Silviu Biriş, în rolul lui Rică Venturiano al III-lea

Personajul din „O noapte furtunoasă“ l-a urmărit ca o obsesie, din vremea studenţiei: prima oară i-a dat viaţă pe vremea când era student la clasa lui Ioan Cojar.

Al „doilea“ Rică Venturiano i s-a oferit în spectacolul montat de Teodora Câmpineanu, pe scena Teatrului Bulandra. Al treilea - în cel recent, regizat de Emanuel Pârvu la Teatrul George Ciprian din Buzău, spectacol ce va fi preluat şi la Nottara. „Emi m-a lăsat să mă joc cu rolul ăsta, să-l întorc pe toate feţele. Îmi place la nebunie să lucrez cu el.

Este tânăr, inteligent, deschis la propuneri, mă lasă să fac toate prostioarele. Asta făceam cu ani în urmă, când jucam în trupa lui Dan Puric şi apoi corecta el“, spune cu frenezia unui copil care primeşte o nouă jucărie. „Emi“ este regizorul Emanuel Pârvu sub a cărui direcţie joacă în „Pijamale“ la Metropolis.

„Partea asta de bucurie copilărească este perfect compatibilă cu starea actorului. În meseria asta, trebuie să ai o doză de naivitate, să-ţi păstrezi nealterată copilăria, pentru ca regizorul să te poată păcăli cumva, iar tu să accepţi să fii păcălit. Dacă există îndoieli, rişti să nu afli niciodată sfârşitul poveştii. Din păcate, nici publicul nu-l va afla”, spune Biriş despre „laboratorul“ său interior în care îşi confecţionează personajele.

Nominalizat la premiile Gopo

O altă repetiţie frumoasă este întoarcerea în timp, la rădăcinile propriei sale meserii. În „Molto gran’ impressione“, spectacol care umple sala Naţionalului, Biriş este un „probist fără leafă“, adică un tânăr ajutor de regizor care visează să ajungă actor. În „Restul e tăcere“, filmul lui Nae Caranfil, a jucat rolul lui Raoul, un tânăr actor al Teatrului Naţional de acum un secol.

„Aceste roluri oarecum asemănătoare sunt nişte coincidenţe fericite. Ambele mi-au adus mari satisfacţii“, conchide Biriş. Rolul „Raoul“ i-a adus o nominalizare la Premiile Gopo,  secţiunea cel mai bun rol secundar. Mai important decât nominalizarea în sine, a fost faptul că a lucrat cu Nae Caranfil.

Cere palme peste ceafă

„Întâlnirea cu Nae a fost fără niciun fel de parti-pris-uri. În general, la castinguri sunt chemaţi prietenii regizorului, actorii alături de care a mai lucrat. Cu Nae nu am mai lucrat. Am fost chemat, am dat probe pe text împreună cu alţii. Este regizorul perfect, are fler, simte personajul.

Nu are ezitări, ştie ce vrea. A doua zi, mi s-a spus că am primit rolul. Nu mi-a venit să cred!“ Restul este deja ştiut: filmul lui Caranfil a luat nouă premii Gopo. „Nae ne corecta la cele mai mici detalii. Dacă trânteam o uşă mai tare, repetam scena de câteva ori până când uşa aia trântită suna cum îi plăcea lui. Are o gândire muzicală pe care am regăsit-o şi la Felix Alexa, deşi el este mai coleric. Cu Felix lucrez acum la “Sinucigaşul”, la TNB”, povesteşte despre proiectele trecute sau viitoare.

Ce vrea Silviu Biriş de la viaţă se rezumă în câteva fraze. „Vreau să cred că lumea are nevoie de mine. Când văd aplauzele şi bucuria publicului la «Pijamale», «Egoistul», «Ecaterina cea Mare» sau «Fii cuminte, Cristofor»” sunt cel mai fericit. Aş dori să trăiesc cât mai mult starea asta! Dar nici n-aş vrea să cad în penibil vreodată. Uneori, îi spun prietenului meu Vitalie Bichir: «Băi, dacă mă ramolesc, să-mi dai una peste ceafă»”. Şi prietenul lui, tot actor, îi cere acelaşi lucru.