Televizorul, al treilea părinte al copilului

Influenţa nefastă a micului ecran dezechilibrează psihicul copiilor şi creşte agresivitatea acestora Televizorul a devenit în famila modernă un înlocuitor pentru părinţii care nu mai

Influenţa nefastă a micului ecran dezechilibrează psihicul copiilor şi creşte agresivitatea acestora

Televizorul a devenit în famila modernă un înlocuitor pentru părinţii care nu mai au timp să se ocupe de creşterea şi educaţia copiilor. Din păcate însă, nu este şi cel mai bun părinte în compania căruia să-ţi laşi nesupravegheat copilul, ba, dimpotrivă! Revista "Science" a publicat recent un amplu studiu care a demonstrat concret efectele nefaste ale televiziunii asupra psihicului infantil.

In urmă cu câţiva ani, un adolescent român se spânzura după un model din filme; un alt tănăr, de 18 ani, viola o fetiţă de 7 ani, declarând senin că "s-a jucat, aşa cum a văzut la televizor". Seria tragediilor generate de influenţa nefastă a filmelor şi emisiunilor transmise de posturile de televiziune au atins apogeul atunci când, undeva în Teleorman, un puşti de 13 ani s-a trezit într-o noapte şi, cu un cuţit, şi-a înjunghiat mortal surioara de 6 ani. Minorul şi-a motivat fapta, declarând că, nefiind conştient, a procedat precum un personaj din filmul "Scream 3".

Recent, după execuţia lui Saddam Hussein, un băieţel american de 10 ani s-a spânzurat, inspirându-se din execuţia fostului dictator irakian, transmisă de posturile de televiziune din toată lumea. Toate aceste exemple confirmă temerile psihologilor referitoare la influenţa nefastă a televizorului asupra tinerilor şi copiilor. Cu o televiziune care pe zi ce trece "a înlocuit vocea lui Dumnezeu" - după cum spunea Karl Popper în cartea sa "Televiziunea, un pericol pentru democraţie" -, creşterea numărului de scene violente prezentate face ca tinerii cu un psihic fragil să clacheze şi să rămână marcaţi de bombardamentul emoţional ce vine de pe ecran. Prestigioasa revistă "Science" a publicat de altfel un amplu studiu care demonstrează că televizorul creşte agresivitatea copiilor şi tinerilor.

Trei ore la televizor, agresivitate garantată

Mai mult de o oră pe zi creşte agresivitatea copiilor! Aceasta este concluzia cercetărilor efectuate de psihologii americani timp de 17 ani. Peste 700 de familii au fost incluse în studiu şi au fost supuse unor teste psihologice la diferite intervale de timp: în 1983, 1985, 1993 şi 2000. Pentru a cunoaşte efectele "dependenţei de televizor" asupra telespectatorilor, specialiştii i-au clasificat pe aceştia în trei grupe: mai puţin de o oră pe zi petrecută în faţa micului ecran, de la una la trei ore pe zi şi mai mult de trei ore pe zi. Corelând datele obţinute cu datele obţinute de la familie şi autorităţile locale, specialiştii au evaluat numărul actelor de violenţă (certuri, agresiuni, bătăi etc.) comise de persoanele incluse în studiu. Rezultatele arată că, cu cât timpul petrecut în faţa micului ecran este mai mare, cu atât creşte agresivitatea celui în cauză. Doar 5,7%, din cei cu vârste cuprinse între 16 şi 22 de ani, şi care au petrecut mai puţin de o oră pe zi în faţa televizorului, au comis acte de agresiune, faţă de 22,5%, pentru cei care rămâneau între una şi trei ore pe zi în faţa micului ecran. Procentul agresivilor a ajuns la 28,8% în cazul celor care urmăreau programele tv peste trei ore pe zi.

Băieţii, mai afectaţi decât fetele

Analizând în detaliu datele studiului, specialiştii au descoperit că băieţii sunt mai afectaţi decât fetele de influenţa nefastă a televizorului. Influenţa nefastă asupra femeilor creşte însă către vârsta adultă, când agresivitatea în rândul femeilor care stau mai mult de trei ore în faţa televizorului ajunge la 16,8%, faţă de 0% pentru cele care nu urmăresc programele tv mai mult de o oră pe zi.

Toată lumea este de acord însă că nu se poate şi nici nu este recomandabil să se creeze un "cordon sanitar" în jurul copiilor, cu atât mai mult cu cât violenţa face parte din viaţă şi acest lucru nu poate fi negat.

Din păcate însă, "televiziunea doar fascinează copilul, nu îl pregăteşte pentru a înfrunta viaţa de adult şi din telespectator pasiv îl transformă în agresor", remarcă Liliane Lurçat, doctor în pedopsihologie. Ceea ce recomandă însă psihologii este ca adulţii să stea alături de tineri şi de cei mici pentru a-i ajuta să "navigheze" cu suscces în hăţişul emoţional şi informaţional transmis de televizor. "Trebuie să stăm alături de copil în timpul vizionării, pentru a-l ajuta să dedramatizeze situaţiile tensionate", explică Rene Blind şi Michael Pool, autorii unei cărţi intitulate "Pericolele ecranului". "Părinţii trebuie să se informeze în prealabil asupra conţinutului filmului şi să interzică vizionarea acestuia, în cazul în care acesta conţine scene care ar putea marca psihicul copilului", spun cei doi pedagogi francezi.

Nu lăsaţi copilul singur în faţa televizorului!

Liliane Lurçat oferă părinţilor şi câteva sfaturi pentru ca cei mici să nu fie influenţaţi negativ de micul ecran. În primul rând, "nu mai mult de 15 minute pe zi pentru cei mai mici de 1 an şi 30 de minute pe zi pentru cei între 1-3 ani!" Chiar dacă se joacă, nu-l lăsaţi în preajma televizorului deschis, deoarece influenţa imaginilor televizorului poate fi negativă. Imaginile difuzate sunt purtătoare de informaţii şi au în primul rând un răsunet emoţional asupra copilului. Unele pot genera copilului trăiri negative intense (spaimă, groază, nelinişte etc.) pe care nu le poate controla. "Daţi-i explicaţii în momentul în care imaginile văzute îl impresionează", recomandă dr. Lurçat. Impactul emoţional al imaginilor este o problemă foarte delicată. Mulţi părinţi greşesc, gândind că oricum copilul lor nu înţelege ceea ce vede şi îl "abandonează" pur şi simplu în faţa televizorului. În aceste momente, copilul este în pericol, deoarece riscă să rămână prins în capcana unei emoţii care emană dintr-o scenă impresionantă, fără a putea face corelaţii cu restul scenariului. Un monstru, o crimă, o luptă, ar putea să-l facă să simtă teamă, oroare, groază, furie.

Trebuie să stăm alături de copil în timpul vizionării, pentru a-l ajuta să dedramatizeze situaţiile tensionate
Rene Blind