"Am băut inimă de şarpe care încă mai bătea"

Să fii cel mai bun şi mai cunoscut ghid turistic din lume este cu siguranţă un serviciu ce oferă o grămadă de avantaje, dar şi câteva dezavantaje. Am avut ocazia să vorbesc cu Megan

Să fii cel mai bun şi mai cunoscut ghid turistic din lume este cu siguranţă un serviciu ce oferă o grămadă de avantaje, dar şi câteva dezavantaje.

Am avut ocazia să vorbesc cu Megan McCormick, cel mai bun ghid turistic din lume, la o porţie de sarmale, undeva în centrul vechi al Bucureştiului. Am descoperit o persoană extrem de veselă, deschisă, cu mult bun-simţ, care-şi iubeşte la nebunie "jobul". Este chiar amuzată de faptul că cea mai mare pasiune a sa poate fi considerată un serviciu, ba chiar este plătită să se plimbe prin întreaga lume.

A ajuns ghid în urma unor împrejurări neaşteptate, de care acum îşi aduce aminte cu zâmbetul pe buze. Se afla în America, unde lucra ca asistent de producţie, iar prietenul ei de atunci, care era actor, i-a propus să aplice pentru un job unde se căutau ghizi-actori. "Nu eram actriţă, nu mai fusesem filmată niciodată, deci nu aveam niciun atu", îşi aduce Megan aminte.

Astfel că a făcut un colaj din pozele pe care le făcuse în excursiile ei şi a scris un eseu despre excursii. Colajul a fost cel care a ajutat-o să treacă de prima fază a interviului. "Răul, însă, de abia apoi a venit. În ziua în care m-am dus la ei din nou, o pisică a urinat pe mine, un domn care desena pe stradă a început să urle la mine, iar în China Town m-am împiedicat de o tarabă, peste care am căzut şi am dărâmat tot; eram absolut distrusă.

M-am dus acasă plângând, fiind convinsă că nu am reuşit", povesteşte Megan cu zâmbetul pe buze. La nici zece zile după interviu, a fost sunată şi au anunţat-o că pleacă în India. Aşa au început, în urmă cu zece ani, aventurile ei prin lume.

"Îmi place la nebunie să călătoresc, să văd lumea, să cunosc oameni. Îţi dai seama că am fost plătită să învăţ să fac scuba diving? Este cu adevărat cel mai grozav serviciu pe care îl pot avea", mărturiseşte ea.

Dintre toate locurile pe care le-a vizitat, cel mai tare a impresionat-o India, despre care spune că este o ţară intensă, care te loveşte, te şochează prin umanitatea pe care o afişează oamenii. "În vestul Indiei am făcut prima mea emisiune şi am fost copleşită.

A fost un sentiment puternic să iau totul aşa cum este, să diger şi să experimentez toate aceste trăiri", spune Megan, adăugând că cel mai greu lucru este să te uiţi în jurul tău şi să nu ştii dacă să dai bani şi cui, să te implici fără să iei nimic din frumuseţea locului. "Este important şi onorabil ca cei care vizitează astfel de locuri să privească zona din toate persepectivele sale", spune Megan.

Un alt loc care a impresionat-o şi şocat-o în acelaşi timp a fost Columbia. Întreaga echipă îşi dorea de foarte mult timp să filmeze acolo, însă problema cea mai mare era că producătorul nu reuşea să strângă banii pentru răscumpărare, în cazul în care ar fi fost răpiţi.

Fără aceşti bani nu li se permitea să filmeze în Columbia. "Părinţii mei erau îngroziţi când am primit ok-ul să plecăm, toţi eram puţin speriaţi. Este, însă, un loc incredibil, mai ales pentru că nu merge nimeni acolo, nu există turişti, iar oamenii se uită lung la tine, dar sunt foarte deschişi şi au un simţ al umorului foarte bine dezvoltat" ne explică Megan.

"Când faci parte dintr-o generaţie de oameni care au trăit numai cu frică, ori eşti un idiot, ori îţi dai seama că viaţa este importantă şi vrei s-o trăieşti cu adevărat. Ei au acest sentiment, îşi trăiesc viaţa la maximum, nu iau nimic în serios şi nimic nu-i opreşte, asta mi-a plăcut cel mai mult când am fost în Columbia", a completat ea.

Un loc în care a simţit ceva asemănător a fost Beirutul, unde au filmat chiar înaintea izbucnirii ultimului război şi unde totul era în reconstrucţie.

Până şi ghizii se pierd

Aţi putea spune că unui ghid îi este imposibil să se rătăcească. Ei bine, nu este aşa! În Egipt, după ce au terminat filmările şi echipa ei se pregătea de plecare, Megan a hotărât să mai rămână un timp. Şi-a condus colegii la gară, iar în momentul în care aceştia erau deja în tren, şi-a dat seama că nu are niciun ban, nu ştie cum se numeşte hotelul la care stă, nu are scrisă adresa.

