Care sunt cele mai stresante meserii

Jobul pe care îl avem devine o sursă de stres atunci când sarcinile şi orele de lucru se înmulţesc sau când termenele-limită generează presiune psihică şi fizică pe termen lung. Sursele de stres sunt diferite pentru fiecare meserie, iar ceea ce produce disconfort pentru cineva poate fi plăcut pentru altcineva. Unele profesii sunt mai dificile şi cu nivel ridicat de risc.

„Sunt stresat!". Aceasta este propoziţia pe care o auzim tot mai des în ultima perioadă la oamenii din jurul nostru, diferiţi în profesii şi diverşi în temperament sau stil de viaţă. Se vorbeşte despre stres, indiferent de conjunctură şi de activitate. Ce este, totuşi, stresul? Dicţionarele îl definesc drept „rezultatul care se produce atunci când asupra unei stucturi, a unui organism sau sistem acţionează forţe care îi strică echilibrul sau îi produce o stare de tensiune".

Cu alte cuvinte, stresul este consecinţa unui cumul de factori emoţionali, fizici, sociali, economici care presupun o reacţie sau o schimbare. Stresul la locul de muncă poate avea, de asemenea, origini multiple şi, de ce mai multe ori, devine o consecinţă periculoasă, ajungând să afecteze şi celelalte planuri ale vieţii.

„Printre condiţiile care determină apariţia stresului se află supraîncărcarea, lipsa aprecierii, termenele strânse, tipul de activitate, lipsa satisfacţiei la job, lipsa controlului asupra zilei de lucru, orele lungi de lucru sau frustrarea legată de mediul de lucru", spune Elena Munteanu, consultant la compania de resurse umane Ascendis, divizia We Know How.

Ceva subiectiv

Deşi există un set de condiţii care predispun la apariţia stresului, acestea sunt resimţite diferit în funcţie de trăsăturile persoanei şi de modul în care ea gestionează aşteptările şi presiunile celorlalţi. Specialistul în resurse umane Iuliana Stan este de părere că aceeaşi meserie poate fi stresantă pentru cineva, dar foarte plăcută altcuiva.

„Deşi a fi pictor sau medic pare o îndeletnicire frumoasă şi nobilă, dar dacă nu este făcută cu plăcere şi cu sentimentul de realizare poate produce stres celor care o practică. La fel, munca în call-center este destul de stresantă din punct de vedere al conţinutului ei, dar acelaşi angajat poate fi fericit lucrând la un operator de telefonie şi mai puţin fericit lucrând pentru alt operator, diferenţa făcând-o doar cultura organizaţiei respective", explică Stan.

Stresul se mai instalează şi la persoanele care ajung într-o funcţie pentru care nu sunt suficient pregătite. Cu cât o persoană este scoasă mai mult din zona de confort, cu atât creşte probabilitatea apariţiei consumului psihologic şi, deci, a stresului, consideră specialiştii.

Preţul plătit în profesie

Printre cele mai stresante meserii sunt considerate cele din domeniul medical, din industria IT, din consultanţă şi management. „Cea mai mare sursă de stres este posibilitatea de a greşi şi de a răspunde pentru greşelile tale. Apoi mai este şi suprasolicitarea prin volumul mare de muncă. Combinaţia ambelor este o sursă imensă de stres", spune Dan Popa, trainer&partner la Team Doctor. În opinia sa, cel mai puţin stresante meserii sunt cele predictibile şi sigure, în general joburi de execuţie, dar şi cele care permit o marjă mică de greşeală prin aport personal.

„Printre cele mai puţin stresante sunt cele care implică o activitate în aer liber şi/sau care presupun un efort fizic de intensitate medie. Acest gen de activitate asigură un nivel ridicat de serotonină, adrenalină şi de endorfine care au un efect pozitiv asupra stării de spirit şi acţionează ca o bună apărare contra stresului", spune Elena Munteanu.

Angajaţi epuizaţi

40% din angajaţi declară că jobul lor este foarte sau extrem de stresant.
25% din salariaţi îşi văd slujba drept factorul de stres numărul 1 în viaţa lor.
75% din angajaţi consideră că sunt mai stresaţi la serviciu în comparaţie cu generaţia precedentă.

