Bărbaţi obsedaţi de corpul lor

Din ce în ce mai mulţi bărbaţi suferă de tulburări alimentare din cauza preocupării excesive pentru felul în care arată. Societatea modernă îi presează pe bărbaţi să ţină pasul cu femeile în privinţa aspectului fizic. Ei ajung să fie diagnosticaţi cu tulburări specifice doamnelor, ca anorexia.

Andrei B., în vârstă de 23 de ani, merge la sală de patru sau chiar de cinci ori pe săptămână. Vrea să aibă un corp bine lucrat. Fiecare şedinţă de „tras de fiare" înseamnă o oră, cel mult o oră şi jumătate.

„Acum nu mai e suficient, ca bărbat, să fii deştept şi amuzant. Tipele vor mai mult. Vor să arăţi bine", crede el. „Poate că e normal. Dacă ele trebuie să arate bine, să fie slabe, să aibă musculatura conturată frumos, mi se pare logic să ridice aceleaşi pretenţii şi în cazul meu."

Despre regimul alimentar pe care-l urmează, Andrei se lasă cu greu convins să vorbească. În cele din urmă, admite că nu mănâncă după voia inimii sale. Când constată că a pus chiar şi câteva sute de  grame, nu se mai atinge de mâncare după ora 18.00 nici în ruptul capului. De pâine nici nu încape vorbă. De fapt, de făinoase, în general, spune el. Nu ia suplimente nutritive. „Consider că nu-ţi fac bine şi nici nu vreau să mă aleg cu vreo dependenţă", adaugă tânărul.

Nu crede că va ajunge vreodată să sufere de anorexie, chiar dacă, uneori, după ce nu se hrăneşte corespunzător, nu prea mai are chef să mănânce. A citit despre astfel de cazuri. „Eu, unul, n-am auzit să existe şi la noi, dar ­pe-afară sunt tot felul de ciudaţi. Nu vreau să ajung aşa. Vreau doar să arăt bine. Asta se cere", conchide el.

Teama de bătrâneţe

Dan are 45 de ani şi spune că, la această vârstă, organismul lui „simte fiecare lună ce trece". Dacă în urmă cu 10-15 ani, după un concediu în care punea câteva kilograme bune, reuşea să slăbească rapid şi fără eforturi prea mari, acum, lucrurile s-au schimbat.

Cum nu-i place să facă sport, i-a rămas o singură soluţie, după cum crede el. „Nu mănânc. Chiar dacă mi-e foarte foame. Nu mă ating de pâine, de dulciuri. Nici măcar îngheţată nu mănânc. Doar grătare şi salate. Şi numai cu ulei de măsline", povesteşte bărbatul. Mai spune că se simte vinovat dacă, din anumite motive, îşi încalcă propriile reguli. Iar apoi face eforturi şi mai mari în contul „micilor excese" făcute. „În cele din urmă, e natural să îmbătrânim şi trebuie să acceptăm asta. Eu aş vrea însă să îmbătrânesc frumos." Şi-a exasperat soţia cu regimul lui alimentar. „E treaba ei dacă nu vrea să facă eforturi să fie suplă." Nu o consideră neatrăgătoare, nici supraponderală. Îl deranjează puţin că nu face aceleaşi eforturi ca el să arate bine, dar nu atât de mult încât să apară probleme în cuplu.

Un caz grav

Un tânăr în vârstă de 20 de ani, din Kent, Marea Britanie, a povestit pentru BBC prin ce trece de când avea 14 ani. La acea vreme, Ben Porter a fost diagnosticat cu anorexie şi bulimie. Cele mai mari probleme au apărut în momentul în care a ajuns la greutatea de 45 de kilograme, la o înălţime de 1,80 metri. Cum a început calvarul? „Aveam neliniştile clasice legate de modul în care arată corpul meu", a declarat Ben pentru BBC. „Nu mă simţeam bine în pielea mea, nu reuşeam să mă integrez la şcoală", a adăugat acesta. „Nu mi-am dat seama că tot ceea ce făceam dăuna grav corpului meu. Ideea era să arăt bine şi să ajung să am o imagine perfectă. Iar eu făceam tocmai contrariul", afirmă acum Ben.

