VIDEO Ştefan Bănică jr.: „Nu mi-am ales această meserie ca să fiu vedetă“

Artistul, care are „pe rol“ mai multe proiecte, vorbeşte despre plăcerea de a cânta, dar şi despre tarele showbizului autohton. Ştefan Bănică Jr. a lansat recent videoclipul „Super-Love“, în care joacă şi soţia sa, Andreea Marin. Albumul cu acelaşi nume va apărea în această toamnă. 

Dan Negru: "Recunosc! Şi eu am deschis uşa non-valorilor la tv"

Cătălin Botezatu:„Am învăţat să apreciez o altă artă“

FOTO Cine le pozează pe vedetele din România

VIDEO Grigore, în cădere liberă la „Dansez pentru tine“

„Adevărul": Aţi lansat recent videoclipul şi campania „Super-Love". Despre ce este vorba?

Ştefan Bănică Jr.: Este primul meu clip cu tentă de music-hall. M-am distrat şi m-am jucat interpretând un personaj care sper să devină simpatic publicului. Campania „Super-Love", lansată de curând pe site-ul meu oficial, www.stefanbanica.ro, îşi propune realizarea unei baze de date care-i adună la un loc pe toţi cei ce au contribuit la crearea tradiţiei concertelor mele de Crăciun, prin prezenţa lor în sala de spectacol. Aceşti oameni merită să fie primii informaţi despre activitatea mea, şi, de ce nu, să fie şi premiaţi pentru fidelitate.

Cât la sută e inspiraţie şi cât transpiraţie în munca de compozitor?

Bănică Jr. (centru), într-o ipostază inedită, în clipul „Super-Love“ 

Nu am reguli, uneori inspiraţia vine din senin, ca şi cum ar fi dictată, alteori întorc pe toate părţile un cântec până să-i găsesc forma finală. La unele cântece schimb linia melodică sau versurile chiar în timpul înregistrărilor din studio. Până acum am fost şi producătorul muzical al tuturor albumelor mele, care sunt albume de autor. Mi-aş dori să colaborez şi cu producători muzicali din afara ţării. Rock'n'roll-ul pare simplu la prima vedere, dar e o „zeamă" pe care o dobândeşti în ani de zile, mai ales dacă nu te-ai născut în ţara care l-a creat.

Foarte puţini artişti de la noi se bazează în compoziţiile lor pe folclorul românesc. În rest, toată muzica de pe piaţa românească este importată de afară. Rap, pop, rock, dance, reggae nu sunt genuri muzicale care s-au născut la noi. Aşa e şi rock'n'roll-ul, pe care încerc să-l mulez pe personalitatea mea, pe experienţele mele, iar compoziţiile vin din suma lucrurilor trăite, ascultate şi asumate.

Cum vă raportaţi la statutul de vedetă?

Nu mi-am ales meseria asta ca să fiu vedetă sau ca să fiu cunoscut. Am făcut-o din dragoste şi pasiune pentru profesia mea. Dacă succesul a venit după aceea, cu atât mai bine. Dar cuvântul „vedetă" a devenit în România zilelor noastre unul fără greutate şi fără acoperire. Realele vedete în televiziune, muzică sau film sunt foarte puţine, o mână de oameni. Astăzi „vedetă" e orice fătucă platinată, cu un singur neuron, care apare la posturile de televiziune şi în ziare, îşi expune nurii, nespunând nimic, nelăsând nimic în urma ei. Deci, ce înseamnă cuvântul „vedetă" în această ţară?! O celebritate este, în mod firesc, nucleul unei mici industrii...

Îmi place cum aţi spus - mică industrie, dar eu aş spune o foarte mică industrie. Orice industrie reală are nevoie de mecanisme, de un lanţ de conexiuni ca sa poată fi eficientă. Se tot vorbeşte de manageri, de producători, de PR. În show business-ul românesc, aceşti termeni au intrat abia după '90, iar de atunci au trecut 20 de ani. Managerii artiştilor români nu au nicio şcoală în acest sens. Au prins şi ei din zbor şi se descurcă aşa cum pot, mai bine sau mai rău.

Dar de la a te descurca până la performanţă, e cale lungă. Ca să înţelegeţi mai bine o să fac o scurtă comparaţie între artistul român şi cel străin. Un artist care se respectă are nevoie de un staff întreg, dar nu cum se întâmplă la noi, doar ca „să dea bine" pentru imagine, ci pentru că realmente e nevoie, de la un anumit nivel încolo, de o echipă care să lucreze în jurul lui. Dar pentru asta artistul trebuie să producă bani din activitatea lui, pentru a-şi putea permite să plătească o echipă întreagă. Cum poate un artist să producă bani? Prin vânzări de discuri, prin apariţii, prin concerte. Câte concerte adevărate şi productive poate avea un artist într-o lună în România şi câte bilete poate vinde ca să poată ţine în spate un staff întreg, mai ales că majoritatea dintre noi, cei de aici, ne raportăm strict la România? Artiştii din afara ţării se raportează la o lume întreagă.

De aceea există diferenţe uriaşe de buget, de amploare a producţiilor, de încasări din concerte. Şi atunci unde este industria? De fapt există o industrie muzicală „underground", care se manifestă prin nunţi şi botezuri. Artistul român cântă mai mult la astfel de evenimente decât în sălile de spectacole pentru a câştiga. Chiar dacă nu fac parte din această categorie, nu acuz pe nimeni pentru lucrul asta. Să nu înţelegeţi că mă plâng, ci doar constat, la rece, analizând situaţia actuală.

Cum vă gestionaţi propriul brand?

Mi-am gestionat cariera încă de la început prin respectul faţă de public, prin credinţa în ceea ce fac când urc pe scenă şi prin faptul că plăcerea de a juca sau de a cânta este întotdeauna înaintea banilor. Când au venit şi banii, a fost cu atât mai bine şi am fost cu atât mai fericit cu cât am câştigat dintr-o meserie pe care aş fi făcut-o oricum gratis.

Un subiect inevitabil: „Dansez pentru tine". Mai puteţi?

Mergem înainte, pentru că un lucru bun trebuie continuat. „Dansez pentru tine" este un punct de referinţă al divertismentului TV de după Revoluţie şi de aceea continuăm, pentru ca încă are lucruri noi de spus. Adevărul e ca m-am obişnuit atât de mult, încât în perioada de pauză dintr-un an, dintre cele două sezoane, mi-e dor de platoul de la Buftea. E din ce în ce mai greu să faci televiziune în momentul în care mondenul şi bârfa sunt în prim-plan pe toate posturile, chiar dacă este o perioadă care va trece cu siguranţă, pentru că, până la urmă, oamenii au nevoie de ceva stabil, de repere, nu de baloane care se umflă şi se dezumflă de la o zi la alta. Dar aşa cum spunea cineva drag mie: un profesionist, un om valoros nu se plânge, ci se descurcă întotdeauna cu ceea ce are la îndemână.

Cum este Ştefan Bănică Jr. dincolo de scenă şi de platourile de filmare?

Sunt un tip vesel, îmi place să glumesc cu cei din jurul meu, îmi place să am intimitate, să stau cu familia mea, să fac lucruri normale pe care orice om le face în casa lui. Îmi place să mă uit la filme, să cânt pentru plăcerea mea, nu neapărat pentru a repeta ceva şi, mai presus de toate, îmi place să mă joc cu copiii mei. Sunt un om normal cu o meserie publică.