O franţuzoaică la Oscar

Marion Cotillard s-a "transformat într-atât în Edith Piaf, încât metamorfoza i-a adus o nominalizare pentru Premiile Academiei Americane. Are o voce spartă, nazală. Este mică de

Marion Cotillard s-a "transformat într-atât în Edith Piaf, încât metamorfoza i-a adus o nominalizare pentru Premiile Academiei Americane.

Are o voce spartă, nazală. Este mică de înălţime - 1,56 metri şi 48 de kilograme. Şi un talent invers proporţional cu statura. Recenta propunere, de a juca rolul amantei celebrului gangster John Dillinger (Johnny Depp) în "Public Enemies", demonstrează că tânăra franţuzoaica a intrat în cercul granzilor de la Hollywood.

Vorbind despre "La vie en rose", regizat de Olivier Dahan (care, după îndelungi ezitări, a preferat-o pe ea, nu pe Audrey Tatou), Marion declara înainte de nominalizarea la Oscar: "Este cel mai frumos rol al meu, un punct de cotitură în cariera mea"- ce bine a intuit! - "pentru că mă împinge să merg mai departe. Nu cred că voi mai putea face un rol la fel de complex, vreodată!".

Marion Cotillard a devenit cunoscută publicului internaţional după apariţia în "Taxi", produs de Luc Besson în 1993, şi "Big Fish" de Tim Burton. În 1993 a jucat în "Highlander", serialul fantastic canadiano-francez. Celelalte multe apariţii, pe micul sau marele ecran ("Mary" de Abel Ferara, "Fair play", "Cavalcada", "O duminică foarte lungă"), i-au adus recunoaştere europeană, deşi talentul ei merita o arie mai largă! Neajunsul de a se fi născut într-o mare cultură, dar în care se vorbeşte altă limbă decât "globalizatoarea" engleză. În fapt, Marion s-a născut la Paris, pe 30 septembrie 1975.

De mică s-a confundat cu scena, datorită părinţilor, artişti, dar mai ales fraţilor ei gemeni, Quentin şi Guillaume, actori ca şi ea.

Idealul ei: planeta verde

Despre Piaf, Marion vorbeşte într-un inteviu din "Le Figaro": "A intrat în schema starurilor care a trebuit să înceapă de jos, confruntându-se cu o realitate dură. Istoria ei, cu înalţărea, decăderea - cu droguri, drame sufleteşti - este şi istoria lui Ray Charles, Janis Joplin, Jimi Hendrix sau Johnny Cash. Şi ea a cunoscut această spirală. Olivier a redat povestea ei nu în ordinea cronologică a evenimentelor, ci a restituit o istorie emoţională, ceea ce face ca filmul să fie magnific.

Am avut o admiraţie deosebită pentru această femeie a cărei viaţă a început să mă intereseze în momentul în care am acceptat rolul. Tirania şi despotismul ei făcea incredibil acest tip de comportament în relaţiile cu oamenii. Dar mi-am dat seama, înaintând în rol, că pentru Piaf singurătatea era atât de insuportabilă încât avea comportamente extreme: tiranizându-i pe unii, acceptându-i nu pe cei mai potriviţi în cercul ei".

Activistă în Greenpeace, are un ideal ecologist care ar sustrage-o ideii de militantism: "De ani de zile fac acele lucruri simple, la nivelul meu, dar esenţiale, dacă le-am face cu toţii: triez deşeurile menajere, economisesc apa, merg cu maşina doar când este strict necesar, în rest, cu trenul, metroul, bicicleta. Dar visul meu este să nu mai am pentru ce milita şi să avem oameni conştienţi şi o planetă curată".