Artiştii care desenează oraşul
0
Între vandalii care mâzgălesc şi artiştii care desenează pereţii, diferenţa o fac motivaţia şi respectul.Au început cu mici mâzgăleli, întâi pe hârtie, apoi pe perete. Au perseverat pentru că le-a plăcut rezultatul. Şi, surprinzător pentru unii dintre ei, le-a plăcut şi altora.
Bogdan Muscalu (28 de ani) este unul dintre primii desenatori de graffiti pe pereţii din România. Din Braşov mai exact, unde desenează de când se ştie, de la „doi,trei ani, probabil“.
Citiţi şi:
Timişoara: Tinerii artişti luptă pentru graffiti legal (GALERIE FOTO)
A început cu soldăţei, daci şi romani. A vrut să facă şi studii de desen, iar la 17 ani s-a înscris la şcoala populară de arte din oraş. A făcut cursuri un an, suficient cât să cunoască „un tip care făcea graffiti“ şi pe care să vrea să-l imite.
„Asta se întâmpla prin ’97, cam atunci am început eu“, îşi aminteşte Muscalu, cunoscut pentru semnătura Home, pe care o desenează direct - „freehand“ - pe ziduri, pentru că nu are răbdare să lucreze după schiţe.
Primul lui desen a fost „un contur mic şi nesemnificativ“ - Energie - numele videoclipului din 1998 al formaţiei U96. Era primul clip în care apăreau grafferi care îşi alegeau un zid într-un depou de cale ferată, îşi trăgeau un batic peste nas şi gură şi începeau să scrie cu spray-uri. Poliţiştii îi fugăreau printre trenuri, dar reuşeau să scape, spre furia agenţilor.
„O joacă cu forme, litere, spaţii“
„Identitatea de graffer“ a venit mai târziu, când a început să-şi scrie tag-ul („eticheta“) în diverse forme. „Practic, graffiti e o semnătură dusă la extrem, undeva între caligrafie şi tipografie“, explică el. Nu este însă ceva unitar. La fel ca în artă, fiecare graffer are personalitatea şi stilul lui. Pentru Home, e o formă de exprimare, „o joacă cu forme, litere, spaţii şi zone“.
Lucrează la un graff câteva minute, câteva ore sau chiar câteva zile, în funcţie de complexitatea desenului. Preferă să deseneze singur sau cu prietenii. A înfiinţat şi un crew, „o echipă de oameni cu care te «înfrăţeşti»“ pentru a participa la concursuri, întâi la Braşov; apoi a mai strâns o gaşcă pentru competiţii internaţionale - Romanian Delicious, care a devenit Gipsy Kings.
Cu această echipă a participat în 2005, 2007 şi 2008 în Germania, la Write4Gold, „singurul concurs internaţional de mare anvergură“. Anul trecut, echipa a luat locul trei,„cel mai bun loc câştigat de cineva din România în domeniul ăsta“.
Amendă pentru cei prinşi în flagrant
În urmă cu un an, poliţiştii spuneau că Bucureştiul a devenit o destinaţie pentru turismul de graffiti. Un caz titrat a fost la începutul lui 2008, când patru tineri germani au fost prinşi de poliţiştii de la metrou, care le-au confiscat spray-urile şi le-au dat un avertisment. Dar s-au întors noaptea următoare şi s-au ales şi cu dosar penal pentru ultraj, poliţiştii spunând că i-au înjurat şi au sărit la bătaie.
În acea perioadă, fostul şef al Poliţia Capitalei, chestorul Marian Tutilescu, avansase ideea înfiinţării unui departament antigraffiti. Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, comisarul Christian Ciocan, spune însă că nu se pune problema constituirii unui astfel de serviciu.
Poliţia îi are în atenţie pe cei care fac graffiti, dar nu-i poate urmări pe toţi şi-i invită pe bucureştenii deranjaţi de ei să facă sesizări. Legislaţia interzice „scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice“. Cei prinşi în flagrant primesc o amendă de 100 de lei, la prima abatere.
Irlo trăieşte din propriile lucrări
Personajele lui Irlo împrumută din trăsăturile autorului
Laurenţiu Alexandrescu (24 de ani), cunoscut ca Lori, o poreclă din copilărie, sau Irlo, pentru că Lori era prea feminin, e printre cei mai apreciaţi artişti urbani de la noi. A început tot cu graffiti. Înainte să intre la liceu, „prin a şaptea sau a opta“, scria litere pe pereţi, „mai abstractizate“, influenţat de anturajul în care se învârtea.
