Acrobaţii cerului
0Pasiunea din copilărie pentru avioane s-a transformat pentru câţiva români într-un stil de viaţă. Acrobaţia aviatică cere muncă şi resurse - antrenament şi aparate performante - şi este cel mai dificil şi periculos zbor. De aceea, puţini piloţi se încumetă.
George Rotaru, Mihai Dobre Ţone, Cătălin Prunariu şi Attila Goger s-au încumetat să se lupte nu doar cu gravitaţia şi cu propriile limite, dar şi cu mentalităţile din sistem.
Citiţi şi:
Red Bull X-Fighters Exhibition, la Bucureşti
Accident aviatic la Clinceni: comandantul aerodromului a murit
„De multe ori n-am găsit înţelegere”, spune Rotaru. Au continuat antrenamentele şi au ajuns să facă „aproape toate figurile acrobatice ce puteau fi executate în formaţie” cu avioanele pe care zburau, explică şi Laszlo Ferencz, cel care l-a înlocuit pe Prunariu în echipă.
Zborul pe spate e cea mai complicată figură în acrobaţie. Pilotul atârnă în chingile care-l prind de scaun, comenzile aeronavei se inversează, „ca să urci împingi de manşă, nu mai tragi”, explică Rotaru. Cel mai greu de suportat sunt suprasarcinile gravitaţionale, care ajung de la +10 g la -8g, spune Cătălin Prunariu.
„Sunt figuri în care suprasarcinile se schimbă de la pozitiv la negativ într-o secundă”. G-urile negative „te trag în chingi”, iar cele pozitive „te bagă în scaun”, explică antrenorul lotului naţional de planorism, Cătălin Porumbu.
Primul zbor nu se uită niciodată
Majoritatea piloţilor care fac acrobaţie au zburat întâi cu planorul, cum s-a întâmplat cu Rotaru, care a început la 16 ani, în 1998. I-au plăcut avioanele din copilărie, le vedea la televizor, pe cer, şi s-a înscris la liceul de mecanică de aviaţie, crezând că numai aşa va putea zbura vreodată.
Acolo a aflat de Aeroclubul României şi de aerodromul din Clinceni. Vreo cinci ani a mers cu maxi-taxi până la intrarea în comuna Cornetu şi încă doi kilometri pe jos, „pe ninsoare”, „pe caniculă”.
Cătălin Prunariu avea „câteva luni” când a zburat prima dată - pe o cursă comercială care l-a dus de la Bucureşti, unde erau studenţi părinţii, la Târgu Mureş, unde locuiau bunicii din partea mamei.
O vârstă apropiată avea şi Cătălin Porumbu când tatăl său a început să-l ia în planor. Primul zbor singur în planor - ieşirea la simplă, cum spun piloţii - l-a făcut exact în ziua în care a împlinit 16 ani, vârsta legală. A urmat botezul prin care trec toţi piloţii: o „tăvăleală în mărăcini”, cu atât mai memorabilă dacă e făcută „ticălos”, cu spini şi urzici. Principiul e unul sănătos, spune Porumbu: „Asta să fie cea mai mare durere pe care să ţi-o provoace aviaţia la viaţa ta”.
Mai mult pe aerodrom decât acasă
Pasiunea pentru aviaţie le-a impus un stil de viaţă nu tocmai comod. „Foarte puţini piloţi au o singură nevastă”, explică Porumbu, pentru că petrec mai mult timp cu „familia” de pe aerodrom decât cu cea de acasă. La fel, „nu prea găseşti piloţi care să aibă cârca dreaptă”, problemele cu spatele fiind o „boală profesională”.
Apoi sunt şi „semnele de la Dumnezeu”, situaţiile din care „scapi la mustaţă”. Accidente se întâmplă, mult mai rar decât pe şosele, spun toţi piloţii.
Prunariu a căzut de la 25 de metri cu parapanta, şi-a rupt ambele picioare şi a rămas cu cicatrice pe viaţă. Şi el şi Rotaru au avut pană de motor la antrenamentele de acrobaţie şi au aterizat ca pe un „planor mai greu”. Toţi patru şi-au transformat pasiunea într-o carieră, fiecare într-o altă direcţie însă.
Rotaru vrea să ducă mai departe Hawks of Romania, ca să „se ştie de acrobaţia din România”, Porumbu va coordona centrul de planorism pe care Rotaru vrea să-l înfiinţeze la Aeroclub, Prunariu se pregăteşte să devină pilot de linie la TAROM, dar va continua să facă şi acrobaţie.
Am decolat, m-am uitat în dreapta şi am văzut scaunul gol. Şi în secunda aia m-a trăsnit: e clar, de-acum eu sunt pilot.
