Un nou rol pentru Vizante: Viaţa cu două neveste

Marius Florea Vizante joacă astăzi, la Teatrul Metropolis, rolul unui bărbat misogin, în piesa „Fantoma, dragostea mea”. Charles Condomine e un scriitor care ajunge să trăiască alături de două soţii.

După ce l-a interpretat pe Grig în „Restul e tăcere...”, Marius Florea Vizante joacă în piesa „Fantoma, dragostea mea”, alături de Monica Davidescu şi de Alexandra Velniciuc. Actorul este în această comedie Charles Condomine, un scriitor care vrea să finalizeze un roman despre un medium şi care, după o şedinţă de spiritism pe care o iniţiază acasă, ajunge să trăiască cu fantoma fostei soţii.

„E amuzant: el, care e oarecum misogin, un scriitoraş de succes din provincie, căsătorit, ajunge să trăiască cu două neveste – una sub formă de stafie – şi, când crede că a scăpat de amândouă, se trezeşte pe cap cu slujnica”, povesteşte actorul în vârstă de 37 de ani. Acesta consideră că situaţiile comice sunt generate tocmai de caracterul diferit al celor două femei – prima, „mai atrăgătoare fizic, dar mai frivolă, mai aplecată spre plăcerile trupeşti ale vieţii”, iar cea de-a doua, „austeră, rafinată, mai înclinată către valorile demne, serioase ale vieţii. Există o diferenţă savuroasă de dialog, de mod de abordare, cum interacţionează Charles cu una şi cum o face cu cealaltă”, adaugă actorul.

Vizante vede situaţiile şi obsesiile personajelor din piesă ca pe un joc al autorului, un fel de „ce-ar fi dacă s-ar întâmpla aşa” şi nu ca pe un răspuns al unei situaţii reale de viaţă. „Cu cât ne ­luăm mai în serios, cu atât suntem mai ridicoli. Repet, ne amuzăm, nu ştiu cum ar fi dacă aş fi bântuit, cum aş reacţiona”, spune artistul, care a ajuns cunoscut datorită rolurilor de comedie pe care le-a interpretat şi care îşi doreşte acum un rol negativ.

Serioşi şi ridicoli

„E un of al actorului oriunde în lume: eşti văzut într-un anume fel, eşti catalogat şi rişti să rămâi blocat într-o singură imagine, aia pe care o vrea publicul. Noi, ca actori, suntem pregătiţi şi ne dorim să fim în cât mai multe ipostaze, dar pentru asta trebuie să găseşti şi regizorul care are încredere în tine şi care are îndrăzneala să te distribuie altfel decât te vede publicul. E foarte simplu să-l pui pe Vizante să joace un rol de gălăgios sau de simpatic. ­De-asta mă gândesc că ar fi surprinzător şi de mai mare efect dacă aş apărea într-un personaj negativ sau într-un episod care să conţină mai multă dramă decât comedie, pentru că nu cred că există comedie fără dramă şi dramă fără comedie”, explică el. Totuşi, comedia este greu de făcut, trebuie să surprinzi, să ştii să faci publicul să râdă, iar acest lucru nu este mereu la îndemână. „Unii chiar şi atunci când vor să spună o glumă devin extraordinar de serioşi, şi atunci nu pot să nu observ că nu toţi oamenii au har, că nu toţi sunt predispuşi la umor. Mă consider norocos din punctul ăsta de vedere, am observat că, la mine, lumea râde. Sper că râde la mine şi nu de mine”, spune Vizante.

Vizante, nume de scenă

Despre porecla „Vizante”, actorul spune că a căpătat-o în liceu. „În clasa a IX-a, pe vremea când spuneam monologuri cu Vizante haiducul, toată lumea se amuza şi îmi spunea «Vizante». Aşa mi-a rămas şi aşa mă ştie toată lumea. În 1998, când am debutat la Teatrul Naţional, maestrul Beligan aproape că mi-a ordonat să mă duc să-i rog să schimbe afişul primului meu spectacol, să scrie şi Vizante la numele meu. Mi-a zis: «Păi ce nume e ăsta, Marius Florea? Pune dragă Vizante, să te ştie lumea». Dacă maestrul Beligan mi-a zis asta, nu mi s-a părut o îndrăzneală, aşa încât mi-am asumat această poreclă ca nume de scenă”, completează actorul.