Căministul trăieşte între patru pereţi

Căminul ar trebui să fie un spaţiu de tranziţie, dar unii tineri stau ani de zile „la comun“, din cauză că nu-şi permit financiar mai mult de atât. Camere de câţiva metri pătraţi funcţionează pe sistemul „5 în 1”: între patru pereţi sunt la un loc sufrageria, dormitorul, camera de studiu, bucătăria şi baia.

Ştefan ( 25 de ani) şi Loredana (20 de ani) au venit din Cernavodă în Capitală pentru studii. Amândoi sunt studenţi la Facultatea de Energetică din cadrul Universităţii Politehnică din Bucureşti. El, anul IV, iar ea, anul II. Cu toate că se cunosc dinainte de a da la facultate, locuiesc numai ocazional împreună. „Eu stau în P26, iar ea, în P8”, ne-a indicat Ştefan.

Tânărul spune că ar putea să se mute amândoi la el: „Iniţial am avut un coleg de cameră care era la masterat, numai că, de ceva timp, s-a angajat în Cernavodă şi am rămas singur”, ne-a explicat Ştefan cum a ajuns la privilegiul de a avea 3 pe 2,5 metri numai pentru el.

Libertatea are preţul ei

„Problema e că, la Ştefan în cămin, au numai o baie pe tot palierul şi majoritatea «chiriaşilor» sunt băieţi”, ne-a explicat  Loredana motivul pentru care nu s-a mutat de tot la prietenul ei. „Noi am vrea să ne mutăm la ea în cămin, pentru că au module: baia lângă cameră, un hol mic unde se poate găti, însă camera e de patru persoane. Practic, stau cinci persoane în patru paturi: administratorii au grijă de cei «atenţi» faţă de ei”, ne-a povestit Ştefan.

Până la vară, cei doi tineri trebuie să găsească o soluţie pentru că el va termina facultatea şi va pierde dreptul la loc în cămin. „Dacă mă angajez, poate ne vom permite să stăm cu chirie. Am prefera asta pentru că altfel am da tot atâţia bani dacă am «cumpăra» o cameră de cămin numai pentru noi. Un loc costă 600 de euro şi, în funcţie de câte locuri are camera, am putea păti şi până la 2.400 de euro”, ne-a explicat Ştefan. În plus, întreţinerea pe o lună de iarnă l-a costat şi 150 de lei, deşi nu a avut deloc căldură, iar apă caldă a fost doar la anumite ore, niciodată aceleaşi.

„În cămin e frumos să stai în primul an de facultate, atunci ţi se pare extraordinar pentru că în fiecare seară ai câte o petrecere. De prin anul II începi să tânjeşti după o cameră numai a ta, unde să poţi face ceea ce vrei, oricând”, ne-a mai mărturisit Ştefan. Prietena lui, Loredana, îi împărtăşeşte opinia: „E frumoasă viaţa de cămin dacă nu-ţi arde de învăţat. Dacă mai vrei să te duci şi la şcoală, să înveţi sau să te odihneşti, atunci începe să ţi se ia de «libertatea» dintre pereţii care răsună de manele, de urlete şi scandal sau de râsete isterice”.

Confort sporit în căminul de nefamilişti

Ana-Maria Clapone (21 de ani) locuieşte de aproximativ un an şi jumătate în fostul cămin de nefamilişti din Regie.  Tot de atâta timp urmează cursurile Facultăţii de Management Financiar-Contabil din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, pentru care a şi venit în Capitală tocmai din Vrancea. Toamna trecută a fost admisă şi la Agronomie. Avea dreptul la un loc într-un cămin studenţesc numai că, acolo unde fusese repartizată, stăteau şapte persoane într-o singură cameră.

Ana-Maria Clapone a trecut la un nivel superior:
căminul de nefamilişti   Foto: Andreea Marin

„Unchiul meu locuieşte în fostul cămin de nefamilişti de vreo şase-şapte ani, de când a primit o garsonieră pentru că lucra ca turnător de asfalt. Aşa am aflat că un vecin vroia să închirieze o garsonieră aici şi m-am mutat cu o prietenă într-o cameră de vreo 17 metri pătraţi”, ne-a povestit Ana-Maria. Tânăra spune că are noroc cu părinţii care îi plătesc chiria pentru că, în afara celor două facultăţi, nu mai are timp şi pentru un job.

„Îmi convine să stau aici pentru că e o cameră mai mare decât una obişnuită la cămin iar chiria e de 150 de euro pe lună, bani pe care-i împărţim pe din două”, ne-a mai spus Ana- Maria. Nu se plânge: au baie proprie, chiar dacă e loc numai pentru duş, iar bucătăria e «amenajată»

într-un perete de rigips, pe care au o plită şi loc pentru a prepara mâncăruri nu prea sofisticate. În plus, petrecerile şi zgomotele nocturne sunt destul de rare. 