Lucian Mândruţă, deţinător de brevet de pilot
Mihai Dobre Ţone - „Mişu“
Era considerat cel mai bun pilot acrobat din ţară. Triplu campion naţional la acrobaţie, s-a avântat pentru totdeauna spre cer la 5 iunie. Avea peste o mie de ore de zbor însumate, de la 15 ani, când a început să zboare pe Zlin, trecând apoi la planorism.
A intrat în Hawks of Romania în 2006, iar din decembrie 2008 era comandantul aeroclubului de la Clinceni. Cu o lună înainte de accident, a obţinut „C-ul de argint”, distincţie pentru un zbor de 50 de kilometri distanţă cu planorul.
George Rotaru - „Şeful“
Are 27 de ani şi 1.800 de ore de zbor, dintre care 600 cu avionul şi restul cu planorul. Actualmente directorul Aeroclubului României, s-a alăturat echipei Hawks of Romania în toamna lui 2006, alături de „Mişu”, cu care s-a antrenat în mod constant.
A fost doi ani comandantul aeroclubului de la Clinceni şi director de zbor pentru câteva luni. A început cu planorismul la 16 ani şi a făcut apoi trecerea de la acrobaţia cu planor la cea cu motor.
Attila Goger - „Gogu“
La 34 de ani, are aproximativ 1.500 de ore de zbor. S-a „înrolat” în Hawks of Romania în 2007, când a pus bazele formaţiei de patru avioane de acrobaţie, alături de Cătălin Prunariu, George Rotaru şi Mihai Dobre Ţone.
Între 2002 şi 2006, a făcut parte din lotul naţional de acrobaţie cu planorul, iar acum este instructor de avioane ultrauşoare şi instructor de planor la Cluj-Napoca.
Laszlo Ferencz - „Unguru’“
Are 33 de ani, este comandantul aeroclubului din Oradea şi instructor de zbor cu planorul, pilot de recepţie şi control. S-a alăturat echipei în 2008, înlocuindu-l pe Cătălin Prunariu.
Triplu campion naţional la acrobaţie cu planorul şi dublu vicecampion naţional la acrobaţie cu motor, „Unguru’” are 2.000 de ore de zbor. A început cu planorismul la 15 ani, iar în 2005 a reprezentat România la Campionatele Europene de zbor distanţă cu planorul, organizate în Slovacia, alături de Cătălin Porumbu.
În anii ’80, o formaţie de acrobaţie românească se număra printre puţinele echipe de patru din lume. S-a zburat cu avioane de tip Zlin 50 până în ’90, când acestea au cedat. Prin 2000, piloţii Tatu, Borzea, Postolache şi Radu Cristea au pus bazele unei noi formaţii care a rezistat până în 2005, când în lotul naţional de acrobaţie a venit Cătălin Prunariu.
După un an de antrenamente solo, i s-au alăturat George Rotaru şi Mihai Dobre Ţone în 2006, Attila Goger în 2007, iar din 2008, Laszlo Ferencz l-a înlocuit pe Prunariu. După finalizarea anchetei de la Clinceni, Hawks of Romania va continua evoluţia de patru cu Horea Meseşean, instruit chiar de Mihai Dobre Ţone pe postul său, aripă stânga.
Cu planorul deasupra Africii
Ştefan Togănel (58 de ani - foto) este un împătimit al aviaţiei. A zburat cu 78 de aeronave şi a acumulat 11.120 de ore de zbor. Pasiunea pentru zbor l-a împins acum doi ani să facă un împrumut la bancă de 5.500 de euro. Astfel a reuşit să fie primul planorist român, alături de colegul său Dan Bulzan, care a zburat pe cerul Africii de Sud - paradisul celor care visează la zborul de o mie de kilometri.
A apelat la campionul naţional al Ungariei la planorism pentru a închiria de la firma acestuia, cu 300 de euro pe zi, un planor ultraperformant. „Avea patru calculatoare la bord, anvergura aripilor de 27 de metri, fineţea - capacitatea de planare - de două ori mai mare decât a planoarelor din ţară şi costa 270.000 de euro”, ne-a povestit pilotul.
Aventura continuă
Convins că a făcut o afacere pe cinste, a pornit în aventură. „În tabăra Bitterwasser - o oază în deşertul Kalahari, situată la 200 de kilometri de capitala Namibiei, am găsit vreo 30 de planoare şi circa 60 de piloţi. Unii aveau să rămână pentru două luni, noi nu voiam să risipim nicio secundă”, ne-a povestit pilotul. „Aici, plafoanele de nori ajung la patru-cinci mii de metri, faţă de două mii cât prinzi în zilele bune acasă”, a mai adăugat Togănel.
