Când jocul se transformă în monstru

Când jocul se transformă în monstru

Unii părinţi îşi fac din copii adversari într-un război în care demodatul „v-aţi ascunselea“ pierde teren în faţa supereroilor din aplicaţiile video. Bombardaţi cu întâmplări în care copiii, inspiraţi de personajele din jocurile video, au devenit criminali de ocazie, unii părinţi sunt îngroziţi de atracţia picilor faţă de calculator.

„Pe vremea mea, aveam un cerc pe care-l învârteam cu un băţ pe uliţă“, îşi aminteşte bucureşteanul Dumitru Gheorghe (58 de ani) una din simplele atracţii ale copilăriei sale petrecute într-un sat din judeţul Călăraşi.

„Ne jucam bâza - unul dintre copiii «se punea» ca la «v-aţi ascunselea», cu o mână la subsoară, iar ceilalţi îl plesneau pe mână. El trebuia să ghicească cine a dat şi când se prindea, ne «puneam» cu rândul“, rememorează bărbatul unul dintre jocurile preferate.

Alternau cu „nouă pietre“, un joc care consta în aşezarea unor cărămizi sub forma unui castel şi folosirea unei mingi. Un copil îi vâna cu mingea pe cei care se chinuiau să aşeze castelul, după ce „gardianul“ împrăştiase deja pietrele. Mai săreau şotronul, se jucau „de-a prinselea“ sau ţurca dar întotdeauna găseau un pretext pentru a zăbovi pe-afară.

Acum, Dumitru povesteşte trist despre nepotul său, Mihnea (5 ani), care nu se mai dezlipeşte de calculator.

Vampiri şi împuşcături

„Când încearcă mă-sa să-l dezlipească de calculatorul ăla, începe să urle, să înjure, este de groază“, se plânge bunicul Dumitru. Spune că a încercat în fel şi chip să-l facă pe Mihnea să prindă drag de mersul pe bicicletă sau de animalele de la ţară, însă tot la calculator s-a întors în cele din urmă.

Andreea Allardin, managerul general al Best Distribution - principalul furnizor de jocuri video din România -, susţine că părinţii şi profesorii sunt singurii care pot interveni pentru ca cei mici să nu ajungă să fie educaţi de monştrii creaţi special pentru jocurile video destinate persoanelor de peste 18 ani.

„Nu orice joc este potrivit oricui. De aceea, pe spatele carcasei fiecărui joc video original se află etichete de vârstă şi descriptori, adică recomandări asupra conţinutului. Dacă fiecare părinte s-ar interesa despre jocul pe care-l alege copilul lui, atunci nu am mai auzi de asemenea întâmplări. Numai că, în România, rata pirateriei software este de 80% şi atunci, de unde mai pot părinţii citi dinainte ce conţin CD-urile pe care copiii lor şi le procură din prieteni?“, explică Allardin.

Ea adaugă că părinţii şi profesorii şi i-ar apropia mult mai mult pe copiii dacă ar accepta că jocurile video fac parte din viaţa lor socială şi ar căuta mai degrabă soluţii pentru a le limita accesul la orice fel de joc şi la orice oră. 

La ce folosesc jocurile video?

„Un calculator este la fel de deştept ca şi persoana care îl foloseşte“, spune una dintre legile lui Murphy despre calculatoare. Aplicaţiile video nu au ca singură menire captarea atenţiei celor mici şi izolarea lor faţă de cei din jur, arată şi pedagogii din întreaga ţară în lucrarea „Calculatorul şi Internetul la vârsta copilăriei“, realizată de Federaţia Internaţională a comunităţilor educative.

Potrivit specialiştilor din domeniul comunicaţiilor, dar şi profesorilor care au urmărit îndeaproape procesul de educare a copiilor din întreaga ţară, jocurile încurajează creativitatea şi interacţiunea. Mai mult, atunci când sunt utilizate cu măsură - în limita a maximum o oră sau două pe zi, în funcţie de vârstă-, jocurile din spaţiul virtual contribuie chiar la dezvoltarea socială şi la cea intelectuală.