Jurnal de cămin

24 de studenţi şi tot atâtea poveşti de cămin strânge la un loc volumul „Jurnal de cămin” apărut în această iarnă la Editura „Curtea veche”, sub îndumarea profesorilor Zoltán Rostás şi Sorin Stoica. Volumul este o radiografie a modului în care se raportează studentul la viaţa de cămin, la colegii lui de cameră sau de palier.

„Practic, «Jurnal de cămin» indică starea actuală a tinerilor, face o recapitulare a „nesiguranţelor” lor odată intraţi într-o nouă lume, dar scoate în evidenţă şi dezorganizarea acestui sistem de locuire”, ne-a mărturisit antropologul Zoltán Rostás.

Ce este căminul?

Căminul studenţesc ar trebui să fie un spaţiu de tranziţie, în care tinerii nu stau mai mult de trei-cinci ani. În acest timp, oamenii se obişnuiesc să trăiască în medii sociale foarte diferite de cel de acasă, acest lucru fiind benefic pentru comportamentul lor social, susţin specialiştii.

Ca să-i pregătească pentru viaţa de cămin, părinţii le spun copiilor lor că depărtarea de casă şi „traiul la comun” îi vor pregăti pentru viaţă. Antropologul le împărtăşeşte părerea. „Dacă nu neapărat traiul în comun, cel puţin faptul că se depărtează de casă şi că intră atât de tineri în contact cu oameni provenind din alte locuri şi cu alte bagaje comportamentale îi va schimba în bine pe cei care aleg să stea în căminele studenţeşti.

Ca şi armata, locuirea în cămine îşi pune amprenta asupra tinerilor. Este, de fapt, o formă de tranziţie de la un statut social la altul, de la copilărie la maturitate”, spune antropologul  Zoltán Rostás, profesor universitar la catedra de Antropologie Culturală şi Comunicare a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în cadrul Universităţii din Bucureşti.

Profesorul nu este însă de acord cu teza depersonalizării studenţilor din cauza traiului în comun, în camere, să zicem, standardizate. „Fiecare cameră trădează şi o personalitate, o identitate familială; în aceste spaţii apar şi semne ale culturii locale sau religioase”, mai spune Zoltán Rostás.

Colegii nu ţi-i alegi

Pe de altă parte, sociologul Antonio Momoc spune că nu preocupările comune, pasiunile sau hobbyurile, orarul la facultate sau frecventarea cursurilor aceleiaşi facultăţi îi fac pe studenţii care trăiesc în cămin să se apropie sau să se excludă din grupurile informale.

“Relaţiile de vecinătate sau traiul în aceeaşi cameră sunt esenţiale în viaţa din cămin. Ca şi pe membrii familiei, vecinii de cameră sau de palier nu ţi-i alegi. Căminiştii vor petrece inevitabil timp în comun, fie că le plac sau nu colegii de cameră sau de cămin. Asta obligă la disimulare, la adaptare, la concesii, tocmai pentru a nu fi marginalizat de către grup”, arată sociologul. 

“Supra-vieţuitori”

„În lipsa alternativei ori a spaţiului locativ, din lipsă de bani de chirie sau de resurse materiale, mulţi studenţi sunt «constrânşi» să se adapteze vieţii în cămin şi «supra-vieţuiesc» în cămin uneori şi după terminarea studiilor”, explică Antonio Momoc, doctor în sociologie.

Cine n-are cămin să-şi caute

Andreea (21 de ani) a aplicat la o bursă în străinătate tocmai pentru a experimenta viaţa de cămin. Născută în Bucureşti, unde a urmat şi studiile universitare, a tânjit dintotdeauna să descopere ce înseamnă libertatea şi responsabiliatea de a trăi pe cont propriu, de care se bucurau colegii de facultate veniţi din provincie. Pentru un semestru, a dat camera ei din apartamentul de acasă pe o încăpere de 12 metri pătraţi din Franţa.

La început, baia comună, pereţii alb-crem şi lipsa lucrurilor personale au făcut-o să creadă că escapada ei se va sfârşi în curând. Peste numai câteva săptămâni a început să-şi decoreze pereţii şi draperiile cu frunze pictate şi desene copilăreşti. A uitat imediat de lucrurile mai puţin plăcute: zgomotele colocatarelor, gătitul zilnic, din cauza lipsei de spaţiu în frigiderul comun sau călcatul hainelor, lăsat până atunci, în seama mamei.

Cele două săli de vizionare din cămin s-au transformat treptat în săli de concert de pian sau „şezători” pentru lecţii amuzante de limbi străine: de la portugheză, la chineză şi arabă.