VIDEO „Puşca şi cureaua lată“, proces amânat

VIDEO „Puşca şi cureaua lată“, proces amânat

Procesul intentat de Mircea Simionca soţilor Traian Ilea şi Valeria Ilea Codorean pentru paternitatea piesei "Puşca şi cureaua lată" a fost amânat pentru data de 10 noiembrie, din cauza protestului magistraţilor.

Cel de-al doilea termen al celui mai răsunător proces din muzica populară ar fi trebuit sî aibă loc astăzi, la Tribunalul din Târgu-Mureş. Traian Ilea, cel căruia i se datorează popularizarea melodiei „Puşca şi cureaua lată“, este acuzat de plagiat de Mircea Simionca. Acesta cere daune de 100.000 de lei.

Mircea Simionca susţine că el este creatorul textului şi al melodiei „Puşca şi cureaua lată“ şi le cere soţilor Traian Ilea şi Valeria Codorean să-i plătească daune de 100.000 de lei.

Parte acuzată în proces, Traian Ilea susţine că melodia este din folcorul românesc şi că nu intră sub incidenţa legii drepturilor de autor. „Nu am susţinut niciodată că e melodia mea, eu am preluat-o din folclor. Dânsul m-a dat în judecată şi susţine că-i aparţin linia melodică şi textul.

Cântecul acesta, «Puşca şi cureaua lată», se cânta în anii ’50, cu mici diferenţe de text. Mircea Simionca l-a preluat şi el din popor, aşa cum l-am preluat şi eu. I-a adus şi el nişte modificări, i-am adus şi eu nişte modificări. Eu nu l-am auzit la Mircea Simionca, l-am auzit în alte părţi“, spune Traian Ilea.

În schimb, interpretul de muzică populară Mircea Simionca susţine că el a com pus melodia în anul 2002 şi că a fost primul care a interpretat-o în public, în anul 2005, cu titlul original de „Când eram tânăr fecior“. Cântăreţul a înregistrat piesa la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

„Acest cântec nu a fost auzit de nimeni, trebuie probe şi oameni care să jure. Este un proces în care se cer probe, nu vorbe. Şi eu am probe! Există Uniunea Compozitorilor, unde eu sunt membru, şi cântecul e înscris cu drepturi legale pe numele meu. Eu mi-am primit drepturile de autor pentru piesă în fiecare an. Domnul Ilea poate să spună că piesa e de acum 100 de ani. De ce nu a auzit-o nimeni până am cântat-o eu la Etno TV?“, declară pentru „Adevărul“ Simionca.

Care a fost primul?

„Cântecul e scris de mine în 2002. El nu trebuia să-l execute public. Aşa scrie în dreptul de autor: Drept de execuţie publică, 100% Mircea Simionca“, declară acesta.

Traian Ilea susţine însă contrariul. „Eu am scos melodia pe piaţă în 2006, Mircea Simionca în 2007, dar eu am dovezi că melodia e cântată cu mulţi ani în urmă. Piesa e cântată şi de alţi interpreţi din Ardeal. Dacă a compus-o în 2002, foarte bine, nicio problemă. În notificarea primită la tribunal, susţine că este compozitorul liniei melodice şi a textului. Acum a retractat la un post de televiziune că melodia nu e compoziţia lui, doar textul“, declară Ilea.



Proces monitorizat de CEDO

Simionca este convins de autenticitatea piesei sale şi spune că nu va renunţa dacă nu va câştiga procesul în România.

Potrivit declaraţiei sale, procesul este monitorizat de Curtea Drepturilor Omului. „Am fost sunat de la CEDO şi am fost anunţat că monitorizează tot procesul. E un drept de autor care trebuie respectat. În cazul în care nu-mi convine, voi merge la Curtea Drepturilor Omului. Eu nu am nicio frică, pentru că ştiu că acele rânduri eu le-am scris, aici, la mine în casă“, declară acesta.

Cântecul popular, al nimănui şi al tuturor

Etnomuzicologul Speraţa Rădulescu spune că a auzit piesa „Puşca şi cureaua lată“ recent, de când „a intrat în modă“. „Nu cunosc această speţă, eu am auzit această melodie abia când a intrat în modă, dar asta nu înseamnă că ea nu a existat înainte. Melodia ar fi putut preexista în practica populară, în diverse forme, cântată de oameni simpli, nu de artişti. Cântecul ar putea fi încadrat într-un stil semi-intelectual, semi-rural, întâlnit în Ardeal începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea“, spune etnologul.

În ceea ce priveşte paternitatea unui cântec popular, Speranţa Rădulescu spune că, de cele mai multe ori, îşi asumă creaţia „cel care care e mai iute de picior“. „Cunosc multe cazuri ale unor artişti care, datorită unei conjuncturi, au înregistrat primii o melodie populară, după care au pretins cu toată seninătatea că e a lor. În general, paternitatea unei piese populare e multiplă, nu poate fi atribuită unui singur autor“, explică ea.



Declaraţie pe propria răspundere

La înregistrarea unei creaţii la UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia Drepturilor de Autor), autorul sau autorii unei opere muzicale trebuie să completeze un formular, în care se specifică: „Declar pe propria răspundere că cele înscrise în formular sunt creaţia mea şi corespund genului muzical declarat sub sancţiunea prevazută de articolul 292 din Codul penal (referitor la Fals în declaraţii – n.r)“.

Există specialişti la drepturile de autor şi ei fac comparaţia pieselor. Textul e al meu în proporţie de 95-99% şi linia melodică de 70-80%. În forma originală, piesa mea nu e luată din folclor.

Mircea Simionca, cântăreţ de muzică populară

Cântecul acesta, «Puşca şi cureaua lată», se cânta în anii ’50, cu mici diferenţe de text. Simionca l-a preluat şi el din popor, aşa cum l-am preluat şi eu.

Traian Ilea, cântăreţ de muzică populară