Băutura le dă valoare românilor
0
Un bărbat care nu bea ori e bolnav, ori nu e bărbat adevărat. Dacă în comunism femeile beau doar cu motiv, azi se iau la întrecere cu bărbaţii. Un bărbat care ştie să bea e demn de respect în cultura noastră. O femeie, în schimb, capătă statutul de „zdreanţă“. Cu toate astea, tot mai multe doamne şi tineri cad în patima alcoolului.
Acuzat că-i plăcea băutura!
Românii se refugiază în mâncare şi în băutură
Românii cheltuiesc aproape jumătate din bugetul familiei pe mâncare şi băutură
„Sunt cel mai tare din tipografie!“, răcneşte un tânăr de vreo douăzeci şi ceva de ani stând pe scaun în metrou, în timp ce încerca să se alinte în văzul lumii şi al câtorva colegi de serviciu care-l urmăreau din picioare. „O viaţă am şi nu o s-o dorm. Mai bine o sting cu bere şi după ce se satură, îi dau cu vin“, îşi continuă omul pledoaria.
Gesticulează mult, scoate zgomote demne de Tarzan în timp ce cască şi bate în bara care leagă scaunele ca un cadru. Continuă să se laude cu ieşirile la băută, cu zecile de sticle de alcool pe care le dă gata, având grijă ca, cel puţin pe o rază de zece metri, să se facă auzit. Iar pasagerii îl privesc.
Mulţi cu admiraţie, alţii amuzaţi, foarte puţini deranjaţi de hărmălaia pe care o face tânărul la o oră de vârf. Şi asta pentru că nu e ceva aparte. La terase, prin mijloacele de transport în comun sau pe stradă, mulţi tineri se fălesc cu performanţele lor într-ale băutului.
Dovadă de bărbăţie
„În societatea noastră, în care armata nu mai este obligatorie, reparatul prin casă este externalizat, o nevastă este uşor de găsit, iar vânătoarea este un sport costisitor, suprema dovadă de bărbăţie a ajuns băutura“, explică specialiştii în psihologie.
„Cine bea mai mult, cine pe cine bagă sub masă, cât rezişti la băutură, sunt isprăvile cu care tinerii noştri se laudă“, constată psihologul Cătălina Hetel. Ea arată că dovezile acestea de bărbăţie sunt, în mare parte, moştenite.
„Băutura nu este un tabu, iar un băiat care bea nu este acuzat nici de către familie şi nici de către societate. De multe ori se bea în familie şi un păhărel servit de către copilul băiat este o dovadă de mândrie şi de acceptare a lui de către părinte, un fel de «sunt şi eu la fel ca tata»“, ne-a mai explicat psihologul.
Obiceiul de a consuma alcool în mod regulat vine din era comunistă, când „păhărelul“ băut pe câmp s-a impus ca obicei în fabrici şi, mai apoi, în bodegile periferiilor, odată cu pensionarea sau pierderea locului de muncă a celor de la sat stabiliţi la oraş, arată şi antropologii.
Astăzi, tinerii din comunism continuă să bea ca un ritual sau pentru a discuta melancolic despre vremurile în care puteau consuma mai mult şi mai bine.
Libertatea de la oraş
Din comunism a rămas însă mentalitatea că „două lucruri sunt importante pentru fiecare bărbat: să bea pentru că altfel ori e bolnav, ori nu e bărbat de-ajuns sau nu are bani, deci nu se încadrează la un anumit statut, dar şi să ştie cum să o facă - să nu se îmbete şi să vorbească prostii sau să meargă pe şapte cărări spre casă“, punctează antropologul Narcis Tulbure.
Spre deosebire de regulile impuse de traiul la ţară, la oraş, atât bărbaţii cât şi femeile au devenit tot mai puţin constrânşi în a-şi păstra reputaţia. Nu toată lumea îi cunoaşte, iar asta le conferă o libertate mai mare. Riscul acestei schimbări este că tot mai mulţi se plâng de femeile bete, văzute pe străzi şi catalogate drept „uşoare“ sau de copiii de generală care beau şi fumează în voie, procurându-şi cele necesare de la chioşcul din colţ, sub pretextul că „i-a trimis tata“ sau că le cumpără pentru altcineva.
De la restricţii la exhibiţii
Băutura a fost de-a lungul timpului monedă de schimb, simbol al recunoştinţei, al ospitalităţii şi dovadă a statusului. În perioada interbelică, foarte puţini oameni de la ţară aveau lichidităţi. Foloseau mai mult schimbul între bunuri - adesea, băutura contra plăţii.
