Sprijin scoţian la Eurovision pentru Paula şi Ovi
0Kevin Sherwin este un fan al concursului Eurovision. El a fost acreditat de TVR şi face parte din delegaţia României. Din 1994, scoţianul a cheltuit 20.000 de euro pentru a fi în fiecare an în sală, dar şi în culisele Eurovision. Anul acesta este pe urmele reprezentanţilor noştri.
M-am întâlnit cu Kevin (49 de ani) pe docurile din Oslo, exact lângă primăria oraşului, unde este amplasat cortul Eurovillage.
S-ar pierde cu uşurinţă printre norvegieni - blond cu ochi albaştri - dacă n-ar avea steagul României după el. Este cel de-al treisprezecelea Eurovision la care participă, iar anul acesta a ajuns el însuşi subiectul presei engleze.
Efectele unui refuz
EBU (European Broadcasting Union, organizatorul concursului) a hotărât să reducă în acest an numărul acreditărilor oferite jurnaliştilor.
Explicaţia pe care Sherwin a primit-o a fost că ţara gazdă plăteşte foarte mult pentru a-i susţine pe cei 3.000 de jurnalişti care urmau să vină la Oslo. „Drept urmare, BBC-ul a spus că pur şi simplu vor alege numele jurnaliştilor dintr-o listă, iar numele meu nu a ieşit din pălărie", povesteşte Kevin. A început să trimită mailuri în toate ţările europene participante, explicând că îşi oferă serviciile jurnalistice pentru o
acreditare.
Până la urmă, Kevin a fost acreditat din partea României, singura ţară care i-a răspuns pozitiv. Scoţianul a împrăştiat vestea în Aberdeen, oraşul în care locuieşte, şi a fost de ajuns ca subiectul să capete formă.
„Se spune că ţi se înroşeşte telefonul după întâmplări ca astea. Ei bine, aşa s-a întâmplat. Telefoanele au început să spune, am apărut în toate ziarele naţionale din Scoţia. Chiar şi BBC-ul m-a contactat pentru un reportaj, ceea ce mi s-a părut de-a dreptul ironic, pentru că ei m-au refuzat de la bun început", se amuză Kevin povestind.
Televiziunea naţională engleză a realizat un reportaj despre scoţianul care îi promovează pe reprezentanţii României, în schimbul accesului la repetiţii şi la centrul de presă. „M-a bucurat că în filmuleţ au lăsat piesa României. Deci, piesa Paulei şi a lui Ovi primea deja publicitate", spune Kevin. A fost surprins de turnura pe care au luat-o lucrurile, dar n-a petrecut mult timp visând şi a făcut un blog în care povesteşte despre Paula şi Ovi, la Oslo.
Meseria, un hobby
Kevin Sherman este taximetrist în timpul zilei, dar continuă să facă reportaje pentru posturile de radio Mearns FM şi Northsound Station, dar şi pentru ziarul „Press and Journal", din Aberdeen, oraş situat în nordul Scoţiei. Este afon, dar poate să „dibuiască" nişte partituri la pian. Eurovisionul i-a plăcut de când a văzut prima dată concursul la televizor.
„Îmi aduc aminte că eram mic şi-mi doream foarte mult să ajung acolo. Asta era ambiţia mea. Dar în vremurile acelea, era foarte dificil să pui mâna pe bilet. Reuşeai doar dacă erai prieten cu concurentul, dacă ştiai pe cineva care lucra la televiziune sau dacă erai bogat şi faimos", povesteşte Kevin. Situaţia s-a schimbat în 1994, când au fost deschise porţile pentru marele public. „Primul bilet la Eurovision m-a costat echivalentul a 400 de euro. Erau mulţi bani pentru vremea aceea. Biletul includea accesul la spectacol, dar şi la petrecerea de după. Apoi am cunoscut oameni care m-au învăţat cum să fac rost de bilete mai ieftine. Apoi a apărut internetul, ceea ce a uşurat situaţia".
Kevin îşi plăteşte singur cheltuielile, din 1994, de când a început să meargă. Nu-l susţine financiar nicio delegaţie, contrar celor scrise. „Cheltuiesc în jur de 1.500 de euro pentru fiecare ediţie Eurovision. Înmulţit cu 13 ani, înseamnă aproape 20.000 de euro. Dar sunt bani bine cheltuiţi. Asta-mi place să fac", conchide el.
Critici de la britanici
Jurnaliştii de la publicaţia „The Guardian" au criticat zilele trecute piesele României, Rusiei şi Finlandei. Potrivit britanicilor, aceste ţări „ar trebui să-şi frângă mâinile de ruşine" pentru calitatea slabă a melodiilor prezentate în concurs.
Kevin Sherwin, alături de Paula Seling şi Ovi, la Telenor Arena din Oslo
Pro România, anti-Marea Britanie
Kevin se declară nesatisfăcut de competiţia din acest an. „Sunt un pic dezamăgit. Dintre cele 39 de cântece înscrise, bătălia se dă între şase sau şapte melodii despre care poţi spune că sunt grozave", este de părere scoţianul.
N-are dubii că România va trece de semifinala grea în care este poziţionată. „Urmăream repetiţiile Paulei şi ale lui Ovi, purtam tricoul meu inscripţionat cu «Votaţi cu România» şi oamenii veneau la mine să-mi spună că au şanse serioase să câştige. România a venit aici, a stat la repetiţii şi s-a ţinut mai pentru ea, cum s-ar spune. Dar, încetul cu încetul, atrage mulţi oameni de partea ei şi critici favorabile. Nu ştii niciodată, s-ar putea să mergem la Bucureşti la anul", adaugă Kevin.
Scoţianul nu se numără printre cei care consideră Eurovision un joc politic. Recunoaşte că existe afinităţi teritoriale, dar votul publicului este cel care decide la final.
Coaliţii teritoriale
„Lumea chiar votează cel mai bun cântec, iar istoricul Eurovision o demonstrează, cel puţin în ultimii 15 ani. Cipru votează Grecia şi viceversa, la fel coalizează şi nişte ţări scandinave, dar sunt destul de sigur că asta se întâmplă şi cu România, Moldova şi Bulgaria", spune el.
„Asta e ciudat, pentru că noi avem Irlanda, Scoţia, Ţara Galilor şi Marea Britanie. N-aş merge până acolo încât să spun că scoţienii îi urăsc pe englezi, pentru că ura este un cuvânt puternic, dar există un soi de rivalitate. Scoţienilor le place orice competitor care bate Anglia, iar reciproca e valabilă. Dacă ar participa ambele la Eurovision, Scoţia n-ar vota niciodată pentru Anglia", se amuză Kevin. Apoi lasă gluma la o parte şi mărturiseşte că Anglia, care n-a mai câştigat în ultimii 13 ani, nici nu a trimis reprezentanţi demni de primul loc.
„Artiştii care au reprezentat Anglia în ultimii ani au fost îngrozitori. Dar nu avem pe cine învinui decât pe noi, pentru că noi îi votăm. Ţin minte că într-un an am terminat pe locul 25. A fost cel mai jos unde am ajuns", îşi aminteşte Kevin.
Se încarcă comentariile...
