Wilmark Rizzo Hernandez: „Româna nu e grea, oamenii se prefac că mă înţeleg“

adevarul

Publicat: 15.01.2011 18:55

Ultima actualizare: 09.08.2022 22:47

Columbianul Wilmark (33 de ani), membru al juriului „Dansez pentru tine“, de la Pro TV, a obţinut recent cetăţenia română şi speră, după experienţa în radio şi debutul în actorie, şi la o carieră în televiziune. Aventura „micuţului Wil" în România a început în 1994, pe culoarele Facultăţii „Petrol - Gaze" din Ploieşti. Columbianul spune că tatăl său, Wilton Rizzo Rivas, l-a îndrumat să vină aici să se facă i

Odată ajuns în România însă, ruleta destinului i-a oferit lui Wilmark şansa de a deveni unul dintre cei mai înfocaţi promotori ai muzicii latino - americane. Astfel, după ce a insuflat ascultătorilor de radio Pro Fm iubirea pentru genuri precum salsa, merengue, cumbia, bachata, cha-cha, raggaeton şi altele, columbianul a înfiinţat şi „Academia de Baile Latinoamericano". „În alte state europene exista deja o tradiţie, dar aici am fost pionier", spune Wilmark.

De ce ai ales România? Puteai să studiezi ingineria în oricare altă ţară.

Mi-am dorit să studiez în Europa, iar tata mi-a recomandat Facultatea „Petrol - Gaze" de aici, pentru că se bucura de recunoaştere internaţională. Şi aventura a început cu bursa de studiu oferită din partea Guvernului român.

În Bogota, oraşul tău natal, ai absolvit o şcoală de dans şi totuşi te-ai îndreptat către un profil tehnic. De ce?

În perioada în care am decis să optez pentru această facultate, unul dintre cele mai mari visuri ale mele era acela de a deveni inginer, deşi, în egală măsură eram de-a dreptul fascinat de computere.

Mai târziu, ai înfiinţat „Academia de Baile Latinoamericano". Din ce dorinţă s-a născut acest proiect?

Prin „Academia de Baile" am vrut să ofer românilor măcar un strop din farmecul şi energia culturii latino-americane, a muzicii şi obiceiurilor. Am înfiinţat o şcoală de dans în România, pentru că aici nu exista până în acel moment una de profil.

Cum te-ai îndrăgostit de muzică şi dans?

Muzica şi dansul au fost dintotdeauna prezente în viaţa mea, au fost întotdeauna pasiunile mele, deşi în timp gusturile s-au mai schimbat. În adolescenţă ascultam Aerosmith şi Led Zeppelin.

Cum ai cunoscut-o pe Ioana, soţia ta? Ai ştiut de la început că ea este aleasa?

Ioana a fost cursanta mea la „Academia de Baile", dar era un elev care îmi punea mereu probleme, pentru că era îndărătnică, aşa că a trebuit să lucrez mai mult cu ea, ca să nu risc cumva să destabilizez grupa de cursanţi. În acelaşi timp eram fascinat de caracterul ei puternic şi, în egală măsură, de eleganţa şi de feminitatea ei. Curând mi-am dat seama că vreau să-mi petrec viaţa alături de ea.

Acordă cu entuziasm nota maximă concurenţilor de la „Dansez pentru tine“

Ce expresii/proverbe/zicători de la noi ţi se par absurde?

Limba română are o serie de foneme greu de pronunţat pentru străini. Am şi acum probleme în a rosti unele cuvinte, dar nu cred că româna e o limbă grea, cel puţin atâta timp cât oamenii se prefac măcar că mă înţeleg. Apropo de proverbe, n-am înţeles care e treaba cu „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul", adică ce legătură poate avea un gard cu un leopard? Un proverb care chiar îmi place din limba română este „Unde nu e cap, vai de picioare".

Ai debutat în actorie odată cu rolul lui Fernando - un columbian crescut în lumea drogurilor, în serialul „Iubire şi onoare", de la Acasă TV. Ce speri să înveţi din meseria asta?

Ideea de a împărţi aceeaşi scenă şi de a da replică unor „coloşi" precum Maia Morgenstern sau Dan Condurache mă onorează şi mă emoţionează. Am învăţat foarte multe de la toţi colegii mei de platou şi de la regizori. Am tot citit şi vizionat filme sau documentare despre trafic şi traficanţi de droguri. Îmi doresc enorm să iasă totul bine, pentru că mă atrage meseria de actor. E fascinantă.

Ce vrei să mai încerci în televiziune?

Dacă mi s-ar oferi oportunitatea, mi-ar face mare plăcere să prezint o emisiune de divertisment.

