Casetele educative întârzie dezvoltarea limbajului la copii

Prezenţa unui adult în preajma bebeluşului care începe să vorbească este de neînlocuit, afirmă specialiştii în creşterea şi educarea celor mici. Fiecare părinte ştie că un mediu

Prezenţa unui adult în preajma bebeluşului care începe să vorbească este de neînlocuit, afirmă specialiştii în creşterea şi educarea celor mici.

Fiecare părinte ştie că un mediu animat, cu muzică şi imagini atrăgătoare, este indicat în creşterea copilului, în formarea imaginaţiei acestuia şi în stimularea activităţii cerebrale. Însă ultimele studii în domeniu arată că vizionarea îndelungată a DVD-urilor şi a programelor de televizor poate acţiona în defavoarea micuţului, întârziindu-i formarea vocabularului.

Pentru fiecare patru ore petrecute zilnic în faţa televizorului, copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 16 luni înţeleg în medie cu şase până la opt cuvinte mai puţin faţă de micuţii care nu sunt supuşi acestor influenţe, susţin prof. Frederick Zimmerman, împreună cu colegii săi de la Universitatea din Washington.

Cercetătorii au mai afirmat, în "Jurnalul de Pediatrie", că influenţa negativă se manifestă numai în cazul acestor bebeluşi, copiii mai mari de un an şi patru luni nefiind afectaţi nici pozitiv, dar nici negativ de expunerea la DVD-uri sau la alte programe educative.

"Cel mai important lucru pe care acest studiu îl relevă este faptul că nu există nicio dovadă clară care să pună în evidenţă beneficiile pe care copiii le pot trage din DVD‑uri sau din alte programe de la televizor. Cu toate acestea, există însă unele efecte negative, dăunătoare", a afirmat prof. Zimmerman. "Concluzia este următoarea: cu cât micuţii sunt mai mult timp expuşi acestor forme de divertisment, cu atât efectul asupra formării vocabularului este mai mare. Timpul petrecut în faţa televizorului contează", a continuat coordonatorul studiului.

Televizorul îi privează pe copii de contactul social

Zimmerman împreună cu colegii săi de la Universitatea din Washington au realizat un studiu în care au intervievat la întâmplare peste o mie de familii care aveau copii, întrebându-le cât timp petrec în faţa televizorului avându-i alături şi pe micuţi. Părinţii cu copii între 8 şi 16 luni au fost întrebaţi câte cuvinte simple cunosc odraslele lor, în timp ce părinţii cu copii mai mari au fost întrebaţi câte cuvinte mai complicate cunosc aceştia. "Răspunsurile ne-au surprins, însă aveau sens. Există un număr fix de ore când copiii sunt activi", a afirmat prof. Andrew Meltzoff, unul dintre psihologii implicaţi în studiu.

"Dacă timpul în care copiii sunt activi este petrecut de aceştia în faţa televizorului, în loc să şi-l petreacă alături de părinţi sau persoane care să îi înveţe treptat cuvinte cu grade diferite de complexitate, copiii nu mai primesc aceeaşi experienţă lingvistică", a adăugat prof. Meltzoff.

"Părinţii şi doicile sunt primii profesori ai micuţilor. Ei îşi adaptează limbajul, privirea şi comportamentul pentru a-i ajuta pe copii să înţeleagă mai uşor ceea ce se întâmpă în jur. Televizorul îi privează pe aceştia de căldura contactului social de care au atâta nevoie la această vârstă. Pentru copiii mai mari, problema nu este atât de gravă ca pentru cei mai mici, care învaţă mult mai bine să vorbească de la oameni decât de la o emisiune educativă la televizor", a conchis acesta.

Dr. Dimitri Christakis, medic pediatru la Spitalul de Copii din Seattle, membru şi el al echipei de cercetători, a afirmat că este în nenumărate rânduri întrebat de părinţi despre valoarea educativă a DVD-urilor pentru copii şi a emisiunilor televizate. Acesta neagă orice valoare a acestor materiale educative, învinuindu-le chiar de greutatea cu care micuţii învaţă să vorbească, afirmând că prezenţa unei persoane care să îi înveţe nu poate fi înlocuită.