„Eram cu o gaşcă de hip-hop underground, făceau litere, ne distram“, povesteşte el. După doi, trei ani însă, a vrut altceva. „M-am prins că nu poţi să duci prea departe literele. De fapt e ca la design: faci nişte fonturi pe care le tot şlefuieşti şi le dai alte lumini.“
„Eu, cu peretele şi poliţia”
Irlo a trecut la desene pe pereţi cu personaje şi poveste. Iar personajul principal este unul care seamănă foarte bine cu „moaca“ autorului şi cu celelalte personaje, de altfel. A fost însă fără intenţie. „Poate c-o fac inconştient, nu-mi dau seama“, explică artistul.
Multe dintre lucrările lui au tentă religioasă, dar nu în sensul tradiţional al cuvântului. Fecioara Maria a lui Irlo lucrează la REBU. „E un proces de reciclare a amintirilor destul de vechi”, explică el, de pe vremea când îl ducea bunica la biserică. Mai nou, de anul trecut, e preocupat de „imagistica religioasă“ din India, Japonia sau China şi încearcă să facă un hibrid cu cea bizantină.
Deşi trăieşte din ce desenează pentru clienţii care-i cer tablouri, să le decoreze pereţii sau să facă ilustraţii pentru diverse publicaţii, Irlo spune că strada e „camera“ în care se simte cel mai liber. „Acolo sunt eu, cu peretele şi eventual poliţia din când în când, care grăbeşte lucrurile.“
Stilul «freehand» - mână liberă - îmi place cel mai mult. Dar trebuie să fii antrenat, pentru că pe stradă trebuie să te mişti foarte rapid.
Laurenţiu Alexandrescu
artist urban
Pisica Pătrată, un brand de artă urbană
Ciubi a fost invitat să deseneze pe poarta de la grădina de vară Capitol Foto: Elena Crăescu
Alexandru Ciubotariu (30 de ani), Ciubi sau domnul Pisica Pătrată, e singurul care şi-a transformat arta de stradă într-un brand urban. Se pregăteşte să scoată pe piaţă şi o hartă cu cele 90 de locuri din Bucureşti unde şi-a lipit sau desenat Pisica Pătrată. Doar 50 dintre ele mai există, pentru că parte din frumuseţea artei de stradă e efemerul.
O plimbare de trei ore cu harta în mână începe pe Dorobanţi, coboară spre Piaţa Romană, continuă pe Bulevardul Magheru până la Universitate, apoi prin Centrul Vechi, şi se termină pe Splaiul Independenţei.
Dar trebuie să fiţi atenţi la pereţi, pentru că Pisica Pătrată poate să apară în vitrina unui magazin abandonat de pe Dorobanţi - „o foaie de hârtie amplasată fix ca-ntr-o ramă, a oraşului“- pe faţada fostului magazin Diverta de pe Magheru colţ cu Rosetti, pe zidul Universităţii de Arhitectură, pe un gard ruginit sau pe faţada unei clădiri abandonate din Centrul Vechi. O găsiţi lipită, în diferite ipostaze, şi pe unul dintre podurile de peste Dâmboviţa, în apropriere de Izvor.
„Un desenaş sumar“
Pisica Pătrată a fost la Street Delivery în 2008
Pisica Pătrată s-a născut dintr-o joacă, iar Ciubi spune că, uneori, i se pare în continuare o joacă toată povestea. A pornit de la cealaltă pasiune a lui, benzile desenate. A fost personajul care a plăcut cel mai mult singurului editor de benzi desenate din România, Hardcomics.
„Era o porcărie de desenaş mic, făcut foarte sumar, care arăta ca un fel de pisică pătrată“, povesteşte Ciubi. În urmă cu cinci, şase ani, personajul a apărut pe site-ul Hardcomics şi a avut un succes care continuă să-l uimească pe autorul ei. A apărut în stradă, prima dată, în forma unui afiş lipit de un prieten, pentru că lui Ciubi i se părea „cea mai mare ilegalitate“.
