat îndrăzneala de care dau dovadă animalele, cu toate că este de părere că vitejia este, în cele din urmă, o caracteristică umană. Omul de ştiinţă consideră că, la animale, în anumite cazuri, comportamentul curajos are de-a face doar cu lipsa de experienţă. În alte situaţii însă, îndrăzneala a fost remarcată şi la animale care erau conştiente de pericol, dar îl înfruntau.

În căutarea unei pastile pentru cutezanţă

Oamenii de ştiinţă au localizat structura corticală responsabilă de curaj  Foto: shutterstock

O echipă de oameni de ştiinţă israelieni, de la Institutul de ştiinţă Weizmann, a realizat un studiu, încercând să descopere care sunt mecanismele care se pun în funcţiune la nivelul creierului când vine vorba de curaj. Cercetătorii au scanat creierele participanţilor la studiu, care declaraseră din start că le este frică de şerpi, relevă LiveScience. Imaginile zonelor cerebrale au fost înregistrate în momentul în care aceştia trebuiau să hotărască dacă vor apropia sau vor îndepărta de ei o cutie în care se afla un şarpe (ales însă special pentru a nu-i pune în pericol), respectiv o jucărie din pluş. În cazul celor care au încercat să-şi învingă teama şi au ales să apropie cutia în care se afla şarpele s-a remarcat o activare a regiunii cerebrale numită cortex cingulat anterior. Cu cât frica de şerpi era mai mare, cu atât zona corticală prezenta o activitate mai crescută. Localizată în partea frontală a creierului, această structură este implicată în stările de depresie şi chiar în comportamentul altruist. De asemenea, unii oameni de ştiinţă cred că joacă un rol important în găsirea unui echilibru între emoţii şi raţiune.

Acţiuni pe mai multe căi

Cercetătorul Yadin Dudai, care a coordonat studiul, ale cărui rezultate au fost publicate la mijlocul anului trecut, a declarat că această descoperire ar putea fi foarte utilă pentru dezvoltarea unor terapii, chiar medicamente, care să contribuie la depăşirea temerilor. Pe de altă parte, cercetătorii britanici au reuşit să afle în ce parte a creierului iau naştere sentimentele de anxietate şi de frică. Potrivit doctorului Adam Perkins, psiholog la Spitalul Mauds-ley din Londra, centrul anxietăţii este localizat în hipocamp, o zonă a creierului din lobul temporal asociată până acum cu memoria şi cu orientarea spaţială, relevă „The Daily Mail". „Încercăm să transformăm anxietatea într-un comportament pe care-l putem măsura", a afirmat doctorul Perkins. Şi oamenii de ştiinţă britanici spun că descoperirea lor ar putea conduce la crearea de noi medicamente şi terapii pentru a trata problemele de anxietate.

Posibil efect de bumerang


Psihologul Bogdana Bursuc de la Mind Institute spune că atunci când se vorbeşte de curaj trebuie luate în considerare două dimensiuni: cea social-istorică şi cea individuală. „Dacă în urmă cu secole, să fii curajos însemna să conduci o bătălie, acum, odată cu schimbarea contextului social, un act de curaj poate fi să-ţi deschizi o afacere", explică specialistul în comportament uman. Totuşi, curajul comportă şi un aspect personal, care ţine de asumarea de riscuri. „A-ţi schimba locul de muncă sau a pune capăt unei căsnicii în care nu te mai simţi bine poate fi considerat tot ca un gest temerar", spune Bogdana Bursuc.

Interpretarea curajului depinde însă, într-o anumită măsură, şi de noţiunile pe care le învăţăm în copilărie. Numai că acestea pot avea efect de bumerang. „Dacă un copil învaţă că a fi curajos înseamnă că trebuie, de pildă, să se urce într-un copac când el nu ar vrea să facă asta, situaţia poate avea repercusiuni asupra lui la maturitate. În cazul în care cei mici ajung să creadă că sunt acceptaţi numai dacă adoptă comportamente ieşite din comun, la maturitate vor încerca să se poarte la fel pentru a fi dezirabili", consideră Bogdana Bursuc.

În general, oamenii sunt consideraţi curajoşi atunci când îşi asumă riscuri de care alţii nu ar vrea să audă. Psihologii spun că tocmai din această cauză cei care fac sporturi extreme sunt consideraţi îndrăzneţi. „Numai că unii simt nevoia de adrenalină mai mult ca alţii, astfel că putem vorbi de curaj doar în raport cu propria persoană. Între frică şi curaj există o relaţie invers proporţională. Cu cât frica e mai mare, cu atât scade îndrăzneala de a face un anumit lucru, şi dacă reuşeşti totuşi să-l faci eşti considerat cu atât mai curajos", conchide psihologul Bogdana Bursuc.

"Între frică şi curaj există o relaţie invers proporţională. Cu cât frica e mai mare, cu atât scade îndrăzneala de a face un anumit lucru."
Bogdana Bursuc
psiholog