Venirea comunismului a însemnat industrializare şi un venit lunar, ceea ce le permitea bărbaţilor să-şi afişeze statusul. „Uite, îmi permit să beau şi eu!“, îşi ziceau cei care proveneau din familii sărace. „Important era să te vadă lumea că bei, nu să consumi de unul singur, acasă“, punctează antropologul Narcis Tulbure.
Dintr-o analiză a obiceiurilor de consum a românilor de rând din Oltenia şi care aveau 40, 50 şi 60 de ani în 2003, Tulbure a observat că muncitorimea venită de la ţară a pus mari probleme în fabrici întrucât a luat cu ea obiceiul de a consuma „păhărelul“ pe care-l bea pe câmp.
Astfel, au apărut o mulţime de accidente de muncă, de probleme de disciplină şi s-au instaurat pauzele lungi şi dese. „Au fost introduse perioadele limitate în care puteai cumpăra alcool. Unul din semnele care te anunţau că poţi cumpăra băutură de la magazin era MIRA- imaginea aceea în mai multe culori care apărea pe ecranul televizorului şi care era însoţită de un bipăit continuu“, îşi aminteşte antropologul.
Cel mai mult se bea însă după serviciu. În drum spre casă, bărbaţii trăgeau la bodegile de cartier, unde consumau rachiu, vinuri, bere şi tării precum „Secărica“, ţuica cu două prune pe etichetă - „doi ochi albaştri“.
După ’90 şi până în 2000, mulţi dintre tinerii din comunism au rămas fără locuri de muncă sau au ieşit la pensie. Pentru ei, a devenit foarte important să-şi permită să mai bea ca altădată, când îi vedea lumea la masă. Azi le-au luat locul „tinerii care beau competitiv, care vor să arate că pot bea mult“, dar şi femeile care nu se mai ascund în casă când consumă alcool, observă Tulbure.
Alcoolul, la loc de cinste
Românii pun băutura înaintea dotării şi întreţinerii casei, a educaţiei, sănătăţii, recreerii, comunicaţiilor sau îmbrăcămintei şi încălţămintei, arată datele culese de Institutul Naţional de Statistică. Mai mult, de la un an la altul, ei alocă tot mai mulţi bani pentru a-şi procura alcoolul şi tutunul.
Dacă în 2007, salariaţii au cheltuit 6,3% din veniturile lunare pentru a-şi asigura băuturile alcoolice şi ţigările, în 2008, au renunţat la 6,6% pentru achiziţionarea acestora. Agricultorii dau cea mai mare parte din venituri pentru aceste vicii - 9,6% în 2008 şi 9% în 2007. Pe locul doi se situează şomerii cu 8% în 2008. Pensionarii reprezintă singura categorie de români care a redus din cheltuieli în această privinţă, scăzând de la 6,1% din venituri în 2007, la 5,8% în 2008.
Urmările educaţiei cu paharul
Alcoolul este un mijloc de socializare clasic la români. „Destul de rar am auzit pe cineva care să iasă la masă. Îmi amintesc de regretatul Gil Dobrică spunând că a băut mai mult decât era cazul, pentru că prietenii îl invitau la băut, dar nimeni nu îl invita la masă“, ne-a precizat psihologul Cătălina Hetel. Întâlnim la tot pasul fraze ca „hai să bem ceva“ sau „hai să-ţi fac cinste“. S-au înrădăcinat în mentalul colectiv şi au ajuns să exprime principala dovadă de prietenie sau de petrecere a timpului liber.
Mai mulţi tineri şi femei
Urmările se reflectă atât în ştirile prezentate la amiază de televiziunile de ştiri, cât şi în statisticile celor de la Alcoolicii Anonimi. „De un an şi jumătate, printre participanţii la discuţii avem tot mai mulţi tineri cu vârste de până în 30-35 de ani, dar şi mult mai multe femei, în măsura în care acum nici doi ani le număram pe degetele de la o mână din cauza stigmatizării lor de către societate”, ne-a precizat Liviu Duţu, purtător de cuvânt al GSO România (Biroul de Servicii Generale-Alcoolicii Anonimi).
Din comunitatea celor care vor să scape de patima alcoolului fac parte circa 500 de români. Aceştia provin doar din mediul urban. „Cei de la ţară au alte preocupări şi conştientizează mai puţin aspectul ăsta“, a mai adăugat Duţu.
Se încarcă comentariile...
