Tora Vasilescu, actriţă: „Nu pot trăi fără teatru“

Vedeta a dat în tinereţe de două ori admitere la Teatru şi a picat, dar un spectacol la Bulandra i-a arătat că acesta este drumul ei. Tora Vasilescu vorbeşte despre cum a „fugit“ de Capitală spre un trai relaxat la casă, în Buftea dar şi despre perioada de început a carierei sale.

„Adevărul": Cum v-aţi îndreptat către actorie?

Tora Vasilescu: Încă de la grădiniţă am fost mereu pe scenă. Când am dat a doua oară la Teatru şi am picat, am vrut să dau la Psihologie, eram hotărată, începusem să mă pregătesc, dar ducându-ma la un spectacol la Teatrul Bulandra, am simţit că funii de energie mă trăgeau înspre scenă! Era un sentiment de disperare că nu pot trăi fără teatru.

Puteţi contura două momente importante care v-au marcat evoluţia profesională?

Cred că este vorba despre întâlnirea cu profesoarea mea de română, doamna Mihăileanu, şi profesoarea de actorie, la clasa căreia am fost, actriţa Eugenia Popovici.

Ce a însemnat rolul Ninei din „Glissando" pentru dumneavoastră?

Imi place să spun, amuzându-mă, că personajele pe care le-am interpretat sunt ca şi reale în „lumi parelele". M-am identificat cu ele la timpul respectiv, apoi le-am părăsit şi mi-am trăit propria viaţă.

Cum v-aţi înţeles cu Ştefan Iordache pe platou?

Cu Ştefan Iordache am lucrat în respect faţă de talentul şi profesionalismul lui. În timpul filmărilor şi mult timp după aceea am fost prie­teni de casă, cum se spune, ne faceam deseori vizite în familie.

Cum vă descurcaţi în momentele în care rolul pe care îl aveţi de interpretat este în conflict cu starea dumneavoastră sufletească?

A fost o situaţie când eram în conflict cu partenerul şi aveam de jucat o scenă în care, îndrăgostită ca personaj, trebuia să-i spun „te iubesc!". Mă gândeam să nu interpretez cu prea mult talent, să nu-l fac să confunde ficţiunea cu realitatea!

Aţi început meseria asta de jos, în căminele culturale din satele dobrogene. Cum arăta filmul vieţii dumneavoastră atunci?

În general mă amuz cand întâlnesc oameni care cred că viaţa lor a fost un roman. După terminarea liceului şi nereuşita la admitere la facultatea de Teatru am fost angajată la Casa de Cultura a Sindicatelor ca "actor prezentator", la o formaţie profesionistă de muzică populară.

Vă consideraţi o natură echilibrată, mereu aţi ştiut ce vă doriţi în viaţă?

Mă străduiesc prin educaţie să echilibrez un temperament coleric. Îmi propun, şi reuşesc de cele mai multe ori, să mă pun in situaţia celuilalt, să-i înţeleg circumstanţele, practic terapia iertării sau a umorului.

Locuiţi la casă, în Buftea. De ce aţi „fugit" de Bucureşti?

În ultimii şapte ani am lucrat în studiourile Mediapro din Buftea. De la Teatru m-am pensionat şi am dorit să scap de traficul infernal pe de o parte, iar pe de alta mi-am dorit dintotdeauna să-mi pot controla alimentaţia şi să fiu înconjurată de natură.

Ce anume vă place la jocul actoricesc de telenovelă?

Telenovela îţi dă prilejul ca actor să intrepretezi o multitudine de sentimente cu care te indentifici, rămânând în acelaşi timp un privitor, şi într-un fel faci un fel de experiment cu sentimente. Este un exercitiu actoricesc care te ţine în formă ca pe un sportiv. Pentru tinerii actori este o şcoală excelentă, în care învaţă firescul exprimării, disciplina profesiei, respectul faţă de parteneri, echipa de filmare. În acelaşi timp, le poate aduce o notorietate pe care altfel ar câştiga-o foarte greu.

Care este rolul care vi s-a potrivit ca o mănuşă, în care v-aţi identificat cu personajul mai mult decât în alte cazuri?

La timpul respectiv, poate rolul Maria, din filmul „Cursa", rolul de debut în film. Acum, poate acela când îmi mângâi căţeii, când îmi îngrijesc florile sau când înot în piscină, când discut despre anul 2012 cu o prietenă.

Grădinăritul, un hobby care i-a schimbat viaţa

Tora Vasilescu este la 59 de ani în formă maximă, păstrându-şi vitalitatea care a caracterizat-o întotdeauna. Retrasă la Buftea, de unde dă doar o fugă până la studiourile de filmare, actriţa se bucură de natură şi de o viaţă sănătoasă.

Şi-a cumpărat o seră din străinătate pe care a montat-o în curtea casei sale şi se ocupă intens cu grădinăritul. Cultivă tot felul de legume, îndeosebi vinete şi gogoşari, care îi plac cel mai mult. Curtea ei este plină de flori, şi, pentru că s-a documentat ca la carte pentru noul ei hobby, are chiar un orar al înfloririi, pe care îl urmăreşte „live". Actriţa se bucură de un tonus de invidiat odată cu noul stil de viaţă pe care l-a abordat: nu consumă produse neecologice de pe piaţă şi urmează cu stricteţe o dietă specială.

Un experiment de succes: telenovela

Tora Vasilescu este una dintre cele mai îndrăgite actriţe românce. Născută la 22 martie la Tulcea, artista în vârstă de 59 de ani are o carieră cinematografică impresionantă. Debutează în filmul „Cursa", în regia lui Mircea Daneliuc, cu rolul Mariei, soţia unui miner.

Producţia a constituit şi debutul în lungmetraj al cunoscutului regizor, care i-a devenit şi soţ. Prestaţia tinerei actriţe este un succes şi regizorul îi încredinţează alte roluri în filmele lui, care o vor face cunoscută. „Glissando", „Probă de microfon", „Croaziera" sunt filme în care actriţa face roluri memorabile şi este recompensată cu premii internaţionale.

Primeşte de trei ori Premiul pentru interpretare din partea Uniunii Cineaştilor din România, primeşte o distincţie pentru rolul din "Imposibila iubire", apoi la Festivalul filmului neorealistic din Avelino, Italia, premiul pentru Cel mai bun rol secundar feminin în filmul Şobolanii roşii. Este de asemenea recompensată cu Ordinul Naţional Servicu Credincios în grad de Cavaler pentru întreaga carieră.

După ce a jucat ani de zile pe scena Teatrului Evreiesc şi Bulandra, actriţa a început să experimenteze rolul de telenovelă, despre care spune că o prinde foarte bine. Până acum a jucat în producţii PRO TV de succes precum "Regina", „State de România", „Numai iubirea", „Daria, iubirea mea" sau „Păcatele Evei".