Când a ajuns la medic, tânărul era îngrijorat mai mult de problemele legate de sănătatea sa fizică, neluând în calcul şi aspectele de natură psihologică. A urmat un tratament, iar în prezent starea lui s-a îmbunătăţit. Ba chiar a reuşit să-şi atingă un obiectiv pe care l-a urmărit timp de cinci ani: să mănânce chipsuri.

Oricine poate avea probleme

„Anorexia la bărbaţi, precum şi tulburările alimentare în cazul lor sunt probleme serioase şi nu trebuie tratate sau percepute ca fiind specific feminine, pentru că pot afecta orice persoană", este de părere Ben, care adaugă că în şcoli ar trebui să existe ore pentru ca elevii să fie informaţi în legătură cu aceste situaţii ce se pot dovedi, în timp, periculoase.

Deşi specialiştii spun că este foarte greu de făcut o statistică privind persoanele care au asemenea probleme, cercetătorii britanici au afirmat că, în ultimii 10 ani, în Marea Britanie, internările în spital pentru tulburări de alimentaţie au crescut cu 66% în cazul bărbaţilor.

" Anorexia este o tulburare specifică femeilor. De aceea, medicii nu iau de multe ori în calcul aceste tulburări în cazul bărbaţilor."
Bogdana Bursuc
psiholog

Profilul celor predispuşi la tulburări de alimentaţie

Persoanele cu anorexie sau bulimie nervoasă sunt, în cele mai multe cazuri, tinere (anorexia fiind, în medie, prezentă la vârste mai mici decât bulimia nervoasă), cu statut socio-economic peste medie, cu anumite trăsături de personalitate şi cu un anumit tip de preocupări în familie, crede medicul specialist nutriţionist Adrian Copcea.

„Personalitatea cel mai frecvent întâlnită este una perfecţionistă, chiar obsesivă, care îşi impune adesea restricţii. În realitate, aceste trăsături de personalitate se suprapun peste o stimă de sine redusă şi peste o imagine negativă sau deformată a propriei persoane", explică Copcea. Viaţa de familie a celor predispuţi se înscrie, de asemenea, într-un anumit tipar. „De multe ori este vorba despre familii în care au existat sau există probleme de nutriţie: obezitate, tulburări de comportament alimentar, sau chiar probleme de tipul depresiilor. Părinţii sunt pragmatici, autoritari şi preocupaţi de alimentaţie, şi, în general, impun o educaţie strictă. De multe ori este cazul unor părinţi singuri (divorţaţi, văduvi), a căror relaţie cu copilul (copiii) este deosebit de strânsă."

Afecţiuni serioase

Medicii spun că anorexia mintală se manifestă prin repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare. Bulimia nervoasă se caracterizează prin hrănire în exces urmată de un com­porta­ment compensatoriu: inducerea vomei, folosirea de laxative, de diuretice sau clisme.

În război cu ţesutul adipos

Specialiştii în nutriţie atrag atenţia că, în cazul bărbaţilor, anorexia şi bulimia sunt tulburările de alimentaţie cel mai des întâlnite. Medicii citaţi de cotidianul britanic „The Daily Mail" pun obsesia de a avea bicepşi bine dezvoltaţi şi un abdomen plat pe seama societăţii moderne, care promovează imaginea unui corp perfect.

O componentă-cheie a dereglărilor alimentare este reprezentată de exerciţiile fizice. Unii bărbaţi devin chiar obsedaţi de antrenamentul zilnic, astfel că, în timp, exerciţiile ajung să le acapareze viaţa. Mai grav este că nici măcar nu realizează ce se întâmplă cu ei, mai spun medicii.

Obiectivul acestor persoane este să piardă ţesutul adipos din organism, să aibă un corp pe care ei îl consideră ideal. Medicii britanici estimează că 1,6 milioane de oameni se confruntă cu o tulburare de alimentaţie, iar unul din cinci este de sex masculin. Site-ul www.bulimia.com notează că, în ultima perioadă, a crescut numărul bărbaţilor care suferă de bulimie. Dacă în urmă cu ani buni experţii erau de părere că numai 10% din persoanele care suferă de tulburări de alimentaţie sunt de sex masculin, estimări recente indică o proporţie de 33%.