Alegerea face diferenţa

De altfel, iniţierea în domeniul tehnologic se realizează mult mai uşor prin intermediul jocurilor video, arată şi studiile Agenţiei guvernamentale britanice Becta pentru învăţarea utilizării tehnologiei prin inovaţie. În măsura în care jocurile le solicită celor mici să respecte anumite reguli, ele pot spori capacitatea acestora de a fi disciplinaţi şi autonomi.

Jocurile de aventură şi de căutare pot dezvolta gândirea strategică a celor mici, mai arată Becta. În plus, aplicaţiile pot fi integrate în aproape orice domeniu al programei şcolare, fapt ceea ce îi determină pe cei mici să înveţe din plăcere.

Adulţii, cot la cot cu picii

Mai bine de jumătate dintre americani îşi ocupă timpul liber cu jocurile pe computer. Potrivit ultimului raport din 2009 al Asociaţiei pentru Software şi divertisment ( ESA), vârsta medie a pasionaţilor de jocuri video în SUA este de 35 de ani. Mai mult, anul acesta americanii cu vârste de peste 50 de ani reprezintă un sfert din jucători.

Şi în Europa, jocurile video se bucură de o popularitate în continuă creştere. Potrivit raportului Nielsen referitor la piaţa de profil în anul 2007, cifra vânzărilor de jocuri video în numai nouă ţări europene a ajuns la 7,3 miliarde de euro. În medie, europenii petrec între o oră şi cinci ore pe săptămână jucându-se pe calculator.

Controlează capcana din ecran

Atracţia celor mici faţă de computer trebuie temperată de părinţi şi de educatori, consideră Andreea Allardin, manager general al firmei Best Distribution. Allardin, la rândul ei mamă, crede că părintele nu-şi poate goni copilul atunci când acesta se apropie curios de ecranul calculatorului.

Ceea ce poate să facă, în schimb, este să controleze dacă aplicaţiile de care este atras piciul sunt corespunzătoare vârstei lui şi să-i aloce un anumit timp pentru a se bucura de această activitate.

O bonă care lasă urme

 „Jocurile pe calculator nu sunt o dădacă“, avertizează Allardin. Ea crede că părinţii ar trebui să se gândească de două ori înainte de a-şi lăsa copiii în faţa monitorului doar pentru că au chef să bea o cafea cu prietenele venite în vizită sau să-şi termine treburile în linişte. Totodată, Allardin spune că jocurile pe calculator nu pot înlocui ieşirile în parc sau sporturile pe care fiecare copil ar trebui să le practice.

„Părintele ar trebui să fie prezent nu numai atunci când copilul îşi alege un joc de pe raftul unui magazin, dar şi atunci când intră în lumea virtuală.  Doar astfel pot observa dacă anumite scene îi înspăimântă pe cei mici şi pot lua decizia corectă în privinţa jocului care i se potriveşte copilului“, precizează directorul Best Distribution. Cei care au răbdarea necesară pentru a se juca alături de copiii lor se aleg chiar cu mai mult: se transformă în tovarăşi de joacă şi câştigă timp important în viaţa
picilor lor. 

Cele mai populare jocuri

În topul jocurilor video vândute la noi în ţară se situează „World of Warcraft: Wrath of the Litch King“. Este destinat copiilor cu vârste de peste 12 ani, însă riscurile intervin atunci când este utilizat la comun, în mediul online. Aproape la fel de populare au rămas şi jocurile Counter Strike sau Sims.

92% din jocurile video cumpărate sau închiriate de către copiii din SUA sunt alese când unul dintre părinţi este prezent.

Atunci când îi dai copilului un CD piratat îi pui în braţe «o bombă» pentru că nu poţi şti ce conţine.

Andreea Allardin ,manager general Best Distribution