VIDEO Agresorii din lumea virtuală

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Copiii şi adolescenţii,  expuşi pericolelor  de pe internet
Copiii şi adolescenţii, expuşi pericolelor de pe internet

Hărţuirea online, un fenomen destul de nou, poate avea efecte mai grave decât cea din curtea şcolii pentru că autorii rămân, de regulă, anonimi. Un copil român din şapte spune că a fost supărat sau jignit de cuvinte, imagini sau de videoclipuri care i-au fost trimise sau au fost postate pe internet.

Primii sună la uşa familiei Popescu nişte golani raşi în cap, care par veniţi direct de la puşcărie. „E acasă fiul dvs?". „Da, e sus la el în cameră. Intraţi", răspunde mama.

Mai citeşte şi:

Revoluţie în şcoli: „Webi“, inspector web în faţa clasei

Apar apoi doi tipi îmbrăcaţi în piele şi două tipe cu decolteuri adânci, urmaţi de un burtos care cară un trepied. Şi ei vor să urce la Cristi să „încerce nişte chestii ciudate cu el". În urma lor, un robot dărâmă uşa şi începe să tragă în bibliotecă, televizor, canapea.

Mama îl îndrumă şi pe el spre camera lui Cristi. Ultimul „invitat", un bărbat cu chelie, ochelari de tocilar şi privire pofticioasă, nu-l mai caută pe Cristi, ci pe micuţa Ana, care strânge la piept o jucărie de pluş. „Ce iepuraş drăgălaş ai, hai să-ţi arăt un iepuraş real", şi pleacă cu ea de mână.

Agresiunile, pornografia infantilă şi pedofilia sunt pericolele care-i pândesc online pe copiii şi tinerii din întreaga lume care petrec tot mai mult timp în faţa calculatorului, fără ca părinţii să ştie ce li se întâmplă în lumea virtuală. Este mesajul spotului naţional al programului sigur.info, lansat de Salvaţi Copiii în urmă cu aproximativ doi ani pentru informarea şi consilierea tinerilor care navighează pe internet.


„Pentru copii (spotul) e puţin şocant. Noi ne-am gândit la părinţi în primul rând, să le atragem atenţia", explică Ovidiu Măjină, coordonator al portalului sigur.info. Astfel de „personaje" nu-i pândesc pe copii chiar la fiecare colţ, dar se poate ajunge aici de la aparent banalele cazuri de hărţuire online, trimiterea pe internet a unor mesaje supărătoare, jignitoare sau chiar ameninţătoare. „Dacă prezentam primul stadiu, o discuţie pe internet şi o ameninţare, probabil nu băga nimeni în seamă mesajul", explică Măjină.

Furt de informaţii personale

Totuşi, un copil român din şapte spune că a fost hărţuit online, potrivit rezultatelor studiului UE Kids Online II, realizat în 25 de ţări. Cercetarea estimează că 78% din cei 1.821.471 de copii cu vârste între 9 şi 16 ani din România accesează internetul.Cei mai mulţi dintre cei care au apelat la programul sigur.info nu au fost însă copii, media de vârstă fiind între 16 şi 20 de ani, spune coordonatorul.

Cazul tipic de hărţuire online (fenomen denumit cyberbullying) pleacă de la informaţiile şi fotografiile postate pe internet, în general pe site-uri de socializare, care ajung, fără voia posesorilor, pe alte pagini web. „Am avut foarte multe cazuri de persoane care au ajuns pe site-uri matrimoniale. Băieţii ajungeau chiar pe site-uri ale comunităţii gay", precizează Măjină.

O tânără de 17 ani, care a semnat cu iniţialele A.C. e‑mailul trimis prin serviciul de Helpline al site-ului, spune că în luna august a acestui an i-au fost furate date personale, fotografii şi documente din contul de Yahoo! Messenger.

„Persoana în cauză a început să-mi uploadeze pozele pe site-uri rău famate, porno. A făcut tot felul de falsuri cu pozele mele şi a început să le trimită prietenilor mei din listă", scrie tânăra. „Apoi a început să agaţe bărbaţi în numele meu. Le-a dat numerele mele de telefon şi a făcut tot posibilul ca aceştia să sune."

Sfaturile specialiştilor

Fata a fost sfătuită de specialiştii de la sigur.info să salveze toate documentele legate de acest caz (convorbiri pe chat, e-mailuri, fotografii) şi să facă plângere la Poliţie, fiind vorba despre fapte penale, furt de date personale şi hărţuire. Un alt exemplu de hărţuire online este al Ioanei, de 13 ani, care a apelat la Helpline pentru a afla cine este persoana care îi trimite, de aproximativ doi ani, mesaje în care îi spune cu cine şi ce discută online.

„Pe lângă asta, mă sună şi pe telefon şi nu vorbeşte. Mai nou mi-a pus ID-ul de messenger pe un site de matrimoniale şi acum mă caută toţi obsedaţii", a explicat fata.


Sfaturile primite de la sigur.info au fost să se asigure că sistemele care-i protejează computerul funcţionează, să trimită un e-mail administratorilor site-ului de matrimoniale pe care i-au apărut fotografiile şi să ceară ştergerea lor şi să păstreze dovezile pentru a putea face plângere la Poliţie.

Ce este cyberbullying

Hărţuirea online are loc atunci când o persoană, copil, adolescent sau adult, foloseşte e-mailul, telefonul mobil sau site-urile web pentru a ataca intenţionat, în repetate rânduri, o altă persoană sau grup de persoane. Cel care este agresor online poate deveni victimă şi invers.