Cazuri neidentificate

În România însă, fenomenul nu are aceeaşi amploare, fie pentru că bărbaţii nu simt o presiune socială la fel de mare ca în Occident, fie din cauză că nu sunt diagnosticaţi corect. „Anorexia este o tulburare cu o prevalenţă foarte mare în cazul femeilor, iar de aceea medicii nu iau de multe ori în calcul aceste tulburări în cazul bărbaţilor", spune psihologul Bogdana Bursuc. O altă tulburare în care bărbaţii se regăsesc mai des este însă dismorfismul corporal. „În acest caz, ei sunt foarte preocupaţi de felul în care arată, vor ca muşchiul x să fie mai dezvoltat, au impresia că au gambele prea subţiri, iar exemplele pot continua. Au o  problemă mai degrabă cu felul în care arată şi nu atât de mult cu greutatea, cu toate că au grijă şi la ce mănâncă", mai spune psihologul.

Reticenţe dăunătoare

O altă problemă în identificarea cazurilor este faptul că bărbaţii sunt reţinuţi în a admite că au o tulburare de această natură, mai ales că astfel de afecţiuni sunt percepute drept tipic feminine. Psihologii spun că, în multe cazuri, dacă aceştia ar recunoaşte, şi-ar simţi ameninţată masculinitatea.

„Există un stigmat al afecţiunii, aceasta fiind văzută ca o boală a fetelor adolescente. Dar tulburările de alimentaţie sunt afecţiuni grave, psihologice, care pot ucide", a declarat pentru „The Daily Mail" purtătorul de cuvânt al unei organizaţii neguvernamentale britanice care desfăşoară programe pentru conştientizarea acestor probleme.

Simptome

Potrivit site-ului www.maleanorexia.net, bărbaţii care suferă de anorexie au o imagine proastă despre corpul lor, au un apetit sexual scăzut, fac exerciţii fizice des, sunt depresivi, încep să se izoleze, au ritualuri legate de mâncare, refuză să stea la masă cu ceilalţi şi se simt obosiţi.

Implicarea familiei salvează situaţia

În contextul în care medicii şi psihologii spun că profilaxia este cea mai bună metodă pentru a nu cădea pradă tulburărilor de alimentaţie, părinţii care au copii certaţi cu un regim de viaţă sănătos se întreabă ce anume trebuie să facă.

Studii recente au arătat că adolescenţii care iau masa împreună cu părinţii lor prezintă un risc cu o treime mai scăzut de a suferi  dereglări legate de alimentaţie, relatează cotidianul „The Daily Mail".

Cercetătorii americani de la Universitatea din Illinois au afirmat că, dacă se respectă mesele în familie, nu numai că adolescenţii sunt mai feriţi de anorexie şi de bulimie, ci prezintă şi un risc mai scăzut de a se apuca de fumat.

„Poate că părinţii nu au cum să organizeze mese împreună cu toată familia şapte zile din şapte, dar dacă reuşesc să programeze măcar trei mese săptămânal, copiii lor vor fi mai feriţi de probleme", a declarat Barbara Fiese de la Universitatea din Illinois. În cazul în care pot organiza cinci mese săptămânal, riscul de a dezvolta tulburări de alimentaţie scade, în cazul adolescenţilor, cu 35%.

De asemenea, tinerii sunt cu 24% mai dispuşi să mănânce alimente sănătoase atunci când dejunează sau cinează împreună cu părinţii. Asta pentru că, în timpul meselor, discuţiile despre alimentaţie şi despre obiceiurile sănătoase sunt mai uşor de purtat şi chiar de digerat, mai spun cercetătorii americani.

Tratament la nutriţionist şi psiholog

În cazul celor afectaţi de tulburări alimentare, tratamentul se realizează pe două planuri: psihologic şi medical, spune medicul nutriţionist Adrian Copcea. Şi în cazul psihoterapiei, sunt deosebit de importante intervenţiile care implică familia.

„Tratamentul medical constă în intervenţii nutriţionale, la care se pot adăuga, în funcţie de situaţie şi cu precauţii speciale, medicamente adresate complicaţiilor. Terapia nutriţională în anorexie are ca rol principal creşterea în greutate. În multe situaţii creşterea ponderală în sine contribuie la remiterea unei mari părţi a manifestărilor clinice", conchide Copcea.

5 mese pe săptămână luate de adolescenţi alături de întreaga famile scad cu 35% riscul de a suferi de tulburări de alimentaţie, arată un studiu recent făcut în SUA.

3 mese pe săptămână alături de întreaga famile scad cu 12% şansele ca tinerii să devină supraponderali.