Cărţile au pierdut lupta cu televizorul

Românii acordă lecturii mai puţin timp decât televizorului, arată studiile, şi preferă bestsellerurile internaţionale, cărţile utilitare şi cele scrise de vedete. Cărţile „de supermarket” au cel mai mare succes la români - traduceri de succese internaţionale şi cărţi utilitare - reiese din datele de vânzări furnizate de edituri, distribuitori şi librării.

Tot ei spun că piaţa de carte a crescut constant în ultimii cinci ani, odată cu cifra lor de afaceri. Nimeni nu ştie, însă, exact cu cât, pentru că nu există studii sau statistici în acest domeniu, la fel cum nu avem date care să explice obiceiurile de consum cultural ale românilor din ’90 încoace. Singurele cercetări disponibile pentru perioada 2005-2007 arată că televizorul domină detaşat consumul cultural.

„Deşi există nouă organizaţii ale breslei, niciuna dintre acestea nu colectează şi nu comunică cifre obiective vizavi de producţia editorială şi de vânzări”, explică marketing managerul Libăriilor Cărtureşti, Daniel Voinea.

Directorul de imagine al Editurii Polirom, Oana Boca, spune că valoarea pieţei a crescut, dar este greu de estimat cu cât în lipsa unor statistici - ultimul studiu privind piaţa de carte din România, realizat de Asociaţia Editorilor din România, datează din 2001.

„Probabil că se va depăşi anul acesta cifra de 70-75 de milioane de euro”, crede Boca.

Tot ea spune că vânzarea de carte în România s-a relansat imediat după ‘89, pentru că sectorul editorial privat a fost foarte dinamic, iar cartea „s-a privatizat” rapid.

Euforia postcomunistă

La începutul anilor ‘90 se tipărea nebuneşte în tiraje uriaşe care se epuizau, pentru că „se ridicase stăvilarul şi toată apa acumulată deversa”, potrivit preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu.

Odată cu creşterea preţului de producţie – hârtia s-a scumpit şi de 22 de ori într-un singur an, spune Manolescu – a crescut şi preţul cârţilor, iar românii au cumpărat din ce în ce mai puţin.

Supravieţuitoare ale euforiei de după Revoluţie sunt „fabulous de multe edituri”, spune Manolescu, care a fost nevoit să le numere în încercarea de a le convige să-şi achite obligaţia legală de a plăti taxa de timbre. A găsit 4.200 înregistrate, în urmă cu un an, din care 1.000 nu aveau niciun fel de documente de activitate, nu erau înscrise în niciun registru. Din restul de 3.000 doar aproape 700 publică literatură, „din care zece contează”.

Titluri mai multe, tiraje mai mici

Din datele Institutului Naţional de Statistică, care foloseşte evidenţa tuturor cărţilor publicate în românia ţinută de Depozitului Legal al Bibliotecii Naţionale, rezultă că, dacă în 1991 se publicau, în total, 2.914 titluri de cărţi şi broşuri, în 2007 s-au publicat 12.378, adică cu peste 300 la sută mai mult. În ceea ce priveşte tirajele, acestea au scăzut semnificativ, de la 57.727.000 de exemplare existente pe piaţă în 1991, la 8.751.000 în 2007, adică mai mult de 80 la sută.

Cifrele sunt însă relative, pentru că unele edituri îşi depun cărţile publicate târziu sau deloc, explică şeful serviciului Depozitul Legal al Bibliotecii Naţionale, Maria Răducu.

Cele care-şi dispută supremaţia pe piaţă, Humanitas şi Polirom, declară creşteri în ultimii cinci ani. La fel şi alte edituri mari, precum All sau Grupul Editorial Corint, sau cel mai mare distribuitor de carte din ţară, care deţine 30 la sută din piaţă, Depozitul de Carte (DDC), dar şi lanţul de librării Cărtureşti.

Afacere profitabilă

Polirom spune că cifra de afaceri a crescut constant din 2003 în 2007, cel mai mare salt, de cinci milioane de lei, fiind între 2006 şi 2007, când a ajuns la 20 de milioane de lei, iar pentru 2008 preconizează o creştere de încă 25 la sută.