"A fost un sentiment tare ciudat. M-am trântit pe o bancă şi m-am întrebat <> . Nu puteam rămâne acolo, aşa că am luat-o la picior prin Cairo, un oraş uriaş, unde ca femeie nu este deloc în regulă să te plimbi singură, şi am încercat să găsesc hotelul.

Mi-a luat două ore şi jumătate să-l găsesc!", râde ea în hohote. I s-a întâmplat să se rătăcească, însă, şi cu echipa, tot în Egipt. Megan McCormick are o fetiţă în vârstă de trei ani - Rea (nume care înseamnă recunoştinţă în japoneză, iar în Danemarca este prescurtarea numelui Marie), pe care o ia peste tot unde filmează.

În prezent, Megan este plecată în călătorii cam trei luni pe an, iar în rest se plimbă cu familia. Locuieşte momentan în Argentina, dar spune că dacă ar putea să aleagă - şi are această ocazie! - ar locui peste tot în lume. Şi-ar dori o casă în Europa, una în Africa de Nord şi una în Africa de Vest. Nu s-ar muta pentru nimic în lume în Kuweit, deoarece este un loc pierdut din punctul său de vedere.

Ce ne trebuie ca să putem avea un job ca al lui Megan? Puţin noroc, dăruire, o minte deschisă, curiozitate şi totală lipsă de vanitate, ne spune ea. "Eu cred că este foarte important să te gândeşti la ceea ce vrei să faci, lumea de acum îţi oferă ocazia să faci ceea ce doreşti, numai să-ţi doreşti cu adevărat".

Experienţe culinare inedite

Călătoriile nu sunt însă singurele lucruri pe care le face drept ghid. Ea şi întreaga echipă sunt invitaţi să deguste tot felul de mâncăruri şi băuturi specifice fiecărui loc în parte. "În general îmi place foarte mult ceea ce mi se oferă, cum mi-au plăcut acum sarmalele voastre sau supa din sânge de gâscă mâncată în Vietnam, care are o nuanţă foarte frumoasă de roşu-deschis şi tot felul de ierburi, precum coriandrul.

Avea gust de lămâie, iar despre restul ingredientelor nu am vrut să întreb pentru că am învăţat să nu întreb ce conţine mâncarea care îmi este servită", zâmbeşte Megan, care îşi aduce aminte cu plăcere şi de sednvişul cu creier pe care l-a mâncat în Kuweit, la mall.

Experinţele culinare nu au fost însă plăcute de fiecare dată. În China i s-a oferit odată o supă de porumbel din care se zărea o gheară plină de pene. Reacţia ei a fost una de scârbă, dar pentru a nu-i ofensa pe cei care i-au oferit-o le-a propus ca cel care să aibă onoarea de a o mânca să fie producătorul ei, "cel mai important om de la masă", îşi aduce aminte Megan râzând.

O altă experienţă absolut dezgustătoare este cea legată de şerpii din Vietnam. Acolo, una dintre mâncărurile tradiţionale este cea de cobră, deoarece ei consideră că le dau putere, virilitate şi că sunt sănătoase. Când s-au aşezat la masă, Megan şi-a propus să fie calmă. Când s-au apropiat însă cu şarpele de masă a început să ţipe. "M-am simţit atât de prost, inclusiv faţă de şarpe.

După ce m-am oprit, însă, l-au tăiat, acolo pe masă, în faţa noastră, şi de abia mă împrietenisem cu şarpele. După ce l-au tăiat i-au scos inima, care bătea, şi au pus-o într-un pahar cu vin de orez, pe care eu, chipurile, trebuia să-l beau. Am fost îngrozită, m-a convins însă un coleg care mi-a atras atenţia că am cel mai bun job din lume aşa că trebuie să beau.

Trebuie să vă spun că am simţit cum bate inima până când a ajuns în stomac", povesteşte Megan cu scârbă. A descoperit în excursiile pe care le-a făcut că este imună la halucinogene. În Micronesia i s-a oferit o băutură cu halucinogen, care nu este foarte puternic, băutură ce se bea de obicei în ritualuri, şi se dă din mână în mână.

S-a pregătit sufleteşte să se ameţească şi să arate "stupid" pe cameră, dar nu a avut nici un efect asupra ei, iar în India a păţit la fel.

"Aici există o băutură ca un fel de Milkshake cu marijuana. Mi-a luat ceva până m-am hotărât să beau pentru că eram filmată, dar nu am avut absolut nimic, sunt imună la orice (râde), sunt plictisitoare, predispusă genetic să nu fiu afectată de aceste lucruri", spune ea amuzându-se.