"Ioana, soţia mea, a fost o cursantă îndărătnică şi a trebuit să lucrez mai mult cu ea, dar mă fascinau eleganţa şi feminitatea ei."

„Mi-e dor de familia mea de acolo şi, în special, de mama"

Împreună cu soţia sa Ioana şi Loukas, băieţelul lor care la 9 februarie împlineşte 3 ani

Te-ai născut în Santafe de Bogota. Descrie-ne puţin locurile unde ţi-ai petrecut primii ani din viaţă.

Bogota este un oraş impresionant, cosmopolit şi care a evoluat enorm în ultimele decenii. Este o îmbinare perfectă de colonial şi modern, de cultură spaniolă şi latino-americană, cu peisaje exotice, luxuriante.

De ce îţi este cel mai tare dor din Columbia? De ai tăi, de mâncarea tradiţională?

Mi-e dor de familia mea de acolo şi, în special, de mama. Sigur că şi de mâncarea tradiţională, deşi din când în când mai reuşesc să prepar câte o reţetă şi aici, ca să-mi amintesc de casă.

Tatăl tău, Wilton Rizzo Rivas, este scriitor. Ce crezi că ai moştenit de la el?

Este adevărat, tatăl meu scrie poezie urbană şi erotică şi, în acelaşi timp, conduce o publicaţie de afaceri în Columbia. Deşi nu am moştenit talentul lui la scris, cred că am primit calităţi importante, precum dăruirea faţă de muncă şi responsabilitatea. Eu mă exprim prin dans, iar el o face prin poezie. Dacă sunt recunoscător pentru un lucru moştenit este capacitatea de oratorie (tatăl meu fiind un excelent orator), care mi-a servit enorm în perioada în care lucram la radio.

Ce amintire din copilărie, cu tine şi tatăl tău, îţi vine acum în minte?

Am o amintire puternică legată de o zi petrecută în compania tatălui meu. Am fost împreună la cinematograf să vizionăm filmul „Rocky" şi chiar şi acum, când aud melodia „Eye of the Tiger", coloana sonoră a peliculei, îmi amintesc cu drag şi nostalgie acele momente.

Cum era ca tată? Cum îţi arăta că ai greşit când făceai vreo năzbâtie?

Tatăl meu este un tip foarte strict, fără să fie neapărat rigid. Impune respect, iar pe noi, copiii, ne punea la punct doar din tonul vocii. Când făceam boacăne nu ezita să ne dea câte o mamă de bătaie. Îmi amintesc un episod, în care eu nu m-am dus la culcare la ora stabilită şi când a văzut tata că nu sunt în pat, m-a „altoit" de am ţinut minte.

Ce obiceiuri sau tradiţii mai respecţi din cultura columbiană?

Nu cred că am fost un om al tradiţiilor, deşi le respect la nivel cultural. Ţin foarte mult la sărbătorile religioase importante şi încerc să îmbin tradiţiile româneşti cu cele columbiene.

„Actoria mă atrage din ce în ce mai mult"

Ce proiecte mai pregăteşti pentru viitor?

Mi-ar plăcea chiar să mă întorc în radio. Ar fi o bună ocazie pentru mine să ofer oamenilor zâmbete şi să-i relaxez, pentru că destul timp ne ocupă problemele cotidiene. Pe de altă parte, îmi doresc să deschid o cafenea cu specific columbian, care să aducă la Bucureşti un strop din aroma Anzilor. Mi-ar plăcea să fie locul în care să poţi savura din plin o cafea columbiană gold, care să aibă aroma şi gustul perfecte.

Un alt obiectiv important pentru 2011 este acela de a-mi continua cariera de actor, care mă atrage din ce în ce mai mult. În ceea ce priveşte muzica, pregătesc formate noi de spectacole împreună cu trupa mea de la „Academia de Baile Latinoamericano" şi mi-am propus să lansez tinere talente. Chiar am pe cineva în gând. Este vorba despre un trio senzaţional format din campionii naţionali absoluţi la chitară clasică. Va fi un proiect inedit şi interesant.

Mini cv

-S-a născut la 31 mai 1977, în oraşul Santafe de Bogota, Columbia
-1994: a venit să studieze în România, la Facultatea „Petrol - Gaze" din Ploieşti
-1995: devine instructor de salsa
-1998: deschide prima şcoală de dansuri latino-americane tradiţionale, „Dansează cu mine"
-2004: lansează oficial, în Bucureşti, cu sprijinul Ministerului Culturii, „Academia de Baile"
-2006: Wilmark face parte din juriul emisiunii „Dansez pentru tine", de -Pro TV
-2008: la 9 februarie se naşte Loukas, băieţelul său
-2010: obţine cetăţenia română