Şi All a crescut mult între 2006 şi 2007. Potrivit coordonatorului de marketing, Laura Beşu, vânzările au crescut în acest interval cu 35 la sută, iar pentru 2008 estimează o creştere cu 50 la sută faţă de anul precedent.

Depozitul de Carte Distribuţie, din grupul RTC Holding, a înregistrat, de asemenea, creşteri în vânzări din 2003 în 2007,  cea mai mare find în 2006 faţă de anul precedent, de 42 la sută, datorată vânzărilor bestseller-ului internaţional „Codul lui Da Vinci”, de Dan Brown, explică directorul de marketing al Diviziei Ramiro din RTC (care include DDC), Flaviu Pastor.

Editurile spun însă că, în ultimii ani, vânzările au crescut. Mai ales beletristica, pentru că din ce în ce mai multe edituri s-au decis să traducă literatură universal, dar şi cărţile utilitare, de „self-help”.

Mihaela Rădulescu, în topul vânzărilor

Polirom a vândut cel mai bine, în 2007, „Despre lucruri simple”, de Mihaela Rădulescu, iar dintre scriitorii români publicaţi de editură, cel mai mare succes la cumpărători l-a avut Dan Lungu, cu „Sînt o babă comunistă!”, iar la capitolul traduceri din literatura universală, primul în top este J.D. Salinger, cu „De veghe în lanul de secară”.

În perioada ianuarie-septembrie 2008, cele mai bine vândute cărţi de la Humanitas au fost, printre altele, „De ce iubim femeile”, de Mircea Cărtărescu, „Alchimistul”, de Paulo Coelho, ”Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, de Elisabeth Gilbert, iar la Humanitas Fiction – „Memoriile unei gheişe” de Arthur Golden, urmat de „Dansatoarea din Izu” de Yasunari Kawabata, ”Împăratul muştelor” de William Goldwi şi „Maestru şi Margareta” de Mihail Bulgakov.

Grupul Corint a vâdut cel mai bine cărţile fantasy şi cărţile ilustrate de joc, dar şi beletristică.

În topul realizat pe tot grupul conduce volumul „Convorbiri cu Octavian Paler”, de Daniel Cristea Enache, urmat de o carte de Paler, „Viaţa pe un peron” şi de o cartea fantasy, „Bătălia Vraciului”, de Joseph Delaney, cartea a patra din seria Cronicile Wardstone.

Cărţile fantasy au succes

Corint Junior a vândut cel mai bine cărţile fantasy şi seriile care au avut succes în alte ţări, seria Cronicile Wardstone şi ”Tunele”, primul volum din seria cu acelaşi nume de Roderick Gordon & Brian Williams.

La Editura Leda s-au vândut cel mai bine ”Mă numesc Salma”, de Fadia Faqir”, „Despre frumuseţe”, de Zadie Smith şi „Femeia comestibilă”, de Margaret Atwood.

Editura All estimează că cel mai bine au vândut, în acest an, cărţile de hobby şi albumele. În top 10 conduc „100 cele mai frumoase muzee ale lumii” şi „100 cele mai frumoase oraşe ale lumii”, dar se află şi un atlas rutier al Europei, volumele I, II şi III din Istoria Românilor sau cartea scrisă de Corinne Hofmann, „Îndrăgostită de un masai”.

Flaviu Pastor de la Depozitul de Carte spune că cel mai bine s-a vândut, anul trecut, ”Harry Potter şi Talismanele Morţii”, ultimul volum din seria care a făcut-o celebră pe scriitoarea britanică J.K. Rowling, care a înregistrat recorduri de vânzări în întreaga lume.

Pe locul doi în acest top este cartea Mihaelei Rădulescu, „Despre lucrurile simple”, de la Polirom, urmată de „Vrăjitoarea din Portobello”, de Paulo Coelho (Humanitas). Tot o carte de la Humanitas este şi pe locul al treilea, „Ghidul nesimţitului”, de Radu Paraschivescu, urmată de bestseller-ul lui Mircea Cărtărescu „De ce iubim femeile” (Humantias), de „Și tu poţi fi Supernany”, de Irina Petrea (Editura Trei) şi „Mă numesc Roşu”, de Orhan Pamuk (Curtea Veche).