SURSA: Studiu realizat de Institutul Naţional pentru Siguranţă şi Sănătate Ocupaţională (NIOSH), SUA.

Semnele stresului ocupaţional

Stresul nu este întotdeauna un lucru rău. În cazurile fericite, acesta se poate traduce prin „provocare". „Nimeni nu atinge performanţa fără să fie stresat, fie că vorbim despre sportivi, despre funcţionari sau despre manageri", spune Robert Ostermann, profesor de psihologie la Fairleigh Dickinson University din New Jersey, SUA. Problema apare însă atunci când nivelul de stres este atât de copleşitor şi de constant încât „tiparul natural" al comportamentului uman se schimbă.

Ostermann spune că stresul ocupaţional nu poate fi limitat la un singur factor, ci este determinat de trei dimensiuni - situaţiile de viaţă, munca şi sinele, aceste elemente conturând imaginea completă. Stresul ocupaţional a fost definit de ONU ca „epidemie globală", din cauza efectelor multiple, atât fizice, cât şi psihice generate de acesta. „Nimeni nu moare de prea multă muncă. Însă când oamenilor nu li se recunosc meritele pentru munca depusă, stresul cauzat de această lipsă de control îi poate ucide", spune psihiatrul american Barrie S. Greiff.

Printre semnele stresului se numără anxietatea, apatia, problemele de somn, oboseala, negativismul, tulburările de concentrare, tensiunile musculare, problemele digestive, lipsa apetitului sexual, dependenţa de tutun şi de alcool. Aceste simptome generează reacţii în lanţ constatate de angajatori: absenteism, productivitate scăzută, lipsa motivării.

Un studiu publicat recent de cotidianul american Wall Street Journal arată că o treime dintre angajaţi iau în considerare decizia de a renunţa la locul de muncă din cauza stresului, iar un sfert dintre aceştia au acţionat deja în acest sens.

Cum facem faţă situaţiilor dificile

Recomandarea „să lăsăm grijile de la serviciu la uşă" când ajungem acasă este greu de urmat, deoarece resursele noastre de a face faţă stresului sunt aceleaşi în ambele contexte, este de părere psihologul Bogdana Bursuc, de la Mind Institute.

Specialistul spune că dificultăţile de la locul de muncă se resimt într-o primă fază prin schimbări de dispoziţie, tensiune şi agitaţie internă, dificultăţi de somn şi de relaxare, creşterea consumului de cafea, ţigări, medicamente, dureri fizice fără cauze medicale.

„În a doua fază, dacă nu apare o schimbare în contextul de muncă sau în modul în care persoana se raportează la locul de muncă, aceste probleme se accentuează şi apar atacuri de panică, insomnii, depresie, probleme în cuplu ca urmare a faptului că timpul şi atenţia nu sunt orientate spre familie", afirmă psihologul. Deşi pentru mulţi situaţia pare fără ieşire, există, totuşi, o serie de acţiuni recomandate de specialişti, care pot contribui la menţinerea unei stări de echilibru.

Măsuri urgente

Psihologii sunt însă de părere că dacă nu reuşiti să faceţi câteva lucruri simple sau dacă prima reacţie la citirea lor este „aşa ceva nu se poate", „aş vrea eu", „uşor de zis", apelul la un serviciu de asistenţă psihologică se poate dovedi soluţia salvatoare pentru a ieşi din impas.

„De regulă, în ciuda faptului că tot mai mulţi angajaţi au dificultăţi emoţionale cauzate de problemele de la serviciu, aceştia apelează la psiholog abia după luni sau chiar ani de la apariţia simptomelor, după ce încearcă, fără succes, să facă faţă singuri acestor probleme", spune Bogdana Bursuc.

Sfaturi la îndemână

- Reduceţi presiunile proprii asupra voastră
- Diminuaţi aşteptările pe care le aveţi de la ceilalţi
- Nu amânaţi sarcinile
- Respectaţi pauzele
- Nu vă luaţi de lucru acasă
- Spuneţi „nu pot, nu ştiu"
- Beţi apă în timpul zilei. Nu lichide în general, ci apă

SURSA: Mind Institute