„Caipirinha musical“ chiar la noi acasă

Sâmbătă seara, Laura şi Florian Câmpean petrec cu prietenii în acorduri de muzică braziliană. Prietenii noştri sunt neobosiţi, mai ales când vine vorba de distracţie în stil brazilian. Vocile lor cântă acompaniate de acorduri de chitară, de cavaquinho şi de tamburină.

E sâmbătă seara, e cald din nou („anotimpul" de toamnă-iarnă a durat doar vreo săptămână) şi e trecut de ora 6.00. Acasă, eu şi Florian, Olivia şi Marcelo, având în vizită cinci francezi, prieteni cu prietenii noştri. Florian le face caipirinha (un cocktail tradiţional brazilian) şi pregăteşte alunele, în timp ce eu îmi petrec timpul cu Sasha, sus în cameră, convingându-l să adoarmă. Nu vrea. Aude voci de jos, ciuleşte urechile şi vrea să vadă ce e afară, iar eu îl trag înapoi către masa de seară şi către somn.

Sincer, n-am niciun chef să cobor. Am nevoie de linişte. Şi de niţică intimitate. De măcar o seară fără lume, fără musafiri, fără mese întinse şi hăhăială, am nevoie de o seară cuminte. În care să stau să citesc. Sau să văd un film. Sau să scriu. Sau să stau doar aşa, cu mine.

Şi francezii pleacă: se duc să mănânce la restaurant împreună cu Oli şi Celo, iar eu răsuflu uşurată: „linişte, cel puţin pentru o oră e linişte!" Sasha cel mic adoarme. Cobor şi eu pe terasă, cu gândul la cartea ce mă aşteaptă să o termin de citit. Că de aia pe care vreau să o scriu nu
m-am apucat încă - n-am timp de atâţia musafiri!

Nu ajung să mă aşez în hamacul de pe terasă că şi aud sunet de chitară şi voci cântând încetinel către casa noastră. „Freddy şi Edu. Au venit să ne cânte." Freddy, Edu, Margarita şi Omcar ne pupau deja, în  timp ce eu încercam să mă dezmeticesc.

Muzică braziliană şi samba

„E sâmbătă seara, deci e caipirinha musical", ne informează Freddy. „OK, comandante, zi-o pe aia cu «Canta Canta minha gente»" ne înviorăm noi, iar Florian se şi apucă de tăiat lămâile pentru caipirinha.

Până la 11 şi jumătate noaptea. Mai bine de patru ore de veselie, într-o seară în care am dansat, am cântat, m-am bucurat, am acompaniat echipa cântăreaţă cu percuţia şi am şi alăptat copilul, pe la 10 seara, când s-a trezit dragul de el de la atâta petrecăreală. S-ar fi alăturat şi el, cu drag, aşa de curios era de ce se întâmplă.

Frumoasă muzică au brazilienii ăştia! E despre viaţa care e frumoasă, despre femeile care sunt superbe, despre Dumnezeu care le-a dat tot ce şi-au dorit vreodată... Am învăţat şi noi cântecele astea şi le cântăm de sare „cămeşa" de pe noi, nu altceva!

Şi, în afară de asta, am tras cu ochiul şi la samba dansată de Marcelo şi Olivia în picioarele goale. Ca să învăţ şi eu să dansez aşa. Nu că m-ar invita vreodată soţul Florian la o samba, nu! Iubitul meu mă răsfaţă altfel - de exemplu cu flori culese de la râu, împodobind o frunză uriaşă de nuc caju. Ci doar aşa, pentru mine, că tare îmi place cum îşi trăieşte viaţa poporul ăsta şi câtă căldură emană prin toţi porii. „Las viaţa să mă înalţe! Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce-mi oferă!"

Freddy, în spatele ochelarilor de soare à la Sao Paulo

De ce strălucesc oamenii

„Aşa-i că Freddy arată total diferit când cântă? Parcă străluceşte, nu?", mă întreabă Margarita despre omul ei. Străluceşte, într-adevăr. Toţi strălucim când trăim aşa cum ne spune inima. Când ne urmăm chemarea inimii. Când lăsăm frumosul şi iubirea să vorbească în ceea ce facem, ce spunem, ce gândim, ce simţim. Străluceşte Freddy şi arată chiar ca un artist de club în spatele ochelarilor de soare trendy, à la Sao Paulo, ai Oliviei.

Eu mă duc la culcare mai repede - ştiu că mă aşteaptă minimum două sesiuni de trezit până la 5.00 dimineaţa, când Sasha o încheie cu somnul. Mă bag în pat, mă întind cât sunt de lungă şi de lată (acum, până nu vine Florian la somn şi am şi eu mai mult loc în pat) şi adorm în acorduri de chitară, de cavaquinho, de tamburină şi cu vocea lui Marcelo cântând despre păsări colibri, care în portugheză se numesc „sărută-floarea". În armonie, în strălucirea muzicii cântate din inimă, recunoscătoare că mi s-a oferit, în loc de o seară cu mine însămi - uşor plictisită şi bosumflată -, o seară cu frumuseţea Creaţiei, a lui Dumnezeu, exprimată în cântec, în dans, în poezie, în oameni, în prieteni. Mulţumesc!

"Frumoasă muzică au brazilienii ăştia! E despre viaţa care e frumoasă, despre femeile care sunt superbe, despre Dumnezeu care le-a dat tot ce şi-au dorit vreodată...

Răcoritoare şi exotică

Caipirinha este cea mai cunoscută băutură tradiţională braziliană, un cocktail în care se combină „cachaça" - cea mai uzuală tărie distilată din zonă, fabricată din trestie de zahăr - , lămâie verde, zahăr şi gheaţă. Denumirea reprezintă diminutivul cuvântului „caipira", care într-o traducere aproximativă înseamnă ţăran.

Români în Bahia

Laura (33 de ani) şi Florian Câmpean (38 de ani) sunt doi români pentru care viaţa e mai mult decât muncă, şefi, stres şi credit la bancă. Împreună cu Sasha, băieţelul cuplului, cei doi trăiesc „departe de lumea dezlănţuită", la aproape 9.500 de kilometri de Bucureşti, în Piracanga, un „sat eco" din sudul statului brazilian Bahia.

Au ajuns acolo anul trecut, pe când Laura era încă însărcinată. În Brazilia, toamna trecută, s-a născut Sasha. Şi tot acolo a primit şi botezul spiritual. În fiecare săptămână, Laura povesteşte pentru cititorii ziarului „Adevărul" cum este viaţa în Piracanga, unde locuieşte împreună cu familia ei.