Ce pot face copiii

- Să verifice identitatea necunoscuţilor cu care intră în contact înainte de a le dezvălui informaţii personale: să introducă adresa de e-mail sau ID-ul folosit în motorul de căutare Google, care va afişa toată activitatea respectivului.
- Să-şi protejeze datele postate pe reţelele sociale, să folosească filtrele de care dispun toate site-urile mari de socializare.

Ce pot face părinţii

- Să monitorizeze comportamentul copilului şi să contacteze un specialist în cazul în care acesta începe să evite mersul la şcoală, are coşmaruri şi nu mai vrea să utilizeze computerul.
- Să instaleze un soft de filtrare pentru paginile accesate şi căutările pe internet. Aceste softuri pot fi procurate de la furnizorul de internet sau de pe sigur.info.
- Să stabilească un timp de navigare pe calculator şi un sistem de recompense şi pedepse.

Lumea virtuală, o necunoscută pentru mulţi părinţi

Tinerii le-ar putea da părinţilor lecţii despre lumea virtuală

Tinerii le-ar putea da părinţilor lecţii despre lumea virtuală

Psihologul Andreea Biji spune că cel mai important lucru pe care ar fi bine să-l facă victimele agresiunilor online este să „nu răspundă cu aceeaşi monedă", să nu se lase implicaţi în „jocurile" de acest fel iniţiate de alţi copii sau adolescenţi, dar să păstreze dovezile, e-mailuri, mesaje pe telefon, pe site-uri sau pe chat. Apoi, să ceară sprijin părinţilor, profesorilor sau altor persoane în care au încredere.

Aici intervine însă o altă problemă, explică Ovidiu Măjină, care ţine de relaţia părinţilor şi profesorilor cu tehnologia, computerul şi mai ales internetul. „Părinţii ar trebui, de când le cumpără computer cu acces la internet, să discute activitatea online a copiilor, fără să le invadeze intimitatea", explică Măjină. „Să fie o discuţie ca între prieteni, să-i întrebe ce este Facebook, cum sunt copiii de acolo. Dacă se stabileşte genul acesta de relaţie, în momentul în care copilul va avea o problemă de genul acesta - o ameninţare, o hărţuire online -, va fi mai dispus să vorbească cu părintele."

Misterele internetului

Rar se întâmplă însă asta, au concluzionat reprezentanţii Salvaţi Copiii în urma dezbaterilor despre siguranţa pe internet organizate în şcoli, cu părinţi, profesori şi copiii. „Părinţii erau depăşiţi de concepte. Când se discuta despre reţele sociale, ID, Yahoo!, tăceau, iar când i-am întrebat ce părere au, foarte greu am scos ceva de la ei", spune Măjină. „S-a văzut clar că în momentul în care este luat un calculator cu acces la internet părinţii nu ştiu ce face copilul. În afară de e-mail, pe care-l folosesc şi ei."Problema îi afectează şi pe părinţi şi pe profesori,  care ar trebui să intre într‑un mediu nou, stăpânit de tineri, pe care nu au de la cine să‑l înveţe şi le este ruşine să apeleze la copii pentru că şi-ar pierde autoritatea.

Victimele se simt batjocorite şi marginalizate

Fenomenul de cyber­bullying, destul de nou pentru a-i cunoaşte în amănunt consecinţele, a fost asociat copiilor şi tinerilor pentru că aceştia sunt cei mai vulnerabili la hărţuirile online. „Pentru un adult, o problemă de genul aceasta poate fi rezolvată mai uşor. Prin mijloace legale - se poate duce la Poliţie -, sau prin mijloace psihologice - poate trece peste", explică Ovidiu Măjină. „Copiii resimt şocul mult mai putenic. Ei ştiu că toată clasa are acces la internet, îşi închipuie că toţi colegii văd imaginile respective - lucruri intime, pe care le-a publicat pe site-urile de socializare crezând că doar prietenii au acces."

Furie, ruşine, teamă

În consecinţă, le este afectată stima de sine, se simt marginalizaţi, ceea ce le afectează performanţa la şcoală, pentru că nu mai vor să meargă la ore, şi îi face să-şi evite prietenii, explică psihologul Andreea Biji de la Salvaţi Copiii. Se poate ajunge la gânduri de sinucidere sau chiar la victime care se transformă în agresori. „Copiii victime ale hărţuirii online resimt puternic emoţii negative: furie, tristeţe, sentimentul de a fi rănit, ruşine, teamă", spune psihologul.

Greu de prins

Spre deosebirile de hărţuirile din curtea şcolii, de exemplu, în care victima şi agresorul se înfruntă direct, agresorii din lumea virtuală pot rămâne anonimi şi sunt foarte greu de prins. În plus, „pot recruta alţi copii sau adolescenţi care sunt pasivi în lumea reală, dar devin deseori participanţi activi în hărţuirea online, datorită detaşării oferite de spaţiul virtual", adaugă Andreea Biji. Mai mult, acest gen de agresiune nu are limite de spaţiu sau timp.

„Invadează atât spaţiul şcolar, cât şi pe cel personal, poate fi făcută rapid şi pe scară largă, datorită avantajelor oferite de tehnologie, poate dura mai mult decât agresiunea faţă în faţă, uneori săptămâni sau luni", enumeră psihologul. Există însă şi un dezavantaj al agresorului virtual: rămân dovezi - e-mailuri, texte, fotografii sau înregistrări video -, ceea ce nu se întâmplă în cazul în care jignirea sau ameninţarea are loc faţă în faţă.

"Agresorii online nu trebuie să-şi vadă victima faţă în faţă şi să răspundă pentru acţiunile lor. Se ascund în spatele unor monitoare."
Andreea Biji psiholog

s
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite