Astronauţii văd iar faţa ascunsă a Lunii

Capsula Orion va ajunge pe orbita staţionară din jurul Lunii

Asta nu s-a mai întâmplat din 1968, de la programul Apollo 8. Inginerii de la Lockheed Martin vor să trimită o navă spaţială pe o orbită staţionară în jurul Lunii, pentru a derula o serie de studii.

Oamenii de ştiinţă plănuiesc să exploreze din nou faţa nevăzută a Lunii, în cadrul primei misiuni spaţiale cu echipaj uman care va survola satelitul natural al Pământului de la programul Apollo, din 1968, până în prezent, potrivit cotidianului britanic „The Daily Mail". Inginerii companiei aerospaţiale Lockheed Martin intenţionează să trimită o navă spaţială, numită deocamdată L-2 Farside Mission Orion, pe o orbită staţionară în jurul Lunii, pentru a derula o serie de studii. Savanţii doresc să utilizeze roboţi teleghidaţi, care vor fi lansaţi de pe navă pentru a strânge mostre de sol şi a explora bazinul Polul Sud - Aitken, unul dintre cele mai vechi cratere din Sistemul Solar. Un lucru şi mai important este că ei mai speră ca această misiune să servească drept test pentru o posibilă misiune viitoare către Marte - cele şase luni de desfăşurare a misiunii lunare vor arăta dacă echipamentele şi astronauţii pot rezista la călătorii spaţiale îndelungate.

Conform estimărilor

NASA, durata unei misiuni către Planeta Roşie va fi de circa un an, dintre care câteva luni ar însemna perioada petrecută pe Marte pentru a strânge mostre de sol şi rocă.

Gravitaţia, ca o „praştie"

Planul inginerilor de la Lockheed prevede ca nava să se folosească de atracţia gravitaţională combinată a Pământului şi a Lunii pentru a se menţine în acelaşi punct deasupra suprafeţei Lunii, având în raza vizuală atât planeta noastră, cât şi satelitul acesteia.

Dacă NASA îşi va da acordul, proiectul le va da ocazia oamenilor de ştiinţă să observe cum reacţionează organismul uman la expunerea îndelungată la radiaţii cosmice, o problemă crucială pentru o misiune spre Marte. Faţa nevăzută a Lunii este în permanenţă întoarsă în direcţia opusă Pământului, astfel încât putem observa cel mult o cincime din suprafaţa acesteia. Primele fotografii ale acestei emisfere au fost făcute de către o sondă sovietică, Luna 3, în 1959; a urmat misiunea Apollo 8, în 1968, însă de atunci faţa ascunsă a Lunii a fost rareori studiată. Astronauţilor li se va pune în primul rând la încercare rezistenţa fizică, însă nu sunt deloc de neglijat nici condiţia lor psihologică şi capacitatea de a îndura pe termen lung izolarea. De asemenea, savanţii vor putea studia problema reintrării în atmosfera terestră.

Pentru a zbura spre Marte, o navă spaţială ar putea accelera folosindu-se de gravitaţia Pământului ca de o praştie, pentru a intra pe orbita Planetei Roşii, de unde ar putea începe o coborâre lentă. Pământul şi Marte trebuie să se afle într-o anumită poziţie unul faţă de celălalt, momentul prielnic lansării apărând astfel doar o dată la 25 de luni. În acest scenariu, durata călătoriei ar fi de 16 luni, dar ea ar putea fi redusă la numai patru dacă va fi folosită o rachetă cu propulsie nucleară. Misiunea ar putea să aibă loc cel mai devreme în 2016.