Au apărut edituri de nişă

În topul de vânzări de la Cărtureşti din acest an se găsesc trei dintre editurile noi, de nişă, care au apărut în ultima vreme pe piaţa românească, odată cu evoluţia gusturilor cititorilor, din ce în ce mai pretenţioşi.

O carte de la Vellant, editură lansată anul trecut chiar de Cărtureşti, este prima în top, „Prinţese date uitării sau necunoscute”, de Phillipe Lechermeier, Rébecca Dautremer, din colecţia pentru copii. Urmează „Versetele satanice” de Salman Rushdie, de la Polirom, „Cine suntem”, de Dan Puric, de la o altă editură de nişă, Platytera, cu profil religios. „Împăratul muştelor”, de William Golding, de la Humanitas Fiction, este pe locul patru în top, urmat de o carte editată de Publica, specializată în cărţi şi ghiduri de afaceri, „Funky Business”, de Kjell Nordström şi Jonas Ridderstrăle.

 ”Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, editată de Humanitas Fiction, este pe locul şase, urmată de o carte de la Nemira, „Enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie zilnic”. Rao are două cărţi în top, „Micul prinţ”, de Antoine de Sant Exupery, şi „Istoria urâtului”, de Umberto Eco. Pe locul zece al clasamentului se află „Despre idei şi blocaje”, de Horia Roman Patapievici, editată de Humanitas.

Studiile se lasă aşteptate

Asociaţia Editorilor din România (AER) promite să realizeze un studiu pentru piaţa de carte, „cam singura industrie din România care nu are statistici” şi caută o firmă specializată în studii de piaţă care să-l realizeze, focusul fiind „pe consumatori nu pe industrie”, spune directorul executiv AER, Cristian Juncu.

În aşteptarea lui, „peisajul rămâne gri”, spune sociologul Radu Mălureanu de la CSCDC. În opinia sa, piaţa de carte din România are standarde joase şi toleranţă ridicată faţă de mediocru.

„Oferta, în opinia mea, modelează cererea. Cred în faptul faptul că ne place ce ni se dă. Nu sunt de acord că publicul cere manele şi televiziunile îşi proiectează astfel programele. Aşa şi la edituri, să nu uităm că multe edituri traduc romane cu tenta comercială”, explică Mălureanu.

Aproape orice blockbuster cinematografic îşi găseşte echivalentul tipărit în reţelele mari de librării, la fel şi „cărţile de supermarket”, utilitarele cu tiraje mari care te învaţă să devii şef sau să cucereşti femei, mai spune sociologul.

Televizorul bate cartea

Singurele studii despre preferinţele culturale ale românilor sunt barometrele de consum cultural pe 2005 – 2007, realizate de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (CSCDC), şi spun că televizorul domină consumul privat de cultură.

În cercetările din 2005 şi 2007 există date despre câte cărţi au românii în casă: în 2005, cei mai mulţi, 23 la sută, aveau între 51 şi 100 de cărţi în casă, iar 19 la sută aveau între 101 şi 500 de cărţi în casă. Doi ani mai târziu, tot 23 la sută dintre români aveau între 51 şi 100 de cărţi în casă, iar 18 la sută aveau între 101 şi 500 de cărţi.

Date despre cât citesc românii sunt disponibile doar în barometrele pe 2006 şi 2007. Astfel, în urmă cu doi ani, 45,5 la sută dintre români spuneau că nu citesc niciodată cărţi sau articole de reviste de specialitate, iar 5,7 la sută, că citest zilnic 1-3 ore, în timp ce 45,5 la sută declarau că se uită zilnic mai mult de trei ore la televizor. În 2007, 41 la sută declarau că nu citesc cărţi, iar 12,8, că citesc 1-3 ore zilnic, în vreme ce 43,1 la sută se uitau mai mult de trei ore, zilnic, la televizor.