Deşi nu a reuşit zborul de o mie de kilometri, pilotul spune că e gata să repete oricând experienţa. A reuşit însă patru recorduri naţionale: la viteză pe 300 şi 500 de kilometri, dus-întors pe 500 de kilometri şi record distanţă liberă - 584 kilometri. În total, a zburat pe cerul Africii de Sud 4.864 de kilometri.
Mulţi chemaţi, puţini aleşi
Aproximativ 1.000 de elevi s-au înscris anul acesta la cursurile de aviaţie ale Aeroclubului României doar la aerodromul din Clinceni. E rezultatul promovării din ultimii ani, spune directorul general al Aeroclubului Român, George Rotaru.
Cu toate că doritori sunt, tot mai puţini dau dovadă că au ce le trebuie să devină piloţi - pasiune, perseverenţă, disciplină.
Majoritatea sunt atraşi de spectacolele de acrobaţie, unde văd „mult zgomot, mult fum, mişcări rapide, adrenalină”. Dar ca să ajungă să zboare, fiecare trebuie să treacă prin cursuri, examene şi sute de ore de zbor. Pentru a deveni pilot trebuie în primul rând să-ţi placă aviaţia, să treci de vizita medicală, să vii la cursuri, să le înţelegi şi să le înveţi, explică Rotaru.
Tinerii între 16 şi 22 de ani au gratuitate la pregătirea pentru planor, zbor cu motor şi paraşutism, în limita locurilor bugetate. Anul acesta au fost alocate, pentru cele 15 puncte de lucru din ţară, aproximativ 600 de locuri. De-abia după admitere începe greul. Nu trebuie să fii expert în fizică sau în matematică, dar trebuie să îţi însuşeşti bine teoria, să cunoşti aeronava şi să urmezi sfaturile instructorului.
De când a venit la conducerea Aeroclubului, în aprilie anul trecut, Rotaru şi-a propus să facă performanţă şi le-a cerut asta şi comandanţilor de aerodrom.
Cum ajungi pilot
Pentru a obţine brevetul de planor este nevoie de minimum 10 ore de zbor, iar pentru licenţierea ca pilot de aeronavă, 45 de ore de zbor.
Cei care au depăşit vârsta de 22 de ani şi vor să-şi ia brevet de pilot o pot face contra cost. La Aeroclubul României ora de zbor cu avionul costă între 125 şi 336 de euro, iar cu planorul, între 43 şi 83 de euro.
Dicţionar de zbor
Looping
Evoluţie acrobatică complexă a unui avion ce constă în descrierea unei bucle în plan vertical.
„Tirbuşon”
Figură de acrobaţie cunoscută printre piloţii români drept „figura lui Mişu” care constă în rotirea pe verticală în tonouri (rotiri pe o aripă) declanşate de la o distanţă foarte mare de sol.
„C-ul de aur“
Cea mai înaltă distincţie în planorism, distribuită pentru trei categorii: cu un diamant - pentru un zbor de 300 de kilometri şi câştig de 3.000 de metri înălţime faţă de altitudinea la care a pornit zborul, cu două diamante- pentru zbor de 500 de kilometri sau câştig de 5.000 de metri sau cu trei diamante- pentru întrunirea ultimelor două condiţii.
Extra 300 l
Avion cu două locuri compatibil pentru clasa de acrobaţii „unlimited”. Proiectată în 1987, aeronava este dificil de pilotat întrucât se poate învârti cu până la 400 de grade pe secundă şi cu o viteză maximă de 400 de kilometri la oră.
PPL (Private Pilot License)
Brevet necesar celor care vor să piloteze aeronave private. Între 16 şi 22 de ani se poate obţine gratuit, prin intermediul Aeroclubului României, după 200 de ore de zbor. Pentru alte grupe de vârstă se obţine contra cost, prin Autoritatea Aeronautică Civilă Română. 165 de români au obţinut acest brevet.
CPL ( Commercial Pilot License)
Licenţă de pilot comercial pentru pilotarea unui avion ( CPL-A) sau a unui elicopter ( CPL-H), cu o greutate de până la 5.700 de kilograme, potrivit reglementărilor internaţionale din domeniu. Autoritatea Aeronautică Civilă Română a eliberat 377 de astfel de brevete.
ATPL ( Airline Transport Pilot License)
Licenţă de pilot care permite pilotarea aeronavelor de peste 5.700 de kilograme şi cu mai mult de opt pasageri. 353 de români au un astfel de brevet.
Se încarcă comentariile...