Apoi desenele au devenit din ce în ce mai mari şi au apărut în „locuri mai gândite“. Îşi alege amplasamente care au vizibilitate, dar şi o semnificaţie pentru el. Îi place Centrul Vechi, pentru că e plin de „unghere şi locuri“ care-l inspiră - părăsite sau „aglomerate haotic“.
„Trebuie să ai motivaţie“
Ciubi spune că momentul în care îşi aşază arta pe stradă este unul intim, pe care preferă să nu-l împartă cu prea mulţi. „Ne-am întâlnit de multe ori cu oameni care nu înţeleg ce facem noi. Spuneau că suntem satanişti.Arată ciudat personajele, într-adevăr, dar nici nu vezi multă lume la două noaptea cu o găleată cu aracet şi cu un trafalet.“ Şi e nevoie de motivaţie pentru aşa ceva: „să mă duc să încalc legea, să mă alerge poliţiştii, cocalarii, taximetriştii pentru că pictez zidurile“. Poate fi adrenalina, poate fi pasiunea.
Poliţiştii trebuie să-şi facă datoria. Când te apuci să faci genul ăsta de artă îţi asumi şi amenda.
Alexandru Ciubotariu
artist urban
Vandali sau artişti?
Muscalu şi Ciubotariu au lucrat împreună la perete, într-un eveniment dedicat sănătăţii mintale, organizat la Braşov
Bogdan Muscalu nu crede că toţi grafferii sunt artişti, la fel cu „nu oricine ia vioara în mână şi o foloseşte e muzician“. „Cred că e o confuzie între ce înseamnă graffiti ca artă, ca modalitate de exprimare, şi graffiti ca tehnică de a scrie sau desena, eventual cu un spray sau marker“, explică Home.
Diferenţa ţine de motivaţie. Vandalii sunt cei care mâzgălesc haotic geamurile magazinelor, pereţii caselor sau trenurile, iar artişti ai străzii sunt cei care încearcă să-şi integreze desenele în peisaj, explică Codin Orăşeanu, project managerul Street Delivery, primul eveniment care a oferit grafferilor un „perete autentic“ pe care să poată desena legal.
Limbajul străzii
Pentru un graffiti complex, artiştii au nevoie de timp şi spaţiu
Autorii desenelor pe pereţi vorbesc între ei într-o romgleză specializată, pentru că nu există corespondent în limba română pentru termenii pe care-i folosesc.
Graff: prescurtare de la „graffiti“, termen generic folosit pentru literele sau imaginile gravate sau desenate, de regulă în spaţiul public, iniţial folosit pentru inscripţiile de pe zidurile antice. Autorii lor sunt numiţi grafferi sau writeri, în cazul în care folosesc doar litere în desenele lor.
Tag: semnătura unui writer. A apărut prima dată în America anilor ’60, folosită ca formă de exprimare de activiştii politici şi membrii anumitor găşti care îţi delimitau teritoriul.
Bomb: un tag mai elaborat, realizat cu o culoare pentru contur şi o alta pentru umplutură.
Piece: un tag cu diferite efecte tridimensionale, săgeţi pentru direcţie şi fluiditate şi multe culori.
Burner: un desen complex, în care se lucrează atât la stilizarea tag-ului cât şi la partea de fundal, de regulă într-un eveniment organizat legal. Pentru cel mai recent, realizat la Braşov împreună cu Ciubi, într-un eveniment ce avea ca temă sănătatea mintală, Home a lucrat aproape şapte ore.
Going over: un graffer desenează peste lucrarea altuia. Aşa ceva ar fi permis doar dacă dintr-un tag se face un bomb, şi dintr-un bomb un piece. Bogdan Muscalu spune că ţine de bunul simţ al fiecăruia să respecte lucrarea altuia. Au existat câteva conflicte în Bucureşti între grafferi pentru că au desenat unul peste altul, „dar nimic prea serios: câteva bătăi în general ca urmare a prelungirii artificiale a orgoliilor“, adaugă el.
Urban toy (foto): Jucărie urbană, varianta tridimensională a unui personaj de artă a străzii. Ciubi a realizat 50 de astfel de jucării Pisica Pătrată. Personajul este şi singurul din arta urbană de la noi care apare pe tricouri pentru bărbaţi şi femei vândute la magazinele Base din Capitală, ale căror proprietar a venit cu ideea de promovare.
Se încarcă comentariile...
